ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4139/2003
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4139/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2000)
Asupra recursului
de față:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată
următoarele:
Prin sentința civilă nr. 452 pronunțată în
ședința publică din 3 aprilie 2000 de Tribunalul Iași a fost admisă acțiunea
introdusă de reclamanta S.C. A.E. SRL cu sediul în București în contradictoriu
cu pârâta S.C. F. S.A. cu sediul în Iași, în sensul că pârâta a fost obligată
să restituie reclamantei suma de 629.168,93 dolari SUA sau echivalentul în lei
al acestei sume, calculat la cursul de schimb valutar în vigoare la data
plății, care la data pronunțării prezentei hotărâri însuma 12.142.960.349 lei,
precum și la plata sumei de 190.409.406 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
De asemenea s-a luat act de renunțarea de către reclamantă la judecarea
capătului de cerere privind obligarea pârâtei la plata unei sume reprezentând
dobânda comercială.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a
reținut că prin contractul nr. 719 din 18 aprilie 1996 părțile au convenit ca
S.C. A.E.R. SRL București să plătească în avans datoriile pe care S.C. F. S.A.
Iași le avea către R.E.N.E.L., urmând ca S.C. F. S.A. Iași să asigure plata
importurilor angajate de S.C. A.E.R. SRL, compensările urmând a se efectua în
condițiile precizate în cuprinsul contractului de cesiune, care se constituia
în anexa nr. 2 la contractul nr. 719/1996.
În executarea acestor obligații, s-au obținut
ordine de compensare cu o valoare de 1.612.830 USD, S.C. F. S.A. Iași efectuând
la rândul său, în contul datoriilor contractate de S.C. A.E. SRL București,
plăți de 746.617 USD. Prin protocolul încheiat de părțile contractante la data
de 20 februarie 1997, se confirmă că S.C. F. S.A. Iași avea neonorată față de
S.C. A.E. SRL București o datorie de 866.213 USD, sumă diminuată ulterior la
nivelul de 629.168,93 USD ca urmare a livrărilor de produse și a prestărilor de
servicii. Pârâta nu a depus întâmpinare, deși s-a acordat termen în acest scop,
iar reclamanta a făcut dovada că a plătit în contul datoriilor contractate de
S.C. F. S.A. Iași o sumă mai mare decât cea pe care pârâta a plătit-o în contul
datoriilor angajate de S.C. A.E. SRL București.
Curtea de Apel Iași prin decizia comercială
nr. 232/A din 28 mai 2001 a admis apelul formulat de pârâta S.C. F. S.A. Iași
împotriva sentinței civile nr. 452 din 3 aprilie 2000 pronunțată de Tribunalul
Iași, pe care a schimbat-o în parte, în sensul că a obligat pârâta să restituie
reclamantei suma de 1.584.055.935 lei daune plus 14.355 dolari (USD) sau
echivalentul în lei a acestei sume, calculat la cursul de schimb valutar în
vigoare la data plății, care la data pronunțării prezentei hotărâri însumează
409.117.500 lei și 44.596.734 lei cheltuieli de judecată la fond. De asemenea a
obligat intimata să achite reclamantei suma de 41.798.367 lei cheltuieli de
judecată în apel.
Pentru a decide astfel, instanța de apel a
stabilit că între S.C. F. S.A. Iași în calitatea de furnizor de produse și S.C.
A.E. SRL București au existat relații comerciale, în perioada 1995-1998
încheindu-se 5 contracte. Aceste contracte au fost ulterior completate și
modificate prin 15 acte adiționale, obiecțiuni formulate de beneficiar și
însușite de furnizor, prin care s-a modificat valoarea inițială și clauzele
contractuale.
Obligațiile de plată, pe beneficiari, conform
anexei 1,2 contract, depășesc cu 51.021 USD (912.826-861.805 USD) pe cele
rezultate din convertirea în dolari a avansului de 2.436.016.457 lei, luată ca
bază de calcul la stabilirea valorii contractului de 816.805 USD.
