ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4917/2003

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4917/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 42 din 22

ianuarie 2002 a Tribunalului Iași, au fost condamnați inculpații B.V. și H.D.

la câte:

- 4 ani închisoare, pentru

săvârșirea a câte unei infracțiuni de violare de domiciliu prevăzută de art.

192 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.;

- 8 ani închisoare, pentru

săvârșirea a câte unei infracțiuni de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (2)

lit. a), d), f) și h) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. și art. 33

lit. a) C. pen.

În baza art. 34 lit. b) C. pen.,

s-au contopit pedepsele aplicate fiecăruia dintre inculpați, urmând a executa

câte 8 ani închisoare.

S-au aplicat dispozițiile art. 64 și

art. 71 C. pen.

În baza art. 88 C. pen., s-a dedus

din pedepsele stabilite durata reținerii 26 iulie 1999 până la 30 iulie 1999.

În baza art. 118 lit. d) C. pen.,

s-a confiscat de la inculpați suma de 170.000 lei, 10 dolari S.U.A. și un ceas

de mână marca.

În baza art. 189 și art. 191 C.

proc. pen., inculpații au fost obligați la plata cheltuielilor judiciare către

stat.

Hotărând în sensul celor de mai sus

instanța a reținut:

În seara zilei de 21 iulie 1999, în

jurul orelor 22,30, partea vătămată M.M. și martorul T.C. cu care este vecin și

prieten, au mers la discoteca R.N. din Iași unde au rămas până în jurul orelor

3,00.

La plecare, ambii au urcat într-un

taxi pentru a se deplasa spre domiciliu, iar în timpul deplasării au cerut

șoferului să treacă mai întâi prin zona gării centrale din Iași pentru a găsi

vreo tânără cu care să întrețină raporturi sexuale.

La gara Iași, partea vătămată M.M. a

discutat cu mai multe tinere despre intenția sa, însă dintre acestea, doar

martora S.E.G. a fost de acord să meargă cu el și să întrețină raporturi

sexuale contra sumei de 100.000 lei.

Martora a urcat în același taxi în

care se aflau partea vătămată T.C., deplasându-se împreună în apartamentul din

str. Mircea cel Bătrân, unde locuiesc ambele părți vătămate.

Martorul T.C. a mers într-o cameră a

apartamentului pentru a dormi, iar într-o altă cameră dormea partea vătămată

M.C.

Martora S.E.G. a rămas în acest apartament

circa 40-45 minute, timp în care a întreținut raporturi sexuale cu partea

vătămată M.M.

După plecarea acesteia, partea

vătămată M.M. l-a trezit pe martorul T.C., după care au ieșit împreună în fața

blocului pentru a fuma câte o țigară.

La scurt timp, aproximativ în jurul

orelor 4,00, au observat oprind în fața blocului două taxiuri, iar într-unul

dintre acestea au văzut-o pe martora S.G.E., însoțită de 3 tineri, respectiv de

inculpații H.D., B.V. și numitul T.I.

Aceștia din urmă au coborât din

autoturism, îndreptându-se spre partea vătămată M.M. și T.C. care sesizând că

se află în stare de pericol, au fugit spre apartament.

În timp ce partea vătămată încerca

să închidă ușa apartamentului, inculpații, prin împingerea ușii din exterior

spre interior, au pătruns în locuință.

În holul apartamentului au început

să o lovească pe partea vătămată M.M., spunându-i: „dă-mi banii, dă-mi

materialul”.

În timp ce partea vătămată M.M. era

lovită cu pumnii și cu picioarele de către inculpatul H.D., inculpatul B.V. și

T.I. căutau prin bibliotecă și pe rafturi sume de bani.

Din buzunarul pantalonilor părții

vătămate M.M. au sustras suma de 120.000 lei.

În acest interval de timp, martorul

T.C. a reușit să fugă din apartament, sărind pe geam.

Inculpații au intrat și în camera în

care se afla partea vătămată M.C., căreia i-au aplicat lovituri cu pumnii și cu

picioarele, reproșându-i că a întreținut raporturi sexuale cu S.E.G. fără să o

plătească. Din buzunarul pantalonilor au scos portofelul părții vătămate

luându-i suma de 50.000 lei și 10 dolari S.U.A., iar de pe o masă au luat un

ceas.

