ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5337/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin decizia civilă nr. 605/2003,

secția jurisdicțională a Curții de Conturi Sălaj, a respins recursul declarat

de către Casa Județeană de Pensii Sălaj, împotriva sentinței nr. 25/2003 a

Colegiului jurisdicțional de pe lângă Camera de Conturi Sălaj.

Pentru a pronunța această hotărâre,

secția jurisdicțională a reținut că prin decizia nr. 9 din 14 mai 2003, directorul

Direcției de Control Financiar din cadrul Camerei de Conturi a județului Sălaj,

în mod corect a dispus înregistrarea în evidența contabilă a Casei Județene de

Pensii, a sumelor reprezentând plata legală a unor indemnizații de asigurări

sociale, precum și verificarea tuturor dosarelor existente în plată, sub

aspectul acelorași acordări a indemnizațiilor de asigurări sociale, cu

obligația raportării rezultatului verificărilor.

Corectitudinea deciziei menționate a

fost apreciată prin prisma abilității Curții de Conturi, de a efectua controale,

inclusiv Caselor de Pensii, precum și prin prisma faptului că acest organism

trebuie să verifice aspectele financiar-contabile, iar nu să interpreteze

legea. Cum din acest punct de vedere, dispozițiile Legii nr. 19/2000 nu au fost

respectate și nici nu trebuie făcută vreo asemănare între prevederile acestei

legi și cele ale Legii nr. 136/1995, în opinia aceleiași instanțe, legalitatea

deciziei Curții de Conturi, este evidentă pentru încă un motiv.

Împotriva deciziei secției jurisdicționale,

a declarat recurs, Casa Județeană de Pensii Sălaj, criticând-o pentru

următoarele motive:

Riscul referitor la maternitate are

date de producere diferite, în funcție de care plata îndemnizației pentru

îngrijirea copilului până la 2 ani (3 ani ), se face în mod diferit, raportat

la acele date.

Aceeași recurentă a mai arătat că nu

poate exista o similitudine între noțiunea de contract de asigurare, așa după

cum aceasta a fost reglementată de Legea nr. 19/2000 și aceeași noțiune,

reglementată de Legea specială nr. 136/1995.

Examinând recursul reclamantei-recurente,

prin prisma criticilor formulate, se constată că acesta este fondat.

Obiectul litigiului dedus judecății,

l-a constituit decizia emisă de către directorul Direcției de Control Financiar

Ulterior a Camerei de Conturi din județul Sălaj.

Prin această decizie, s-au reținut

două categorii de situații juridice, considerate, ca fiind greșit soluționate

de către Casa Județeană de Pensii Sălaj.

Una dintre acestea vizează plata indemnizației

pentru creșterea copilului în vârstă de până la 2 ani, în beneficiul

persoanelor asigurate în baza contractelor de asigurări sociale, încheiate în

cursul și până în luna decembrie 2002.

Decizia directorului Direcției de

Control Financiar Ulterior a reținut, ca fiind achitată în mod greșit, indemnizația

menționată, unui număr mare de persoane, deoarece nu au avut îndeplinit stagiul

de cotizare de 6 luni, anterior datei producerii riscului, dată care este aceea

a nașterii copilului, conform art. 98 din Legea nr. 19/2000.

Atât Colegiul jurisdicțional, cât și

secția jurisdicțională, au considerat ca fiind corectă, decizia contestată,

deoarece termenul până la care trebuie îndeplinit stagiul de cotizare de cel

puțin 6 luni, necesar obținerii indemnizației pentru îngrijirea copilului,

trebuie să fie îndeplinit până la nașterea copilului. Aceasta, deoarece

termenul folosit de către art. 98 alin. (1) din Legea nr. 19/2000, de

„producere a riscului”, atunci când stabilește stagiul de cotizare care trebuie

să fie anterior lui, trebuie înțeles ca fiind sinonim cu data nașterii

copilului.

Recurenta a criticat acest mod de

interpretare al legii, iar instanța de recurs va constata că această critică

este fondată, deoarece data producerii riscului până la care trebuie îndeplinit

stagiul de cotizare, nu este data nașterii, ci data la care s-a solicitat

concediul și respectiv, indemnizația pentru creșterea copilului până la 2 ani

(3 ani, pentru cel cu handicap).