S.C. F. S.A. Iași, conform anexei la contract
nr. 7, a plătit efectiv partenerilor externi ai A.E. SRL București suma de
855.381 USD, din care 847.450 USD reprezintă contravaloare produse, iar 7.931
USD penalități pentru întârzieri la plăți.
Rezultă că nu s-au efectuat plăți în valoare de
14.355 USD, de către S.C. F. S.A. Iași, astfel:
- valoare contract 861.805 USD
- plăți efective 847.450 USD
- plăți neefectuate în cadrul
contractului 14.355 USD
Ulterior, contractul nr. 719 din 18
aprilie 1996 a fost completat cu un număr de 8 adiționale, care sunt convenții
de plată tripartite, încheiate între S.C. A.E. SRL București, S.C. F. S.A. Iași
și partenerii externi ai S.C. A.E. SRL București, documente necesare în
efectuarea plăților în valută și condiționate de B.R.C.E., sucursala Iași.
În baza celor 8 acte s-au întocmit anexele 1 și
2 la contract, care conțin datele: partenerul extern, valoarea de plată în
dolari sau mărci, scadența plății și observații.
Eșalonarea obligațiilor de plată ale S.C. F.
S.A. Iași către partenerii externi ai lui A.E. București, potrivit anexelor 1
și 2 la contractul 719 din 18 aprilie 1996, însumează 912.826 USD și sunt
prezentate în anexa nr. 10 la expertiză.
La data de 20 februarie 1997 s-a încheiat un
protocol (anexa nr. 5) între părțile aflate în litigiu, privind derularea
contractului 719 din 18 aprilie 1996, dar care la pct. 1, „Plăți avans
efectuate de S.C. A.E. SRL București în favoarea S.C. F. S.A. Iași”, s-au
inclus plăți care nu privesc contractul în cauză.
Protocolul încheiat la data de 20 februarie 1997
se referă la derularea contractului 719 din 18 aprilie 1996, iar sumele
prezentate n-au legătură cu valoarea acestuia.
Din datele extrase din protocol, rezultă că la
pct. I la plățile efectuate în avans de către A. în favoarea F. S.A. Iași, s-au
inclus plăți în valoare de 2.350.000.000 lei, cu un echivalent în dolari de
750.315 USD, care nu privesc contractul 719 din 18 aprilie 1996.
Valoarea obligațiilor asumate de S.C. F. prin
contractul 719 din 18 aprilie 1996 este de 2.436.000.000 lei, cu un echivalent
în valută de 861.805 USD. Aceste sume au fost acceptate de ambele părți, deci
cele 30 de ordine de compensare, pozițiile 5-10 protocol nu fac obiectul unui
act adițional la contractul 719/1996.
Toate ordinele de compensare sunt exprimate în
lei, sunt documente semnate și ștampilate de toate părțile care au participat
la compensare: emitent, beneficiar și intermediar.
S.C. A.E. SRL București, prin intermediul
ordinelor de compensare, efectuează plăți în lei către furnizorii de utilități
ai S.C. F., în valoare de 6.989.422.102 lei, dar convertibili în dolari a fost
numai suma de 2.436.016.457 lei cu echivalent de 861.805 USD (anexa 6).
În concluzie S.C. A.E. SRL București efectuează
plăți cu ordine de compensare, de cele mai multe ori în avans, în contul
datoriilor S.C. F. S.A. Iași și acestea însumează 6.989.422.102 lei, din care
pentru:
- contract extern 719 din 18 aprilie
1996 în care S.C. F. este intermediar importuri Utilaje și are o obligație de
plată de 861.805 USD 2.436.016.457 lei
- contracte interne în valoare de
2.818.939.265 lei, în care S.C. F. S.A. Iași este furnizor de produse și
prestator de servicii 4.553.405.645 lei
Valoarea produselor livrate și serviciilor
prestate de către S.C. F. S.A. Iași, conform anexelor 15, 16, însumează
3.194.864.710 lei. Rezultă că S.C. A.E. SRL București a efectuat plăți cu ordine
de compensare în valoare de 1.358.540.935 lei, urmare a renunțărilor (anulări)
la produsele contractate.
