ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4043/2003

Asupra recursului

în anulare de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin sentința civilă nr. 98 din 17 mai 2001 a

Tribunalului Botoșani, judecător sindic, au fost respinse ca nefondate

obiecțiunile creditoarelor A.N.R.S. U.T. 350 Popești Leordeni și A.N.R.S. U.T.

330 Podeni privind planul de distribuție întocmit de lichidatorul debitoarei

S.C. A. S.A. Botoșani pentru perioada 16 noiembrie 2000- 15 februarie 2001, și

depus de acesta la 16 martie 2001.

Pentru a hotărî astfel instanța a reținut că

obiecțiunile formulate nu pot fi primite deoarece la data apariției O.U.G. nr.

133/1999 de modificare a Legii nr. 82/1992, creditoarea B.C.R. Botoșani avea

deja constituite garanții, legea nouă neputând retroactiva și neputând fi

încălcate dispozițiile art. 1725 C. civ., privilegiul creat prin respectivele

norme stipulate în O.U.G. nr. 133/1999 în favoarea A.N.R.S. fiind ulterioare

drepturilor de gaj și ipotecă ale creditoarei B.C.R. Botoșani.

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs

cele două U.T.A.N.R.S., recurs respins ca nefondat prin decizia nr. 477 din 14

decembrie 2001 a Curții de Apel Suceava, secția comercială și de contencios

administrativ.

Instanța de apel a reținut că prioritatea

satisfacerii creanțelor A.N.R.S. instituită prin O.U.G. nr. 133 din 10

septembrie 1999, pentru modificarea și completarea Legii nr. 82/1992, creează un

privilegiu al statului numai începând cu 10 septembrie 1999 și el nu poate

afecta drepturile reale dobândite de B.C.R. Botoșani încă din 1995-1996 când

și-a constituit garanții pentru creditele acordate, legea civilă neputând

retroactiva, iar dispozițiile art. 1725 C. civ. ocrotind drepturile anterior

constituite.

Cât privește decizia nr. 51 din 21 martie 2000 a

Curții Constituționale instanța a reținut că nu se pronunță asupra

neretroactivității dispozițiilor O.U.G. nr. 133/1999, ci numai pe faptul că

sunt constituționale.

Împotriva celor două hotărâri judecătorești, în

termen legal, a declarat recurs în anulare Procurorul General al Parchetului

General de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, pe motiv că au fost pronunțate

cu încălcarea esențială a legii, ceea ce a determinat o soluționare greșită a

cauzei pe fond.

În dezvoltarea motivelor se arată că cele

stipulate în art. 52 din Legea nr. 82/1992, astfel cum s-a modificat și

completat prin O.U.G. nr. 133/1999, derogă de la ordinea de prioritate stabilită

prin art. 106 și art. 108 din Legea nr. 64/1995 privind distribuirea fondurilor

obținute din lichidare, potrivit principiului „specialia generalibus derogant”.

Se apreciază că dispozițiile art. 5

2

din O.U.G. nr. 133/1999 sunt norme de procedură și sunt de imediată aplicare,

așa încât creanțele A.N.R.S. sau ale unităților sale teritoriale trebuiau

satisfăcute cu prioritate față de ceilalți creditori, indiferent de calitatea

creanțelor, conform principiului „tempus regit actum”, neaducându-se astfel

nici o atingere principiului neretroactivității legii civile.

De asemenea, se apreciază că instanțele au

interpretat greșit dispozițiile art. 1725 C. civ. referitoare la privilegiul

general al tezaurului public asupra tuturor bunurilor debitorului, ordinea de

preferință a creanțelor statului fiind reglementată prin legi speciale, legi

care nu conferă statului dreptul de privilegiu - reglementat în codul civil -

ci stabilesc doar cadrul și limitele exercitării acestui drept.

În final, s-a apreciat că planul de distribuție

depus de lichidator și hotărârile judecătorești ce-l confirmă, sunt contrare

celor stipulate în art. 5

2

din Legea nr. 82/1992, astfel cum a fost

modificată prin O.U.G. nr. 133/1999, dispoziții care conferă statului dreptul

de preferință față de alți creditori, motiv pentru care s-a solicitat casarea

lor și admiterea contestațiilor împotriva planului de distribuire a creanțelor.

