ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 392/2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Asupra recursului de față,

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 23.08.2017, sub nr. x/2017, reclamanta A. în contradictoriu cu pârâta Inspecția Judiciară, a formulat contestație împotriva Rezoluției de clasare nr. x/2017 din 09 iunie 2017, emisă de Inspecția Judiciară pentru Judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, având Adresa de înaintare nr. x/2017 din 21 iulie 2017 semnată de Inspector șef -judecător dr. B., cu data expediției 25 iulie 2017.

Reclamanta A. a invocat, potrivit art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale (republicată), excepția de neconstituționalitate a art. 16 și art. 24 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 și excepția de neconstituționalitate "in integrum " a O.U.G. nr. 80/26 iunie 2013, publicată în M. Of. nr. 392/29.06.2013, care abrogă nelegal și neconstituțional Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu încălcarea Constituției României art. 115

1.2. Soluția primei instanțe

Prin Sentința civilă nr. 657 din 16 februarie 2018, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a admis cererea de sesizare a Curții Constituționale și a dispus sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 16 și art. 24 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 precum și a O.U.G. nr. 80/2013 în integralitatea sa, în raport de prevederile art. 115 din Constituția României.

Curtea de Apel București a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta C., cu domiciliul în Dorohoi, județul Botoșani în contradictoriu cu pârâta Inspecția Judiciară, cu sediul în București, Bd. x, ca nefondată.

Împotriva Sentinței nr. 657 din 16 februarie 2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. a formulat doua cereri de recurs, prin care a criticat soluția de respingere a excepției de neconstituționalitate și soluția de respingere a contestației formulate împotriva Rezoluției de clasare nr. x/2017 din 09 iunie 2017.

În drept au fost invocate dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

3.2. Analizarea condițiilor de admisibilitate în principiu a recursului

Analizând, cu prioritate, regularitatea învestirii sale cu recursul de față, Înalta Curte reține că, în ședința Plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție din data de 13 februarie 2017 a fost stabilit, cu titlu de principiu, că rezoluția de clasare a sesizării pronunțată de Consiliul Superior al Magistraturii - Direcția de Inspecție Judiciară în temeiul dispozițiilor art. 45 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 317/2004, poate fi contestată, în fața instanței de contencios administrativ, fără îndeplinirea unei proceduri prealabile.

La adoptarea acestei soluții s-a avut în vedere aplicarea principiului prevăzut de art. 5 alin. (3) din C. proc. civ., referitor la judecarea pricinilor potrivit dispozițiilor edictate pentru instituția juridică asemănătoare (cea mai apropiată), în speță a regimului juridic aplicabil acțiunii exercitate împotriva rezoluției de respingere a sesizării (art. 47 alin. (5) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată).

În ședința Plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție din data de 9 octombrie 2017, în unanimitate, a fost adoptată soluția de unificare a practicii în sensul că, în ipoteza în care contestația formulată împotriva rezoluției de clasare a sesizării pronunțată de Consiliul Superior al Magistraturii - Direcția de Inspecție Judiciară în temeiul dispozițiilor art. 45 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 317/2004, a fost soluționată pe fond de prima instanță prin prisma dispozițiilor de procedură din Legea nr. 317/2004, recursul este inadmisibil.

Instanța reține că, potrivit art. 47 alin. (7) din Legea nr. 317/2004,

"Art. 47. - (1) În cazul în care sesizarea s-a făcut potrivit art. 45 alin. (2), inspectorul judiciar poate dispune, prin rezoluție scrisă și motivată:

a) admiterea sesizării, prin exercitarea acțiunii disciplinare și sesizarea secției corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii;

b) clasarea sesizării, în cazul în care aceasta nu este semnată, nu conține datele de identificare ale autorului sau indicii cu privire la identificarea situației de fapt care a determinat sesizarea, precum și în cazul prevăzut la art. 45 alin. (4) lit. b); rezoluția de clasare este definitivă;

c) respingerea sesizării, în cazul în care se constată, în urma efectuării cercetării disciplinare, că nu sunt îndeplinite condițiile pentru exercitarea acțiunii.

(2) În cazul prevăzut la alin. (1) lit. b), se poate face o nouă sesizare, cu respectarea condițiilor prevăzute de lege.

(3) Rezoluția inspectorului judiciar este supusă confirmării inspectorului-șef. Inspectorul-șef poate dispune completarea cercetării disciplinare de către inspectorul judiciar. Completarea se efectuează de către inspectorul judiciar în termen de cel mult 30 de zile de la data când a fost dispusă de către inspectorul-șef.

(4) Rezoluția inspectorului judiciar poate fi infirmată de inspectorul-șef, în scris și motivat, acesta putând dispune, prin rezoluție scrisă și motivată, una din soluțiile prevăzute la alin. (1) lit. a) sau c).

(5) Rezoluția de respingere a sesizării prevăzută la alin. (1) lit. c) și alin. (4) poate fi contestată de persoana care a formulat sesizarea la secția de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București, în termen de 15 zile de la comunicare, fără îndeplinirea unei proceduri prealabile.

(6) Soluțiile pe care le poate pronunța secția de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București sunt:

a) respingerea contestației;

b) admiterea contestației și desființarea rezoluției inspectorului judiciar sau, după caz, a inspectorului-șef și trimiterea dosarului pentru continuarea procedurii disciplinare.

