ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5098/2019

Ședința publică din data de 28 octombrie 2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 23 decembrie 2015 sub nr. x/2015 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. Sucursala Otopeni a solicitat în contradictoriu cu pârâții B. prin C. și Consiliul Național Pentru Combaterea Discriminării, următoarele:

(A) anularea în parte a Hotărârii nr. 490/04.11.2015 pronunțate de CNCD prin Colegiul Director în dosarul nr. x/2015 în sensul:

(i) admiterii excepției lipsei dovezii calității de reprezentant a SAP și a semnăturii SAP pe Petiție;

(ii) admiterii în tot a excepției necompetenței materiale a CNCD, inclusiv în ceea ce privește reținerea la sol a petentei - pârâte, faptă considerată de CNCD ca fiind discriminatorie;

(iii) respingerii în tot a petiției ca neîntemeiată, iar, pe cale de consecință:

a. exonerarea reclamantei A. de la plata amenzii contravenționale în cuantum total de 20.000 RON, aplicată prin punctul 6 din dispozitivul Hotărârii nr. 490/04.11.2015;

b. exonerarea reclamantei A. de obligația de a publica rezumatul Hotărârii CNCD nr. 490/04.11.2015 în mass-media de circulație națională și în propria publicație care se distribuie călătorilor, impusă prin punctul 7 din dispozitivul hotărârii atacate;

(B) menținerea dispozițiilor neatacate ale Hotărârii nr. 490/04.11.2015;

(C) obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de soluționarea prezentul litigiu.

Prin sentința nr. 1806 pronunțată în data de 30 mai 2016, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea formulată de reclamanta A. Sucursala Otopeni, în contradictoriu cu pârâții B. și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și a obligat reclamanta la plata către pârâta B. a sumei de 6740 RON cheltuieli de judecată.

Împotriva sentinței menționate la pct. 2 a declarat recurs reclamanta A. Sucursala Otopeni, care invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ. a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și rejudecând cauza pe fond să se admită acțiunea.

În dezvoltarea motivării recursului recurenta-reclamantă arată:

Instanța de fond a pronunțat sentința recurată cu încălcarea regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulitățiii și cu încălcarea principiului rolului judecătorului în aflarea adevărului, dat fiind faptul că nu a analizat întreg probatoriul administrat în cauză, respectiv și-a încălcat obligația de a stărui în lămurirea pe deplin a tuturor circumstanțelor de fapt ale cauzei și de a preveni orice greșeală în aflarea adevărului (art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.).

Prima instanță a aplicat greșit prevederile O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, în sensul în care nu a analizat efectiv modul în care în cauză au fost îndeplinite condițiile pentru ca fapta invocată să fie calificată drept faptă de discriminare (art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.).

În acest sens apreciază că judecătorul fondului a reținut eronat că rapoartele și sesizările depuse de societatea reclamantă dovedesc existența unei divergențe între pârâtă și colegii săi, dar că temeinicia celor sesizate este îndoielnică. Arată că aceste documente nu au fost niciodată contestate sub aspectul conținutului de pârâta B., iar dacă reclamanta nu ar fi reacționat la sesizări s-ar fi creat breșe în procesul de coordonare a resurselor echipajului de cabină la bordul aeronavelor cu efect direct asupra siguranței zborului.

Subliniază că nesolicitarea intimatei-pârâte de a desfășura activități de zbor nu este un caz singular, societatea dispunând această măsură ori de câte ori a considerat necesar, prin urmare tratamentul pretins diferențiat nu este discriminatoriu, ci este unul justificat obiectiv de scopul legitim al A. de asigurare prin toate mijloacele posibile a siguranței zborurilor și îndeplinirii obligației legale de dezvoltare și menținere a unui program de siguranță și prevenire a accidentelor.

Un alt aspect neluat în seamă de instanța de fond a vizat faptul că, deși a luat act de corespondența recurentei cu Autoritatea de Aviație Civilă din Ungaria care a confirmat legitimitatea măsurilor luate, judecătorul fondului a trecut peste acestea apreciind că măsura are legătură cu criteriul sindical.

Mai mult apreciază că în mod eronat Curtea de Apel a reținut că salariul pârâtei a fost afectat prin reținerea în mod nejustificat a acesteia la sol, întrucât acest aspect ținea de executarea contractului de muncă și siguranța zborurilor.

Intimata-pârâtă B. a depus întâmpinare cuprinsul căreia invocă excepția inadmisibilității recursului și în subsidiar solicită respingerea căii de atac ca nefondată și menținerea ca legală a soluției instanței de fond.