Prin întâmpinările depuse la dosar de

lichidatorul S.C. A. S.A. Botoșani și creditoarea B.C.R. S.A., sucursala

Botoșani, s-a solicitat respingerea recursului în anulare ca nefondat,

învederându-se că planul de distribuție a fost întocmit de lichidator în

conformitate cu tabloul definitiv al creditorilor, tablou atacat de aceleași

contestatoare, contestații respinse prin sentința nr. 20 din 31 ianuarie 2002 a

Tribunalului Botoșani, irevocabilă prin respingerea recursului prin decizia

dată după strămutare, la 22 octombrie 2002 de către Curtea de Apel București,

așa încât respectivul tablou a intrat sub puterea lucrului judecat, fiind

opozabil contestatoarelor de față.

Recursul în anulare este nefondat pentru

considerentele ce se vor arăta:

În temeiul dispozițiilor art. 5

2

din

Legea nr. 82/1992, astfel cum a fost modificată și completată prin O.U.G. nr.

133/1992 creanțele unităților A.N.R.S. au fost asimilate cheltuielilor necesare

pentru conservarea și administrarea bunurilor debitorului aflat sub incidența

dispozițiilor Legii nr. 64/1995,stipulându-se că ele se vor satisface cu

prioritate față de toți creditorii.

Potrivit dispozițiilor art. 1722 C. civ.

„privilegiul este un drept, ce dă unui creditor calitatea creanței sale de a fi

preferat celorlalți creditori, fie chiar ipotecari”, exercitarea privilegiului

tezaurului public și ordinea exercitării lui fiind reglementate prin legi

speciale, după cum prevăd dispozițiile art. 1725 C. civ.

Este de reținut însă că potrivit dispozițiilor

alin. (2) ale art. 1725 C. civ. „tezaurul public nu poate obține un privilegiu

în contra drepturilor persoanelor al treilea dobândite mai înainte”.

Analizând speța de față, raportată la

dispozițiile legale mai sus prezentate, curtea apreciază că instanțele au

pronunțat soluții legale și temeinice, deoarece privilegiul instituit în

favoarea unităților A.N.R.S. prin dispozițiile O.U.G. nr. 133/1999, ce au

intrat în vigoare la 20 septembrie 1999, a fost constituit ulterior drepturilor

de gaj și de ipotecă ale creditoarei B.C.R., sucursala Botoșani, constituite

anterior prin contractele de garanție încheiate în 1995-1996, motiv pentru care

instanțele au aplicat și interpretat corect dispozițiile art. 1725 alin. (2) C.

civ.

Reglementarea privilegiului statului reglementat

prin O.U.G. nr. 133/1999 se încadrează în dispozițiile art. 1725 alin. (1) C.

civ., această ordonanță constituind o lege specială la care se referă alin. (1)

al textului amintit, numai că prin această ordonanță n-a fost înfrânt

principiul ocrotirii privilegiilor anterior constituite, reglementat în alin.

(2) al art. 1725 C. civ.

Nejustificat se susține în recursul în anulare

formulat că dispozițiile art. 5

2

, așa cum a fost el modificat prin

O.U.G. nr. art. 133/1999, ar deroga de la ordinea de prioritate stabilită prin

art. 106 și art. 108 din Legea nr. 64/1995 și ca atare aceste norme ar

reprezenta norme de procedură propriu-zise de imediată aplicare, deoarece prin

O.U.G. nr. 133/1999 s-a modificat o altă lege specială, Legea nr. 82/1992, dar

nu și dispozițiile Legii nr. 64/1995 care au rămas neschimbate.

Principiul invocat de recurent „specialia

generalibus derogant” în argumentarea celor mai sus arătate nu-și găsește

aplicarea, după cum a reținut și argumentat și Curtea Constituțională în

decizia nr. 51 din 21 martie 2000, publicată în M. Of., nr. 327 din 14 iulie

2000, decizie invocată în speța de față și aflată la dosar, cu ocazia

analizării constituționalității art. I pct. 2 din O.U.G. nr. 133/1999 prin care

s-au introdus în Legea nr. 82/1992 art. 5

1

și art. 5

2

.

De altfel, planul de distribuire a prețului

depus de lichidator nici nu mai poate fi repus în discuție, deoarece el este

conform cu tabloul preliminar al creditorilor, tablou contestat de A.N.R.S. și

devenit definitiv prin respingerea contestațiilor prin sentința 307 din 22 mai

2000 a Tribunalului Botoșani, lichidatorul întocmind planul de distribuire cu respectarea

acestui tablou.

În consecință, curtea apreciază recursul în

anulare ca nefondat, urmând a-l respinge, soluțiile instanțelor fiind legale și

temeinice.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat, recursul în

anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea

Supremă de Justiție împotriva sentinței civile nr. 98 din 17 mai 2001 a

Tribunalului Botoșani și a deciziei nr. 477 din 14 decembrie 2001 a Curții de

Apel Suceava.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință publică,

astăzi 23 octombrie 2003.