(7) Hotărârea secției de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București este irevocabilă."

Prin Decizia nr. 397 din 3 iulie 2014 a Curții Constituționale, publicată în M. Of. nr. 529/16.07.2014, a fost admisă excepția de neconstituționalitate invocată în legătură cu art. 47 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 317/2014 și s-a constatat că «sintagma "rezoluția de clasare este definitivă" din cuprinsul art. 47 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii este neconstituțională în ipoteza prevăzută de art. 45 alin. (4) lit. b) din aceeași lege».

Observă instanța de recurs că Decizia Curții Constituționale nr. 397 din 3 iulie 2014, prin care s-a deschis calea acțiunii judiciare împotriva rezoluției de clasare a Inspecției Judiciare, nu a fost urmată în termen optim de o intervenție activă a legiuitorului în sensul reglementării regimului juridic procesual propriu unei astfel de acțiuni.

Într-un astfel de context, devine aplicabil art. 5 alin. (3) noul C. proc. civ., text potrivit căruia "În cazul în care o pricină nu poate fi soluționată nici în baza legii, nici a uzanțelor, iar în lipsa acestora din urmă, nici în baza dispozițiilor legale privitoare la situații asemănătoare, ea va trebui judecată în baza principiilor generale ale dreptului, având în vedere toate circumstanțele acesteia și ținând seama de cerințele echității.". Textul legal menționat stabilește o ordine a identificării de către judecător a normei procedurale incidente, prevăzând că, în ipoteza în care o pricină nu poate fi soluționată nici în baza legii, nici a uzanțelor, raportarea se va face la dispozițiile legale privitoare la situații asemănătoare.

Or, la art. 47 din Legea nr. 317/2004 se constată existența procedurii privitoare la rezoluția de respingere a sesizării în legătură cu răspunderea disciplinară a judecătorului, textul legal stabilind că "Rezoluția de respingere a sesizării prevăzută la alin. (1) lit. c) și alin. (4) poate fi contestată de persoana care a formulat sesizarea la secția de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București, în termen de 15 zile de la comunicare, fără îndeplinirea unei proceduri prealabile."

Aceasta este o situație asemănătoare celei a rezoluției de clasare, deoarece și rezoluția de respingere este tot un act al Inspecției Judiciare în legătură cu o sesizare privind pretinsa săvârșire de către un magistrat a unei abateri disciplinare, având de asemenea aptitudinea de a stinge raportul juridic.

Or, la art. 47 din Legea nr. 317/2004 republicată se constată existența procedurii privitoare la rezoluția de respingere a sesizării în legătură cu răspunderea disciplinară a judecătorului, textul legal stabilind că hotărârea pronunțată într-un astfel de caz este "irevocabilă", adică "definitivă" față de art. 8 din Legea nr. 76/2012. Aceasta este o situație asemănătoare celei a rezoluției de clasare, deoarece și rezoluția de respingere este tot un act al Inspecției Judiciare în legătură cu o sesizare privind pretinsa săvârșire de către un magistrat a unei abateri disciplinare, având de asemenea aptitudinea de a stinge raportul juridic. Într-un astfel de context, și hotărârea judecătorească pronunțată în cazul acțiunii îndreptate împotriva rezoluției de clasare este definitivă, la fel ca și cea privind rezoluția de respingere și de aceea, Înalta Curte arată că hotărârea atacată este definitivă, adică nesusceptibilă de a fi supusă vreunei căi de atac.

Exercitarea căilor de atac este guvernată de principiul legalității, potrivit căruia căile de atac sunt instituite de lege, ceea ce înseamnă că o hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege.

Astfel, în raport cu dispozițiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ. și cu dispozițiile art. 47 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, se constată că Sentința civilă nr. 657 din 16 februarie 2018 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, prin care prima instanță a soluționat pe fond contestația formulată de A. în contradictoriu cu pârâta Inspecția Judiciară împotriva Rezoluției de clasare nr. x/2017 din 09 iunie 2017, emisă de pârâta Inspecția Judiciară prin care s-a dispus clasarea sesizării sale, este definitivă (irevocabilă, în formularea Legii nr. 317/2004).

Recurenta a declarat recurs împotriva hotărârii prin care s-a admis cererea de sesizare a Curții Constituționale, formulând critici ce vizează soluția de respingere a cererii de sesizare, însă în cauză, Curtea de Apel București a admis cererea de sesizare a Curții Constituționale cu cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 16 și art. 24 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 precum și a O.U.G. nr. 80/2013 în integralitatea sa.

Potrivit art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 "Dacă excepția este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanța respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curții Constituționale. Încheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanța imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunțare. Recursul se judecă în termen de 3 zile."

În acest context, se constată că recurenta a formulat cereri de recurs împotriva unei hotărâri care, potrivit dispozițiilor anterior reținute, este definitivă.

Prin urmare, instanța de control judiciar constată că recurenta nu are deschisă calea de atac exercitată împotriva sentinței atacate, care nu face parte din categoria celor supuse recursului, având caracter definitiv.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., va respinge recursurile, ca inadmisibile.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile formulate de reclamanta A. împotriva Sentinței civile nr. 657 din 16 februarie 2018 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibile.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 31 ianuarie 2019.

Procesat de GGC - NN