ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3009/2023

Ședința publică din data de 31 mai 2023

Asupra contestației în anulare de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

- desființarea Rezoluției din 14.09.2018, emisă de intimata Inspecția Judiciară in lucrarea nr. x/2018 și constatarea încălcării de către doamnele B. și C., judecătoare la Curtea de Apel Craiova, secția I civilă, a obligațiilor deontologice, stabilite prin art. 9 alin. (2) din Codul deontologic al Judecătorilor și Procurorilor, aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 328 din 24.08.2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 815/08.09.2005, încălcare ce atrage răspunderea disciplinară prevăzută de art. 99 lit. t) și art. 99

1

din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor.

- sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție conform art. 519 C. proc. civ., în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, prin care să se dea rezolvare de principiu sintagmei "prin rotație", prevăzută de art. 52 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, raportat la Regulamentul de ordine interioară a instanțelor judecătorești, în care se arată:

"Completul de judecată este prezidat, prin rotație, de unui dintre membrii acestuia", sintagmă folosită de Inspecția Judiciară ca motiv de clasare a Lucrării nr. x/2018, de a cărui lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei.

Sentința instanței de fond

Prin sentința nr. 1087 din data de 20 martie 2019, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins excepția inadmisibilității invocată de Inspecția Judiciară, ca neîntemeiată, a respins cererea de sesizare a Î.C.C.J. cu dezlegarea unei chestiuni de drept, ca inadmisibilă și a respins contestația formulată de contestatoarea D., împotriva Rezoluției din 14.09.2018, dispusă de intimata Inspecția Judiciară, ca neîntemeiată.

Calea de atac exercitată în cauză

Împotriva sentinței nr. 1087 din data de 20 martie 2019 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta D. a declarat recurs.

Prin decizia nr. 5774 pronunțată la 23 noiembrie 2021, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal a respins excepția inadmisibilității recursului invocată de intimata pârâtă Inspecția Judiciară, a respins cererea de sesizare a Înaltei Curți de Casație și Justiție cu dezlegarea unei chestiuni de drept, ca inadmisibilă, a respins recursul declarat de D. împotriva sentinței nr. 1087 din data de 20 martie 2019 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Împotriva deciziei nr. 5774 pronunțată la 23 noiembrie 2021 de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2018, a formulat contestație în anulare contestatoarea D., care a solicitat să se dispună admiterea căii de atac specială, anularea hotărârii atacate și rejudecarea în totalitate a recursului formulat. În drept a invocat prevederile art. 503 alin. (2) pct. 3. C. proc. civ. și art. 21 din Constituția României.

În cuprinsul motivării căii de atac a susținut, după o prezentare amplă a situației de fapt, a istoricului speței și a normelor de drept incidente, următoarele:

Instanța de recurs a omis să cerceteze toate motivele de casare, prevăzute de art. 488 alin. (2) pct. 6 și alin. (8) C. proc. civ. cu care a fost investită, iar decizia dispusă de către instanța de recurs a fost motivată doar la modul teoretic. În subsidiar solicită a se observa că decizia nu a fost semnată de către nici unul dintre membrii completului de judecată, nu a fost indicat redactorul acesteia, context în care decizia este supusă anulării.

Susține că instanța de recurs nu a respectat procedura prevăzută de C. proc. civ., respectiv nu a precizat dacă a respectat procedura de filtrare, că în mod greșit a fost respinsă cererea de sesizare a Î.C.C.J. cu dezlegarea unei chestiuni de drept, ca inadmisibilă și, în temeiul art. 496 C. proc. civ., examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate de recurentă, s-a constatat greșit că recursul nu este fondat.

Consideră că, instanța de recurs ar fi trebui să constate plagiatul Curții de Apel București, anulând soluția dispusă, numai că Înalta Curte prin propriul raționament juridic a greșit, achiesând la soluția de la fond prin argumentul invocat în disculparea judecătorului care a soluționat cauza, a reținut că "...judecătorul trecând prin propriul "filtru.. de analiză, a preluat în motivare parte din respectivele argumente nu poate echivala sub nicio formă cu o necercetare sau o cercetare superficială a fondului cauzei."

Contestatoarea consideră că "preluarea în motivare parte din respectivele argumente poate echivala cu o necercetare a fondului cauzei" ceea ce face ca motivul de casare prevăzut de de art. 488 alin. (1) pct. 6 și pct. 8 C. proc. civ. să-și găsească incidența în cauză contrar aprecierii instanței de recurs.

Menționează că instanța de recurs nu a reținut faptul că reclamanta a fost prezentă în sala de ședință la fiecare termen, și a văzut/constatat că ședința de judecată era prezidată de către judecătoarea B. și nu de judecătoarea C., nu s-a făcut nicio rotație între doamnele judecătoare. Completul a fost același pe tot parcursul procesului. Nu a existat rotație pentru schimbarea funcției de președinte, doamna C. era un simplu judecător care nu a intervenit în procesul nimănui dintre persoanele aflate în sala de judecată deci nu era președintele a cărui funcție și-a însușit-o la semnarea hotărârii, pentru cererea de revizuire, judecată. Mai mult doamna judecătoare C. nu a fost președinte în instanță, ci doar a semnat hotărârea dată, ca președinte de complet, ceea ce este complet fals. Acest aspect infracțional, de asumare a unei funcții fără decizie de numire din partea conducerii comisiei de ordine interioară arată o încălcare a obligațiilor deontologice.