Recurenta-reclamantă a depus la dosar răspuns la întâmpinare.

Intimatul-pârât Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a depus la dosar concluzii scrise și practică judiciară.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Ca o chestiune prealabilă, Înalta Curte va respinge excepția nulității recursului pentru nemotivare, întrucât recurentul - reclamant a formulat critici ce pot fi încadrate în motivele de casare invocate, respectiv art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 Cod procedură, nefiind incidentă sancțiunea nulității prevăzută de art. 489 alin. (2) din C. proc. civ.

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat este nefondat, pentru următoarele considerente:

În cauză, reclamantul a supus verificării instanței de contencios administrativ Hotărârea nr. 490/04.11.2015 emisă de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării prin care, soluționând petiția nr. 3615/25.05.2015 depusă de B. prin C., s-a stabilit că reținerea la sol a petentei, însoțitoare de zbor, reprezintă discriminare conform art. 2 alin. (1), art. 2 alin. (5) și art. 7 lit. f) și g) din O.G. nr. 137/2000.

În consecință, prin hotărârea contestată a fost aplicată o amendă contravențională în valoare de 20.000 RON și a fost obligată societatea reclamantă să comunice rezultatul hotărârii în mass media de circulație națională.

În esență, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a reținut: că reținerea la sol a reclamantei întrucât era membru de sindicat, reprezintă o discriminare.

Prima instanță a respins acțiunea ca neîntemeiată, reținând că a existat, contrar susținerilor reclamantei, un dezacord al conducerii societății cu privire la membrii de conducere ai sindicatului, care au fost consemnați la sol și că prin hotărârea nr. 260/2015 Consiliul a constatat discriminarea membrilor de sindicat de către A..

În ceea ce privește reținerea la sol a pârâtei B., prima instanță a reținut că, reclamanta a afirmat în acțiune că sancționarea disciplinară de reținere la sol a intervenit ca urmare a unor sesizări primite din partea unor colegi ai acesteia, persoane care au apreciat că siguranța zborurilor ar fi periclitată în cazul participării ca membru al echipajului de cabină, întrucât crea și menținea o stare de tensiune și nesiguranță în raport cu ceilalți colegi pentru simplu fapt că aveau o opinie diferită cu privire la afilierea sindicală și refuzau să devină membrii de sindicat.

Soluția pronunțată de curtea de apel este împărtășită și de instanța de control judiciar.

Motivul de recurs prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. prin care s-a invocat nelegalitatea hotărârii pentru încălcarea principiului rolului judecătorului în aflarea adevărului, dat fiind faptul că nu a analizat întreg probatoriul administrat în cauză, este nefondat.

Acest motiv de recurs vizează neregularități de ordin procedural și care sunt sancționate cu nulitatea de art. 174 C. proc. civ.

Sub imperiul motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. se pot include mai multe neregularități de ordin procedural, începând cu nesemnarea cererii de chemare în judecată, nelegala citare a uneia dintre părți, nesocotirea principiilor publicității, oralității, contradictorialității, etc.

Susținerea recurentei în sensul că instanța de fond nu a stăruit prin toate mijloacele legale pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului, încălcând principiul rolului judecătorului în aflarea adevărului prevăzut de art. 22 C. proc. civ., dat fiind faptul că nu a analizat întregul probatoriu administrat în cauză, nu poate fi reținută ca fondată.

Recurenta susține că instanța nu a studiat probele esențiale ale dosarului, nu a analizat și nu a menționat în motivare declarațiile martorilor D., E. și F. și nu a analizat răspunsurile date de pârâtă în cadrul interogatoriului administrat, etc. aspecte ce nu atrag incidența art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., ci ar putea fi eventual analizată ca o carență de motivare a sentinței recurate aflată sub incidența motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Nici din acest punct de vedere însă susținerile recurentei nu pot fi reținute ca fiind fondate, deoarece hotărârea recurată respectă dispozițiile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., expunând situația de fapt reținută de instanță în baza probelor administrate, motivele de fapt și de drept pe care e întemeiază soluția, precum și motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților.

Instanța de recurs arată că hotărârea judecătorească nu trebuie să cuprindă o înșiruire a tuturor probelor administrate în cauză, ci așa cum precizează art. . 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., starea de fapt reținută, în cuprinsul acesteia urmând a fi menționate probele reținute ca relevante și care au condus instanța la soluția pronunțată.

Nu este incident nici motivul de recurs prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Judecătorul fondului în cuprinsul hotărârii atacate a interpretat în mod corect prevederile art. 2 alin. (1) și (5) și ale art. 7 lit. f) și g) din O.G. nr. 137/2000 cu referiri la circumstanțele concrete ale cauzei, constituind un răspuns explicit al instanței la problema dedusă judecății.

