ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5337/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin decizia civilă nr. 605/2003, secția jurisdicțională a Curții de Conturi Sălaj, a respins recursul declarat de către Casa Județeană de Pensii Sălaj, împotriva sentinței nr. 25/2003 a Colegiului jurisdicțional de pe lângă Camera de Conturi Sălaj. Pentru a pronunța această hotărâre, secția jurisdicțională a reținut că prin decizia nr. 9 din 14 mai 2003, directorul Direcției de Control Financiar din cadrul Camerei de Conturi a județului Sălaj, în mod corect a dispus înregistrarea în evidența contabilă a Casei Județene de Pensii, a sumelor reprezentând plata legală a unor indemnizații de asigurări sociale, precum și verificarea tuturor dosarelor existente în plată, sub aspectul acelorași acordări a indemnizațiilor de asigurări sociale, cu obligația raportării rezultatului verificărilor.

Corectitudinea deciziei menționate a fost apreciată prin prisma abilității Curții de Conturi, de a efectua controale, inclusiv Caselor de Pensii, precum și prin prisma faptului că acest organism trebuie să verifice aspectele financiar-contabile, iar nu să interpreteze legea. Cum din acest punct de vedere, dispozițiile Legii nr. 19/2000 nu au fost respectate și nici nu trebuie făcută vreo asemănare între prevederile acestei legi și cele ale Legii nr. 136/1995, în opinia aceleiași instanțe, legalitatea deciziei Curții de Conturi, este evidentă pentru încă un motiv. Împotriva deciziei secției jurisdicționale, a declarat recurs, Casa Județeană de Pensii Sălaj, criticând-o pentru următoarele motive: Riscul referitor la maternitate are date de producere diferite, în funcție de care plata îndemnizației pentru îngrijirea copilului până la 2 ani (3 ani ), se face în mod diferit, raportat la acele date.

Aceeași recurentă a mai arătat că nu poate exista o similitudine între noțiunea de contract de asigurare, așa după cum aceasta a fost reglementată de Legea nr. 19/2000 și aceeași noțiune, reglementată de Legea specială nr. 136/1995. Examinând recursul reclamantei-recurente, prin prisma criticilor formulate, se constată că acesta este fondat. Obiectul litigiului dedus judecății, l-a constituit decizia emisă de către directorul Direcției de Control Financiar Ulterior a Camerei de Conturi din județul Sălaj. Prin această decizie, s-au reținut două categorii de situații juridice, considerate, ca fiind greșit soluționate de către Casa Județeană de Pensii Sălaj.

Una dintre acestea vizează plata indemnizației pentru creșterea copilului în vârstă de până la 2 ani, în beneficiul persoanelor asigurate în baza contractelor de asigurări sociale, încheiate în cursul și până în luna decembrie 2002. Decizia directorului Direcției de Control Financiar Ulterior a reținut, ca fiind achitată în mod greșit, indemnizația menționată, unui număr mare de persoane, deoarece nu au avut îndeplinit stagiul de cotizare de 6 luni, anterior datei producerii riscului, dată care este aceea a nașterii copilului, conform art. 98 din Legea nr. 19/2000. Atât Colegiul jurisdicțional, cât și secția jurisdicțională, au considerat ca fiind corectă, decizia contestată, deoarece termenul până la care trebuie îndeplinit stagiul de cotizare de cel puțin 6 luni, necesar obținerii indemnizației pentru îngrijirea copilului, trebuie să fie îndeplinit până la nașterea copilului.

Aceasta, deoarece termenul folosit de către art. 98 alin. (1) din Legea nr. 19/2000, de „producere a riscului”, atunci când stabilește stagiul de cotizare care trebuie să fie anterior lui, trebuie înțeles ca fiind sinonim cu data nașterii copilului. Recurenta a criticat acest mod de interpretare al legii, iar instanța de recurs va constata că această critică este fondată, deoarece data producerii riscului până la care trebuie îndeplinit stagiul de cotizare, nu este data nașterii, ci data la care s-a solicitat concediul și respectiv, indemnizația pentru creșterea copilului până la 2 ani (3 ani, pentru cel cu handicap). Că acesta este sensul Legii nr. 19/2000, rezultă din chiar prevederile art. 7 ale aceleiași legi care, enumerând riscurile ce permit plata indemnizațiilor de asigurări sociale, enumeră și „maternitatea”, iar nu „nașterea”.