Că acesta este sensul Legii nr. 19/2000,

rezultă din chiar prevederile art. 7 ale aceleiași legi care, enumerând

riscurile ce permit plata indemnizațiilor de asigurări sociale, enumeră și

„maternitatea”, iar nu „nașterea”.

Pe de altă parte, legea face

distincție între „indemnizație pentru maternitate” și indemnizație pentru

„creșterea copilului”, distincție necesară, deoarece prima se acordă încă de la

concepție, deoarece riscul produs este maternitatea, pe când, în cazul celei

de-a doua îndemnizații, ea se acordă oricând, între data nașterii și data

împlinirii vârstei de 2 ani a copilului, riscul produs fiind ,deci, data

solicitării concediului.

Pe de altă parte, trebuie observat

în sprijinul aceleiași opinii, faptul că dacă până în anul 2003, când a intrat

în vigoare O.U.G. nr. 23/2003, de modificare a art. 98 din Legea nr. 19/2000,

nu a fost precizat momentul „producerii riscului”, înseamnă că nici

practicienii dreptului nu puteau adăuga ori distinge, acolo unde legea nu a

făcut-o.

Concluzionând, se va reține și

argumentul potrivit căruia, de vreme ce în perioada supusă controlului (2002),

nu se făcea nici o precizare expresă și nici tacită a noțiunii de „dată a

producerii riscului”, iar această noțiune a fost prevăzută și precizată doar

prin O.U.G. nr. 23/2003, rezultă că pentru acea perioadă, legea a lăsat ca

punctul de reper al împlinirii stagiului de cotizare necesar acordării indemnizației

pentru creșterea copilului, să fie în folosul mamei, respectiv data solicitării

concediului.

O a doua situație juridică

considerată prin actul de control, ca fiind greșit soluționată de către Casa

Județeană de Pensii Sălaj, se referă la greșita acordare a aceleiași

îndemnizații de asigurare persoanelor care nu îndeplineau stagiul de cotizare

de minimum 6 luni anterioare producerii riscului (data nașterii în opinia

deciziei directorului și a instanțelor de fond), pentru persoanele care au

încheiat contracte de asigurare pentru completarea venitului asigurat.

Organul de control a considerat, pe

lângă aspectul legat de modul de interpretare al momentului producerii

riscului, că aceste contracte de completare a sumei asigurate, sunt

independente de asigurarea obligatorie și deci, nefiind achitate sumele

asigurate până la data legală, nu se puteau acorda indemnizațiile de concediu.

Critica reclamantei-recurente este

fondată, și în privința acestei situații juridice, deoarece, conform art. 5 și

7 din Legea nr. 19/2000, contractele încheiate pentru completarea sumei

asigurate, se referă la sumele asigurate la locul de muncă, nefiind admisibilă

depășirea plafonului prevăzut de lege. Ori, dacă ar fi contracte independente,

suma asigurată la Casa Județeană de Pensii ar putea fi încheiată independent de

salariul brut de la locul de muncă.

Cum ele sunt contracte „în

completare”, rezultă că în speță, suma asigurată a fost achitată în toate

cazurile și, până în momentul producerii riscului, așa după cum el trebuie

înțeles, cu referire la perioada controlată, conform celor menționate în considerentele

hotărârii de față.

În consecință, fiind îndeplinite

motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ., recursul reclamantei se va admite, în sensul casării deciziei secției jurisdicționale,

cu consecința desființării deciziei Direcției de Control Financiar Ulterior,

conform art. 312, coroborat cu art. 296 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Casa

Județeană de Pensii Sălaj împotriva deciziei nr. 605 din 17 octombrie 2003 a

Curții de Conturi, secția jurisdicțională.

Casează decizia atacată, precum și

sentința nr. 25 din 24 iunie 2003 a Colegiului jurisdicțional și pe fond,

admite întâmpinarea Casei Județene de Pensii Sălaj, împotriva deciziei nr. 9

din 14 mai 2003 a directorului Direcției de Control Financiar de la Camera Jurisdicțională a Curții de Conturi, pe care o anulează, ca neîntemeiată.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 29 iunie 2004.