După plecarea inculpaților, partea

vătămată M.M. a anunțat părinții săi, care locuiesc într-un alt imobil din

Iași, despre împrejurările în care au fost loviți și deposedați de bunuri de inculpați,

apoi, împreună cu mama sa, s-a deplasat la Spitalul Clinic de Urgență Iași.

În aceeași zi, partea vătămată M.M.

a fost examinată de medicul legist din cadrul L.E.M.L. Iași, constatându-se că

aceasta prezenta echimoze și un traumatism labio-dentar cu expulzia a doi dinți

frontali (11 și 21), leziuni produse prin loviri cu corpuri contondente,

necesitând pentru vindecare 14-16 zile îngrijiri medicale.

A doua zi, respectiv la data de 23

iulie 1999 partea vătămată M.M. a sesizat organele de cercetare penală despre

faptele consumate în locuința sa, prilej cu care au reclamat și faptul că au

fost deposedați de bunurile menționate mai sus.

La data de 23 iulie 1999, ambele

părți vătămate sunt audiate de organele de cercetare penală, prilej cu care

declară că inculpații au pătruns fără drept în locuința lor, au fost loviți cu

pumnii și picioarele, deposedați de sume de bani și de un ceas de mână.

La 23 iulie 1999, partea vătămată

M.C. este examinată de medicul legist din cadrul L.M.L. Iași, la cererea

Poliției Municipiului Iași, constatându-se că acesta prezintă o ușoară contuzie

facială și a coapsei drepte, leziuni ce au putut fi produse prin loviri cu corp

contondent (pumn, picior) și pot data din 22 iulie 1999 și nu necesită

îngrijiri medicale.

La data de 26 iulie 1999, părțile

vătămate sunt audiate de organele de cercetare penală, constituindu-se părți

civile în procesul penal pentru sumele de bani și ceasul de care au fost

deposedate.

Audiați în ambele faze procesuale,

inculpații au negat săvârșirea faptelor de violare de domiciliu și tâlhărie,

invocând în apărare că au pătruns în apartament cu consimțământul părții

vătămate M.M. care le-a deschis ușa și i-a invitat în locuință. Au recunoscut

doar că au aplicat lovituri părților vătămate, deoarece acestea au avut raport

sexual cu martora S.G.E. fără a o plăti.

Aceleași susțineri au făcut și la

dezbaterile pe fond a cauzei, solicitând a se dispune achitarea lor în temeiul

art. 11 pct. 2 lit. a) și art. 10 alin. (1) lit. a) C. pen.

Susținerile inculpaților sunt

nefondate, fiind pe deplin contrazise de declarațiile părților vătămate date la

23 iulie 1999 și 26 iulie 1999, de declarația martorei S.E.G. de declarațiile

martorului T.C. (audiat la 23 iulie și 27 septembrie 1999) care confirmă și în

fața instanței declarațiile din 23 iulie și 26 iulie 1999 făcute de părțile

vătămate.

Au fost apreciate ca nesincere și

declarațiile făcute de părțile vătămate la 30 iulie 1999, precum și cele date

în cursul cercetării judecătorești, deoarece sunt pe deplin infirmate de declarațiile

lor din 23 iulie și 26 iulie 1999 și care se coroborează deplin cu declarațiile

martorului T.C. care susține în mod constant că inculpații au pătruns în

locuință fără consimțământul părților vătămate, prin împingerea ușii de la

intrare, din exterior spre interior în timp ce M.M. încerca să închidă cu

cheia.

Din declarațiile martorului rezultă

și faptul că inculpații au sustras părților vătămate bunurile menționate în

sesizare, aspect cunoscut de martor chiar de la acesta.

Declarațiile martorului se

coroborează deplin și cu: declarația martorei S.G.E., care află despre

sustragerea bunurilor de către inculpați în timp ce se deplasa de la locul

faptei în același autoturism, cu inculpații, cu procesele verbale de

confruntare dintre cei doi inculpați încheiate la 26 iulie 1999 și din care

rezultă că au sustras bunurile reclamate de părțile vătămate, de

procesele-verbale întocmite de organele de cercetare penală cu prilejul

recunoașterii din grup a inculpaților de către părțile vătămate și care declară

în prezența martorilor asistați că au fost lovite în locuință de aceștia și

deposedate de bunurile menționate anterior.

