ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 131/2019

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Cererea de chemare în judecată

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2016, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâta Direcția de Inspecție Judiciară pentru Judecători din Cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună anularea Rezoluției de clasare nr. 821/IJ/4S8/DIJ/2016 din 10.03.2016 emisă de Direcția de Inspecție Judiciară pentru Judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii.

Hotărârea pronunțată de instanța de fond

Prin Sentința nr. 3517 din 15.11.2016, Curtea de Apel București a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor O.U.G. nr. 80/2013, a admis excepția lipsei procedurii prealabile invocată de pârâtă, a respins acțiunea formulată de reclamanta A. ca inadmisibilă.

Calea de atac exercitată

Împotriva acestei sentințe, în temeiul art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale și art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a declarat recurs recurenta-reclamantă A., apreciind că cererea de sesizare a Curții Constituționale a fost respinsă în mod netemeinic și că sentința pronunțată "a fost dată cu aplicarea greșită a normelor de drept material", solicitând admiterea recursului și pe cale de consecință, sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate invocată și desființarea sentinței cu trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond pentru desființarea rezoluției de clasare nr. 821/IJ/458/DIJ/2016.

Recurenta susține, în esență, că instanța de fond a dispus netemeinic și nelegal soluția de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor O.U.G. nr. 80/2013, întrucât aceasta din urmă fost emisă cu încălcarea Constituției României (art. 61, art. 108 și art. 115) și a abrogat nelegal și neconstituțional Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru. De asemenea, se susține că instituie un tratament discriminatoriu privind taxa de timbru datorată în calea de atac în contencios, prin raportare la taxa de timbru datorată în civil, obligând justițiabilul la plata unei taxe egale cu cea datorată la judecarea pe fond a cauzei în contencios.

Referitor la motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8, recurenta arată că instanța nu a soluționat cauza pe fond întrucât a fost admisă excepția lipsei procedurii prealabile prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004, încălcând dispozițiile Deciziei Curții Constituționale a României nr. 397/03.07.2014 care a constatat că sintagma " rezoluția de clasare este definitivă" din cuprinsul art. 47 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 317/2004.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Față de soluția de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale, instanța de control judiciar apreciază că în mod corect instanța de fond a respins cererea reclamantei.

Din motivarea sentinței recurate se poate observa faptul că instanța de fond, analizând condițiile de admisibilitate a cererii de sesizare a Curții Constituționale din perspectiva dispozițiilor art. 29 din Legea nr. 47/1992, a constatat că acestea nu sunt îndeplinite, întrucât nu era îndeplinită condiția esențială ca textul de lege criticat să aibă legătură cu soluționarea litigiului.

S-a reținut că pentru a fi admisibilă sesizarea Curții Constituționale cu o excepție de neconstituționalitate, textul de lege criticat, sau interpretarea acestuia trebuie să conducă în mod nemijlocit sau să contribuie esențial la soluționarea cauzei, problema incidență de constituționalitate să aibă un caracter "serios", să fie realmente utilă pentru soluționarea litigiului în cadrul căruia a fost ridicată. Practic, decizia Curții Constituționale trebuie să fie denatură a produce un efect concret asupra desfășurării procesului, cerința relevanței fiind expresia utilității pe care soluționarea excepției invocate o are în cadrul rezolvării litigiului dintre părți.

Prin urmare, dacă de textul de lege criticat nu depinde soluționarea cauzei, dacă acesta nu are o relevanță reală asupra soluției ce urmează a se pronunța, cererea de sesizare nu poate fi primită.

În speță, instanța a constatat că reclamanta critică cu excepția de neconstituționalitate prevederile O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, în condițiile în care taxa judiciară de timbru în cauză a fost achitată, astfel că solicitarea reclamantei nu este de natură să influențeze cursul procesului, sau să conducă la o influențare a soluției ce urmează a se pronunța.

Înalta Curte constată că, în cauză, sunt întemeiate criticile recurentei, potrivit cărora în mod greșit prima instanță nu a soluționat pe fond acțiunea în anularea rezoluției de clasare, pronunțând soluția de respingere ca inadmisibilă a acțiunii, pentru lipsa dovezii parcurgerii procedurii prealabile, prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004.

Prima instanță a reținut că Legea nr. 317/2014 nu conține prevederi derogatorii de la Legea nr. 554/2004, cu privire la procedura prealabilă în cazul deciziei de clasare, iar prin Decizia Curții Constituționale a României nr. 397 din 3 iulie 2014, publicată în Monitorul Oficial nr. 529 din 16 iulie 2014, s-a constatat că sintagma "rezoluția de clasare este definitivă" din cuprinsul art. 47 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 317/2004 este neconstituțională în ipoteza prevăzută de art. 45 alin. (4) lit. b) din aceeași lege.

Prin efectul Deciziei nr. 397/2014 pronunțate de Curtea Constituțională este recunoscut dreptul petenților de a ataca rezoluția de clasare emisă în ipoteza prevăzută de art. 45 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 317/2004, însă accesul la instanța de contencios administrativ este reglementat în condițiile dreptului comun, reprezentat de prevederile Legii nr. 554/2004 și nu în condițiile de excepție prevăzute de art. 47 alin. (5) din Legea nr. 317/2004.

Instanța de control judiciar reține că în ședința Plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție din data de 13 februarie 2017, a fost stabilit, cu titlu de principiu, că rezoluția de clasare a sesizării pronunțată de Consiliul Superior al Magistraturii-Direcția de Inspecție Judiciară în temeiul dispozițiilor art. 45 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 317/2004, poate fi contestată, în fața instanței de contencios administrativ, fără îndeplinirea unei proceduri prealabile.

La adoptarea acestei soluții s-a avut în vedere aplicarea principiului prevăzut de art. 5 alin. (3) din C. proc. civ., referitor la judecata pricinilor potrivit dispozițiilor edictate pentru instituția juridică asemănătoare (cea mai apropiată), în speță, a regimului juridic aplicabil acțiunii exercitate împotriva rezoluției de respingere a sesizării [art. 47 alin. (5) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată].

Aplicarea art. 5 alin. (3) din C. proc. civ., reprezintă o concretizare a principiului "ubi eadem est ratio, eadem solutio esse debet" (unde există aceeași rațiune, soluția trebuie să fie identică).

Aceasta este și soluția cristalizată la nivelul secției de contencios administrativ a Înaltei Curți (exempli gratia Deciziile nr. 75/2017, nr. 549/2017 și nr. 1168/2017).

Prin urmare, în mod greșit prima instanță a respins acțiunea ca inadmisibilă, fără a mai intra în cercetarea fondului.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (2) și art. 497 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentința recurată și va trimite cauza spre rejudecare instanței de fond, menținând dispozițiile sentinței referitoare la soluția de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de A. împotriva Sentinței nr. 3517 din 15 noiembrie 2016 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Menține în rest dispozițiile sentinței referitoare la soluția de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 17 ianuarie 2019.

Procesat de GGC - GV