Motivele personale pentru care s-a creat o astfel de situație care a condus la respingerea cererii de revizuire formulată de reclamantă, au fost precizate pe larg în cererea de recurs, aspect pe care instanța supremă le-a ignorat, motivarea fiind doar de ordin teoretic.

Prin rezoluția emisă de pârâtă se constată că nu au fost analizate pretinsele fapte ce întrunesc elementele constitutive ale abaterii disciplinare prevăzută de art. 99 lit. t) raportat Ia at. 99/1 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată și modificată.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra contestației în anulare

Examinând contestația în anulare, în raport cu decizia atacată și dispozițiile legale incidente, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată pentru următoarele considerente:

Contestația în anulare este o cale extraordinară de atac, prin care se cere instanței care a pronunțat hotărârea atacată, în cazurile și în condițiile limitativ prevăzute de lege, să își desființeze propria hotărâre și să procedeze la o nouă judecată.

Prezenta cale de atac este formulată în temeiul art. 503 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., conform căruia:

"Hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație în anulare când … instanța de recurs, respingând recursul sau admițându-l în parte, a omis să cerceteze vreunul dintre motivele de casare invocate de recurent în termen."

Motivele contestației în anulare sunt expres și limitativ prevăzute de lege, iar textele care o reglementează sunt de strictă interpretare. În cadrul contestației în anulare nu se analizează temeinicia soluției cu privire la drepturile subiective deduse judecății, ci se verifică incidența vreunuia dintre motivele prevăzute de dispozițiile procedurale.

Dispozițiile art. 503 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ. invocate în prezenta cauză au ca situație premisă neexaminarea unor motive de recurs, înțelese ca motive de casare, astfel cum acestea sunt reglementate în cuprinsul art. 488 alin. (1) din același cod.

Prin prezenta contestație în anulare, contestatoare a susținut că instanța de recurs nu a analizat motivele de recurs formulate - art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., constatând, în mod nelegal, ca recursul promovat este nefondat și că nu a respectat prevederile art. 493 C. proc. civ.

În cuprinsul căii de atac extraordinare promovate, s-a mai susținut că instanța nu a semnat hotărârea contestată, că în mod greșit a fost respinsă cererea de sesizare a Î.C.C.J. cu dezlegarea unei chestiuni de drept, ca inadmisibilă și, în temeiul art. 496 C. proc. civ., examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate de recurentă, a constatat greșit că recursul nu este fondat.

Înalta Curte reține, însă, că ipoteza reglementată de art. 503 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ. este aceea în care instanța de recurs, respingând recursul sau admițându-l în parte, a omis să cerceteze vreunul dintre motivele de casare invocate de recurent în termen.

Toate argumentele aduse în susținerea contestației în anulare nu pot fi primite întrucât instanța de recurs a răspuns criticilor formulate de recurentă, astfel cum chiar aceasta a menționat în cuprinsul motivelor căii de atac speciale.

Verificând decizia atacată, se constată că aceasta respectă prevederile incidente, este semnată de membrii completului de judecată și au fost analizate motivele de recurs invocate.

Argumentele contestatoarei nu se încadrează în motivul de contestație în anulare prevăzut de art. 503 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., susținerile acesteia nevizând, în realitate, omisiunea instanței de a se pronunța asupra motivelor de casare invocate și asupra cererii de sesizare, ci vizează însăși raționamentul prin care instanța de recurs a apreciat inadmisibilă cererea de sesizare a Înaltei Curți de Casație și Justiție cu dezlegarea unei chestiuni de drept și nefondat recursul declarat de D. împotriva sentinței nr. 1087 din data de 20 martie 2019 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Totodată, în ceea ce privește criticile din cuprinsul contestației în anulare vizând faptul că nu a fost efectuat un raport în completul de filtru, trebuie precizat că articolul 493 din C. proc. civ. a fost abrogat prin Legea nr. 310/2018.

În contextul celor anterior expuse, dacă instanța învestită cu soluționarea contestației în anulare ar examina motivele contestației din perspectiva celor solicitate de contestatoare s-ar ajunge la o veritabilă rejudecare a recursului, contestația în anulare neputând fi însă convertită într-un "recurs la recurs".

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în jurisprudența sa constantă, a reamintit faptul că nicio parte a unui proces soluționat definitiv nu poate determina redeschiderea acestuia numai în scopul de a obține o rejudecare a cauzei, contestația în anulare neputând avea semnificația unui "recurs deghizat", ci trebuind să fie justificată numai de circumstanțe esențiale și imperative.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 508 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge contestația în anulare formulată în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în anulare formulată de D. împotriva deciziei nr. 5774 pronunțată la 23 noiembrie 2021 de Înalta Curte de Casație și Justiție

, secția de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2018.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 31 mai 2023.