Pe de altă parte, legea face distincție între „indemnizație pentru maternitate” și indemnizație pentru „creșterea copilului”, distincție necesară, deoarece prima se acordă încă de la concepție, deoarece riscul produs este maternitatea, pe când, în cazul celei de-a doua îndemnizații, ea se acordă oricând, între data nașterii și data împlinirii vârstei de 2 ani a copilului, riscul produs fiind ,deci, data solicitării concediului. Pe de altă parte, trebuie observat în sprijinul aceleiași opinii, faptul că dacă până în anul 2003, când a intrat în vigoare O.U.G. nr. 23/2003, de modificare a art. 98 din Legea nr. 19/2000, nu a fost precizat momentul „producerii riscului”, înseamnă că nici practicienii dreptului nu puteau adăuga ori distinge, acolo unde legea nu a făcut-o.

Concluzionând, se va reține și argumentul potrivit căruia, de vreme ce în perioada supusă controlului (2002), nu se făcea nici o precizare expresă și nici tacită a noțiunii de „dată a producerii riscului”, iar această noțiune a fost prevăzută și precizată doar prin O.U.G. nr. 23/2003, rezultă că pentru acea perioadă, legea a lăsat ca punctul de reper al împlinirii stagiului de cotizare necesar acordării indemnizației pentru creșterea copilului, să fie în folosul mamei, respectiv data solicitării concediului.

O a doua situație juridică considerată prin actul de control, ca fiind greșit soluționată de către Casa Județeană de Pensii Sălaj, se referă la greșita acordare a aceleiași îndemnizații de asigurare persoanelor care nu îndeplineau stagiul de cotizare de minimum 6 luni anterioare producerii riscului (data nașterii în opinia deciziei directorului și a instanțelor de fond), pentru persoanele care au încheiat contracte de asigurare pentru completarea venitului asigurat. Organul de control a considerat, pe lângă aspectul legat de modul de interpretare al momentului producerii riscului, că aceste contracte de completare a sumei asigurate, sunt independente de asigurarea obligatorie și deci, nefiind achitate sumele asigurate până la data legală, nu se puteau acorda indemnizațiile de concediu.

Critica reclamantei-recurente este fondată, și în privința acestei situații juridice, deoarece, conform art. 5 și 7 din Legea nr. 19/2000, contractele încheiate pentru completarea sumei asigurate, se referă la sumele asigurate la locul de muncă, nefiind admisibilă depășirea plafonului prevăzut de lege. Ori, dacă ar fi contracte independente, suma asigurată la Casa Județeană de Pensii ar putea fi încheiată independent de salariul brut de la locul de muncă. Cum ele sunt contracte „în completare”, rezultă că în speță, suma asigurată a fost achitată în toate cazurile și, până în momentul producerii riscului, așa după cum el trebuie înțeles, cu referire la perioada controlată, conform celor menționate în considerentele hotărârii de față.

În consecință, fiind îndeplinite motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ., recursul reclamantei se va admite, în sensul casării deciziei secției jurisdicționale, cu consecința desființării deciziei Direcției de Control Financiar Ulterior, conform art. 312, coroborat cu art. 296 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Casa Județeană de Pensii Sălaj împotriva deciziei nr. 605 din 17 octombrie 2003 a Curții de Conturi, secția jurisdicțională. Casează decizia atacată, precum și sentința nr. 25 din 24 iunie 2003 a Colegiului jurisdicțional și pe fond, admite întâmpinarea Casei Județene de Pensii Sălaj, împotriva deciziei nr. 9 din 14 mai 2003 a directorului Direcției de Control Financiar de la Camera Jurisdicțională a Curții de Conturi, pe care o anulează, ca neîntemeiată. Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 iunie 2004.