Pentru nerestituirea avansului de 1.358.540.935
lei, S.C. F. S.A. Iași mai datorează clientului său penalitatea în limita
maximă de 8% din valoarea contractelor, respectiv suma de 225.515.000 lei
(2.818.939.265 x 8%), penalitate maximă prevăzută în fiecare contract.
Totalul datoriei S.C. F. S.A. actualizată
conform clauzelor contractuale interne este de 1.584.055.953 lei și instanța va
obliga pârâta la plata acestei sume.
Din derularea contractului extern nr. 719 din 18
aprilie 1996 rezultă următoarele:
- Valoarea plății A.E. în contul datoriilor S.C.
F., cu O.C. este de 2.436.016.457 lei
- Obligațiile de plată S.C. F. rezultate din
convertirea a 6 O.C. în valoare de 2.436.016.457 lei sunt în valoare de 861.805
USD
- Plățile efective efectuate de S.C. F. pentru
partenerii externi ai S.C. A.E. sunt 847.450 USD
- În concluzie plățile neonorate de
S.C. F. sunt de 14.355 USD.
Împotriva deciziei comerciale nr. 232/A din 28
mai 2001 pronunțată de Curtea de Apel Iași a declarat recurs S.C. A.P. România
SRL cu sediul în București (fostă S.C. A.E. SRL București) care a criticat
hotărârea instanței de apel, în esență, sub aspectele că a fost interpretat în
mod greșit PROTOCOLUL din 20 februarie 1997, lipsind de efecte juridice acordul
de voință al părților, precum și împrejurarea că nu s-a pronunțat asupra
apărărilor și dovezilor administrate, hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii,
fiind invocat ca temei de drept dispozițiile art. 304 pct. 8 și 10 C. proc.
civ.
Intimata pârâtă S.C. F. S.A. Iași a depus
întâmpinare, motivată în fapt și în drept, prin care a solicitat respingerea
recursului.
Curtea, analizând probele administrate în cauză,
în raport de criticile formulate în cererea de recurs, urmează a constata că
recursul promovat de reclamanta S.C. A.P. România SRL (fosta S.C. A.E. SRL
București) este nefondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente.
Printr-o corectă și integrală apreciere a probelor,
instanța de apel a stabilit cu exactitate raporturile juridice dintre părți,
întinderea drepturilor și obligațiilor asumate reciproc, răspunderea care se
instituie în situația nerespectării clauzelor contractuale, precum și cadrul
juridic aplicabil litigiului de natură comercială.
În corecta stabilire a situației de fapt și de
drept relevanță juridică maximă prezintă actele depuse de părți și raportul de
expertiză contabilă întocmit de expert D.A., din analiza lor rezultând că S.C. A.E.
București, în perioada 1995-1996 a efectuat plăți cu ordine de compensare, în
majoritatea cazurilor în avans, către furnizorii de energie electrică și
utilități ai S.C. F. S.A. Iași, conform contractului extern nr. 719 din 18
aprilie 1996 și unui număr de cinci contracte interne pentru produse și
transport, cu precizarea că valoarea inițială a contractului extern s-a
modificat printr-un singur act adițional, intitulat addendum, fără număr și
dată.
În baza rolului activ, în faza procesuală a
apelului, a fost admisă, conform încheierii de ședință din 3 iulie 2000, o
expertiză contabilă, la care părțile au formulat obiective și au desemnat
experți consultanți, iar ulterior au fost admise obiecțiunile intimatei
reclamante S.C. A.P. România SRL București, la care a răspuns expertul contabil
desemnat de instanță.