Astfel, acțiunea reclamantei (reținerea pe sol a pârâtei B., însoțitoare de zbor pe o perioadă lungă de timp doar pe baza unor declarații unor persoane care nu erau membrii de sindicat) conduce la crearea unui cadru intimidant și ostil. De altfel, reclamanta prin cererea de chemare în judecată recunoaște că reținerea la sol a intimatei-pârâte se datorează faptului că este membru de sindicat, sindicat ce nu era agreat de către conducere.

De asemenea, din actele dosarului rezultă că decizia luată s-a bazat pe o evaluare subiectivă, care a dezavantajat-o pe pârâtă membru de sindicat.

Înalta Curte va avea în vedere puterea de lucru judecat a sentinței civile nr. 881/16.03.2016 pronunțată de Curtea de Apel București, secția A VIII-A contencios administrativ și fiscal în dosar nr. x/2015, rămasă definitivă prin decizia nr. 1237/2019 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, care a stabilit că societatea recurentă a concediat discriminatoriu o serie de angajați, singurul criteriul fiind acela că erau membrii de sindicat.

Instanța de fond a reținut pertinent că singura persoană cu funcție de conducere din sindicat, care rămăsese în interiorul companiei, era pârâta.

În ceea ce privește corespondența dintre reclamantă și Autoritatea de Aviație Civilă din Ungaria, trebuie precizat că, chiar dacă această autoritate din urmă și-a dat acceptul pentru aplicarea măsurii suspendării temporare a dreptului de a zbura ca membru al echipei de cabină al pârâtei B., măsura nu trebuia să reprezinte o ingerință în dreptul persoanei la libertatea sindicală, apărat de art. 11 din Convenția Drepturilor Omului.

Înalta Curte constată din întregul probatoriu administrat, chiar din declarațiile martorilor, că, în perioada în care aproape toți membrii de sindicat au fost concediați sau forțați să își dea demisia, pârâta a fost obligată să rămână la sol întrucât era membru de sindicat, situație clar discriminatorie.

În mod corect a reținut judecătorul fondului că drepturile salariale ale petentei-pârâte au fost afectate prin decizia luată, aspect care rezultă chiar chiar motivarea acțiunii, reclamanta afirmând că i-a acordat doar salariul de bază, întrucât celelalte drepturi salariale de care ar fi putut beneficia dacă nu ar fi suportat măsura incriminată erau condiționate exclusiv de îndeplinirea efectivă a atribuțiunilor de zbor (obținerea procentului de 10/% din valoarea vânzărilor la bord condiționat de vânzarea efectivă de către însoțitorul de bord a produselor, procent care se adăuga la o altă anexă salariale derivată din îndeplinirea atribuției de zbor, fiind oricum dependent de îndeplinirea efectivă a atribuțiunilor de zbor).

În concluzie, în mod corect judecătorul fondului a reținut că reclamanta a aplicat un tratament discriminatoriu petentei-pârâte, prin care a încălcat dreptul la apartenență sindicală, respectiv dreptul la prestarea muncii, circumscris atribuțiilor aferente funcției deținute (în speță atribuția de însoțire zbor definitorie a funcției de însoțitor de zbor pe care o deține petenta), necondiționat de criterii precum cel al activității sau apartenenței sindicale, adecvat dispozițiilor art. 7 lit. f) și g), raportat la art. 1 alin. (2) lit. d), pct. (IX), coroborat cu art. 2, alin. (1) și (5) din O.G. nr. 137/2000, coroborat cu art. 3 din Legea nr. 62/2011, coroborat cu art. 39 alin. (1), lit. m) din Legea nr. 53/2003, precum și cu art. 40 alin. (1) din Constituția României.

Reținând că hotărârea Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării atacată este legală și temeinică, în mod judicios prima instanță a respins acțiunea reclamantei considerând-o neîntemeiată reținând că reclamanta a aplicat un tratament discriminatoriu pârâtei-petente, încălcându-i acesteia drepturile statuate de Constituția României și C.E.D.O.

În acord cu cele reținute de judecătorul fondului, Înalta Curte, în temeiul art. 496 C. proc. civ., urmează să respingă recursul ca nefondat, constatând că în cauză nu sunt incidente motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția nulității recursului.

Respinge recursul declarat de reclamanta A. SUCURSALA OTOPENI împotriva sentinței nr. 1806 din 30 mai 2016 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat .

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 28 octombrie 2019.