ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1047/2004

Asupra recursurilor penale de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 102 din 2

martie 2001, Tribunalul Constanța l-a condamnat pe inculpatul:

- Ș.R.I.

- la o pedeapsă de 15 ani închisoare

și 5 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.,

pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat, prevăzută de art. 174 – art.

175 lit. i) C. pen.;

- la o pedeapsă de un an închisoare,

pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea

liniștii publice, prevăzută de art. 321 alin. (2) C. pen. și

- la o pedeapsă de 5 luni închisoare,

pentru săvârșirea infracțiunii de încăierare, prevăzută de art. 322 alin. (1)

C. pen.

Conform art. 33 lit. a) și art. 34

lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de

15 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit.

a) și b) C. pen.

S-au aplicat dispozițiilor art. 71 –

art. 64 C. pen.

S-a computat din pedeapsă arestul

preventiv de la 5 martie 1999 la zi și s-a menținut starea de arest a

inculpatului.

Prin aceeași sentință au mai fost

condamnați inculpații: N.E., Ș.B.D., A.F. și A.E., la pedepse de câte un an

închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri,

prevăzută de art. 321 alin. (2) C. pen. și de câte 5 luni închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii de încăierare, prevăzută de art. 322 alin. (1) C. pen.

Conform art. 33 lit. a) și art. 34

lit. b) C. pen., s-a dispus ca cei patru inculpați să execute pedeapsa cea mai

grea, de un an închisoare, iar în baza art. 81 C. pen., s-a suspendat

condiționat executarea pedepselor pentru toți acești inculpați, stabilindu-se

termene de încercare de 3 ani.

Inculpatul Ș.R.I. a fost obligat la

plata sumei de 50 milioane lei despăgubiri către partea civilă A.V. și la suma

de 664.376 lei către partea civilă Spitalul județean Constanța.

A fost confiscată bâta, corp delict,

ridicată potrivit procesului verbal aflat la dosar.

Pentru a pronunța această sentință,

s-a reținut că la un bal organizat în localitatea Ion Corvin, jud. Constanța,

în incinta barului AF C., în noaptea de 13 februarie 1999, au avut loc mai

multe incidente între tinerii veniți din comunele Ion Corvin și Băneasa,

incidente care au luat amploare, tulburând liniștea publică și culminând cu

uciderea victimei A.M., cu o bâtă de basseball de către inculpatul Ș.R.I.

Primul incident s-a consumat, în

jurul orelor 24,00, când N.E. și R.N. l-au lovit pe R.M., întrucât a refuzat să

cumpere bilet de intrare și stăruia să participe la bal, cu toate că se afla în

stare de ebrietate.

În jurul orelor 2,00, inculpatul

A.F., care împreună cu fratele lui A.E. asigura paza obștească în comună, a

aflat de la martorul R.M. că a fost lovit de R.N., motiv ce-l determină să-i

adreseze acestuia reproșuri. În această postură, R.N. îl îmbrâncește pe A.F.,

care cade, iar în cădere îl antrenează și pe Ș.B. Între toți acești

participanți au avut loc îmbrânceli, moment în care au apărut inculpații Ș.R.I.

și N.E., împreună cu martorul R.N. Toți aceștia l-au lovit pe inculpatul A.F.,

de mai multe ori cu picioarele.

Reușind să scape, inculpatul A.F.

i-a relatat fratelui său A.E. cele întâmplate, ambii hotărând să-i reclame pe

agresori la postul de poliție. Fiind sfătuiți însă să revină dimineață și să

depună plângere penală, frații A. s-au reîntors la bar pentru a se răzbuna.

Între timp, în incinta barului a mai

avut loc un incident, între A.M. (al treilea frate) și Ș.R.I., primul

reproșându-i celuilalt agresiunea exercitată asupra lui A.F. Conflictul a fost

însă aplanat de inculpatul Ș.B.

În jurul orelor 3,30 – 4,00, când

balul se terminase, iar participanții au început să plece, inculpații A.F. și

A.E. s-au întors în bar, cu intenția de a se răzbuna. În curtea barului a

început o încăerare la care au participat toți cei cinci inculpați, precum și

alți tineri din comuna Băneasa. În cursul acesteia au intervenit pentru a

despărți grupurile adverse atât victima A.M., cât și martorul T.G. La un moment

dat din grup s-a desprins inculpatul Ș.R.I. care s-a deplasat spre autoturismul

său pentru a lua din portbagaj o bâtă de basseball. Încercând să-l oprească,

martorul I.L. i-a trântit capota portbagajului peste mână, dar inculpatul

Ș.R.I. a reușit totuși să scoată bâta, cu care l-a lovit peste mână pe martor,

apoi a revenit cu bâta în mână la locul încăierării, unde din spate i-a aplicat

victimei A.M. o lovitură în cap, în partea dreaptă, în urma căreia victima a

căzut fără a se mai ridica. A fost transportată victima la Spitalul clinic

județean, unde a decedat la 17 februarie 1999.

Din certificatul medico-legal nr.

104/2 din 26 martie 1999 al S.M.L. Constanța, avizat de Comisia de Avizare și

Control din cadrul I.M.L. București a rezultat că moartea victimei A.M. a fost

violentă și s-a datorat contuziei meningocerebrale și hemoragiei meningee cu

hematom subdural acut, consecința unui traumatism cranio-cerebral cu fractură

de boltă și bază de craniu, complicat în final cu o bronho-pneumonie și

pleurezie stângă.

În final, s-a concluzionat că

leziunile de violență, s-au putut produce prin lovire cu corp dur alungit și

lovire de corp plan dur.

Și ceilalți participanți la

încăierare au suferit leziuni ce au necesitat îngrijiri medicale pentru

vindecare: 3-4 zile A.F., 16-18 zile Ș.B.,14-16 zile N.E., 8-9 zile Ș.R.I.

