ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5108/2020
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5108/2020 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2020)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1 Obiectul acțiunii
Prin cererea înregistrată la pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal la data de 31.05.2019 sub nr. x/2019, reclamantul A. a formulat în contradictoriu cu pârâta Inspecția Judiciară, contestație împotriva Rezoluției nr. 768/29.03.2019 emise de Inspecția Judiciara prin care a solicitat anularea rezoluției ca netemeinica si nelegala.
Prin rezoluția emisă în data de 29 martie 2019, în baza art. 45 alin. (4) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii republicată, inspectorul judiciar desemnat pentru efectuarea verificărilor în dosarul nr. 19-989, a dispus clasarea sesizării, întrucât, în urma verificărilor prealabile efectuate nu au fost identificate indicii de săvârșire a vreunei abateri disciplinare dintre cele prevăzute de art. 99 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată și modificată, de natură să atragă răspunderea disciplinară a doamnei judecător B..
2 Soluția instanței de fond
Prin sentința civilă nr. 528 din data de 2 octombrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IX a contencios administrativ și fiscal a fost respinsă acțiunea reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Inspecția Judiciară, ca inadmisibilă.
3 Recursul
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamantul A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Prin calea de atac formulată s-a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei către Curtea de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal, în vederea rejudecării, apreciind că, deși nu a făcut dovada procedurii prealabile, această lipsă a fost acoperită până la primul termen de judecată, prin întâmpinarea formulată de pârâtă.
4 Procedura în fața instanței de recurs
Prin cererea depusă la data de 9 iulie 2020, recurentul reclamant A. a precizat că înțelege să renunțe în tot la judecata dosarului nr. x/2019, in temeiul art. 406 alin. (1) din C. proc. civ.
Prin cererea depusă la data de 10 august 2020, recurentul - reclamant a precizat că renunță la judecata recursului declarat, ce face obiectul dosarului de recurs nr. x/2020 pentru a pune capăt procesului, potrivit art. 243 din C. proc. civ., învederând că nu este necesar acordul părții adverse în acest sens.
Intimata - pârâtă a formulat concluzii scrise la data de 1.10.2020 solicitând să se ia act de renunțarea la judecată, cu menținerea hotărârii atacate.
5 Considerentele și soluția instanței de recurs
Înalta Curte, sesizată cu soluționarea recursului, constată faptul că recurentul - reclamant a solicitat să se ia act de renunțarea la judecata recursului, formulând in acest sens cereri la datele de de 9 iulie 2020, 22 iulie 2020, 3 august 2020, 10 august 2020 și 24 septembrie 2020
Manifestarea de voință, în sensul de a se renunța la judecata recursului, reprezintă o desistare, un act de dispoziție al recurentului, care nu este supus cenzurii instanței de judecată, conform principiului disponibilității care guvernează procesul civil.
Deși sub aspectul formei, recurentul - reclamant și-a intitulat cererea ca fiind o "renunțare la judecata recursului", Înalta Curte, fiind datoare în virtutea dispozițiilor art. 22 alin. (4) din C. proc. civ., de a da o calificare juridică corectă a actului, în raport de voința reală a părților cu privire la efectele cererii de renunțare, constată că sunt incidente în cauză dispozițiile art. 463 alin. (1) teza a II a din C. proc. civ., care reglementează Achiesarea la hotărâre ca reprezentând renunțarea unei părți la calea de atac pe care o putea folosi ori pe care a exercitat-o deja împotriva tuturor sau a anumitor soluții din respectiva hotărâre.
În raport de dispozițiile legale mai sus arătate, Înalta Curte va lua act de cererea recurentului reclamant A. de renunțare la judecata recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Ia act de cererea de renunțare la judecata recursului formulat de recurentul reclamant A. impotriva sentinței nr. 528 din data de 2 octombrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IX a contencios administrativ și fiscal.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 13 octombrie 2020.