Raportul de expertiză contabil-judiciară, bine
documentat și amplu argumentat a evidențiat cu maximă claritate care a fost
valoarea relațiilor comerciale stabilită prin contractele încheiate între S.C. F.
S.A. Iași în calitate de furnizor și S.C. A.E. SRL București în calitate de
beneficiar, principalele clauze pe acestea le conțin în legătură cu prețul
produselor, valoarea contractelor, modalitățile de plată și penalitățile de
perceput în cazul nerespectării clauzelor contractuale, valoarea produselor
livrate și facturate și cea a sumelor încasate reprezentând contravaloarea
acestor produse și cea a avansurilor acordate potrivit clauzelor contractuale,
precum și valoarea avansurilor aferente contractelor interne, neacoperită prin
livrări de produse pe care S.C. F. S.A. Iași trebuia să o restituie către S.C. A.E.
SRL București.
Obligațiile de plată ale pârâtei au fost
determinate prin calcule precise, prin examinarea întregii documentații depuse
de părți, astfel că în concluziile raportului de expertiză contabilă, fără
dubiu, s-a precizat că S.C. F. S.A. Iași datorează reclamantei suma de
1.584.055.953 lei provenită din derularea celor 5 contracte interne și suma de
14.355 USD provenită din derularea contractului extern nr. 719 din 18 aprilie
1996.
Nu poate fi primită critica din motivele de
recurs, respectiv că instanța de apel a interpretat în mod greșit PROTOCOLUL
din 20 februarie 1997, lipsindu-l de efectele juridice ale acordului de voință
al părților, deoarece acest protocol nu se încadrează în limitele obligațiilor
asumate prin contractul extern nr. 719 din 18 aprilie 1996 și a clauzelor pe
care acesta le conține. În “PROTOCOLUL” părților s-au inclus în mod eronat
pozițiile 5-10, care reprezintă un număr de 30 de ordine compensate în valoare
de 2.350.000.000 lei, cu un echivalent de 750.525 USD. Este adevărat că
potrivit clauzei din contractul nr. 719 din 18 aprilie 1996, cap. V pct. 2
“prezentul contract poate fi extins cu acordul părților, prin acte adiționale
ulterioare”, dar cele 30 de ordine de compensare în valoare de 2.350.000.000
lei nu fac obiectul unui act adițional la contractul menționat. Ordine de
compensare, prin intermediul cărora reclamanta a efectuat plăți în contul
pârâtei sunt exprimate numai în lei și nu fac referire la o altă valută, nu
menționează scopul plăților iar pentru perioada 15 mai 1996- 20 noiembrie 1996,
când acestea au fost emise și operate, reclamanta nu efectuează comunicări
scrise prin care să stabilească plăți pentru furnizorii externi.
Este pe deplin justificată și bine motivată teza
juridică conform căreia pentru cele 30 de ordine compensate nu au fost
întocmite acte adiționale la contractul extern nr. 791 din 18 aprilie 1996 și
nici convenții de plată tripartite, acestea din urmă fiind o condiție
obligatorie prevăzută în Normele Metodologice ale B.R.C.E., pentru efectuarea
plăților externe în valută.
Cadrul juridic expus anterior, în contextul
probator valorificat în cauză și argumentările juridice menționate, fac ca toate
criticile formulate de recurentă să fie nejustificate, urmând a fi respins ca
nefondat recursul promovat de reclamanta S.C. A.P. România SRL (fostă S.C. A.E.
SRL București) nefiind îndeplinite nici una din dispozițiile art. 304 C. proc.
civ., menținând ca legală și temeinică decizia comercială nr. 232/A din 28 mai
2001 pronunțată de Curtea de Apel Iași.
PENTRU
ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de
reclamanta S.C. A.P. România SRL (fostă S.C. A.E. SRL) București împotriva
deciziei nr. 232/A din 28 mai 2001 a Curții de Apel Iași, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică,
astăzi 30 octombrie 2003.