Împotriva sentinței penale

pronunțată de Tribunalul Constanța au declarat apel inculpații Ș.B. și Ș.R.I.

Ion, iar prin decizia penală nr. 195/P din 5 iulie 2001, Curtea de Apel

Constanța a dispus restituirea cauzei la procuror pentru completarea urmăririi

penale, în temeiul art. 333 C. proc. pen.

Soluția de restituire a fost casată

de Curtea Supremă de Justiție prin decizia penală nr. 1601 din 26 martie 2002,

în urma admiterii recursului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

Constanța, dispunându-se trimiterea cauzei pentru continuarea judecății, cu

îndrumarea de a se reaudia martorii din lucrări, a fi confruntate cu inculpații

și a se efectua o nouă expertiză medico-legală.

După reaudierea martorilor din

lucrări și audierea altora, propuși de inculpați, precum și după ce Comisia

Superioară Medico-Legală a aprobat raportul de autopsie nr. 104/1999 al S.M.L.

Constanța, aprobat și de Comisia de Avizare și Control de pe lângă I.N.M.L.

București, cu mențiunea că este exclusă lovirea victimei cu rangă sau țeavă

metalică, Curtea de Apel Constanța, prin decizia penală nr. 184 din 5 iunie

2003, a admis apelurile declarate de inculpații Ș.B. și Ș.R.I. Ion, a

desființat în parte sentința penală nr. 102/2001 a Tribunalului Constanța și

rejudecând, a constatat grațiate integral pedepsele aplicate acestor inculpați

în baza art. 321 alin. (2) C. pen. și art. 322 alin. (1) C. pen., a recunoscut

în favoarea inculpatului Ș.R.I. existența circumstanței atenuante prevăzută de

art. 73 lit. b) C. proc. pen., referitoare la starea de provocare și a redus

pedeapsa aplicată acestui inculpat de la 15 ani închisoare, pentru săvârșirea

infracțiunii de omor calificat, la 5 ani închisoare și 2 ani interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

S-a computat arestul preventiv de la

5 martie 1999 la 7 iulie 2001.

Celelalte dispoziții ale sentinței

au fost menținute.

Împotriva acestei decizii au

declarat recurs inculpatul Ș.R.I. și Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

Constanța.

Inculpatul a solicitat achitarea sa,

invocând faptul că victima a fost ucisă printr-o lovitură cu o rangă metalică

aplicată de fratele acesteia, A.F., nicidecum de el, cu bâta de basseball. În

subsidiar, a cerut schimbarea încadrării juridice în art. 322 alin. (3) C.

pen., cu reținerea circumstanțelor atenuante, întrucât nu se cunoaște care

dintre participanți a săvârșit omorul.

Critica formulată în recursul

parchetului privește greșita reținere a scuzei provocării în favoarea

inculpatului Ș.R.I.

Recursurile nu sunt fondate.

Ambele recursuri invocă comiterea unei grave erori

de fapt, prin reținerea unei situații care nu ar corespunde probelor dosarului.

Or, din analiza amplului material

probator administrat în cauză, rezultă cu certitudine că victima A.M. a fost

lovită în cap cu o bâtă de basseball, de către inculpatul Ș.R.I., că între

loviturile suferite și deces există legătură de cauzalitate și că inculpatul

s-a aflat sub stăpânirea unei puternice tulburări, determinată de faptul că

atât el cât și fratele său au fost loviți în încăierare.

Corect, instanța a înlăturat ca

nepertinentă declarația martorului T.G., prietenul inculpatului, care a susținut

că victima a fost lovită de fratele său cu o țeavă metalică, atâta timp cât

Comisia Superioară Medico-Legală a precizat că este exclusă lovirea cu rangă

sau țeavă metalică, iar martorul Z.I. a relatat că atunci când „bătaia era în

toi între cele două grupuri, l-am văzut pe Ș.R.I. mergând la mașină și luând

bâta de basseball”, apoi „s-a îndreptat spre locul unde se băteau”.

Martorul a auzit o pocnitură,

victima a căzut, iar soția inculpatului i-a luat bâta din mână și a aruncat-o

într-o grădină.

Cel care a fost lovit cu o țeavă

metalică a fost inculpatul Ș.B., iar țeava s-a aflat atât în mâinile fraților

A., inclusiv victima, cât și a altor tineri, nicidecum nu a fost folosită de

frații Ș.

Frații victimei au provocat

încăierarea, după ce s-au întors la bar, cu intenția de a se răzbuna. Chiar

dacă victima nu l-a agresionat pe inculpatul Ș.R.I., se poate reține că acesta

s-a aflat sub stăpânirea unei puternice tulburări și emoție, provocată de

atitudinea violentă a fraților victimei, astfel că în mod corect instanța de

apel a făcut aplicarea art. 73 lit. b) C. pen., recunoscând în favoarea

inculpatului această circumstanță atenuantă.

Ceea ce interesează pentru existența

provocării este starea psihică în care s-a găsit inculpatul în momentul

ripostei, după ce atât el, cât și fratele său suferiseră numeroase leziuni în

timpul încăierării.

Provocarea poate veni din partea

altei persoane decât victima, dar care se află în același grup cu aceasta.

Pentru considerentele ce preced,

Curtea în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a

respinge recursurile declarate în cauză, menținând ca fiind legală și temeinică

hotărârea atacată.

Văzând și dispozițiile art. 192

alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanța și inculpatul

Ș.R.I. împotriva deciziei penale nr. 184/ P din 5 iunie 2003 a Curții de Apel

Constanța.

Obligă recurentul inculpat să

plătească statului suma de 1.100.000 lei cheltuieli judiciare.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

24 februarie 2004.