Împrejurarea că pe parcursul

procesului penal părțile vătămate au retractat nemotivat și parțial

declarațiile date inițial în fața organelor de cercetare penală (din 23 iulie

și 26 iulie 1999) este irelevantă pentru cauză, deoarece vinovăția inculpaților

privind săvârșirea celor două infracțiuni este pe deplin dovedită cu celelalte

probe ale dosarului, astfel că urmează a fi antrenată răspunderea lor penală.

În drept, activitatea infracțională

desfășurată de inculpați, constând în aceea că în noaptea de 21 iulie 1999, au

pătruns fără drept în apartamentul părților vătămate pe care le-au lovit cu

pumnii și cu picioarele și le-au deposedat de suma de 170.000 lei, 10 dolari

S.U.A. și de un ceas de mână, realizează conținutul constitutiv al

infracțiunilor de violare de domiciliu, prevăzută și pedepsită de art. 192

alin. (2) C. pen., tâlhărie în formă calificată prevăzută și pedepsită de art.

211 alin. (2) lit. a), d), f) și h) C. pen., cu art. 33 lit. a) C. pen.

În cauză sunt operante și

dispozițiile art. 37 lit. b) C. pen., faptele examinate fiind săvârșite

ulterior expirării duratelor de executare a pedepsei de 3 ani și 4 luni

închisoare aplicată inculpatului H.D. prin sentința penală nr. 1238/1995 a

Judecătoriei Iași rămasă definitivă prin decizia penală nr. 377 din 13 iulie

1995 a Tribunalului Iași și a pedepsei de 2 ani și 4 luni închisoare aplicată

inculpatului B.V. prin sentința penală nr. 903 din 14 martie 1995 a

Judecătoriei Iași.

Situația de fapt reținută de

instanță este dovedită cu: sesizarea și declarațiile părților vătămate,

certificatul medico-legal nr. 1876 din 22 iulie 1999 emis de L.E.M.L. Iași,

raportul de constatare medico-legală întocmit la 23 iulie 1999 de L.E.M.L.

Iași, procesele-verbale de cercetare la fața locului, de prezentare album foto,

de recunoaștere din grup, de confruntare, declarațiile martorilor D.M., S.E.G.,

T.C.

În termenul prevăzut de art. 363

alin. (1) C. proc. pen., sentința a fost apelată de inculpații B.V. și H.D.

criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.

Au susținut că în mod greșit s-a

hotărât condamnarea pentru săvârșirea celor două infracțiuni.

Partea vătămată M.M. a permis

inculpaților intrarea în apartament cărora le-a deschis ușa în vederea

soluționării neînțelegerilor iscate.

În locuință au solicitat bani de la

partea vătămată, dar nu au luat nimic din apartament.

Curtea de Apel Iași prin decizia

penală nr. 249 din 3 septembrie 2002 a respins, ca nefondate, apelurile

declarate de inculpații B.V. și H.D.

Nemulțumiți și de această hotărâre,

în termenul legal, cei doi inculpați au declarat recurs, reluând motivele

invocate prin apelurile lor, respectiv au solicitat în principal achitarea în

baza art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., victima deschizându-le ușa

apartamentului au intrat pentru lămurirea unor afaceri personale și în

subsidiar inculpatul H.D. a mai cerut fie trimiterea cauzei pentru rejudecare,

iar ambii recurenți în subsidiar au solicitat să li se reducă pedepsele dacă

primul motiv nu va fi primit.

Recursurile sunt nefondate.

Verificându-se probele administrate

și în raport de criticile aduse, precum și din oficiu, Curtea, reține că ambele

instanțe le-au evaluat corect și legal, astfel încât, hotărârile atacate vor fi

menținute.

Potrivit actelor dosarului nu se pot

reține nici probe insuficiente și nici contradictorii, situații în care s-ar

impune casarea hotărârilor și trimiterea pentru rejudecare, după cum pretinde

inculpatul H.D.

De asemenea, temeinic instanțele au

constatat ca dovedită vinovăția ambilor inculpați, cu privire la ambele

infracțiuni pentru care au fost trimiși în judecată, așa încât, nici critica

privitoare la nevinovăția lor nu poate fi primită și va fi apreciată ca o simplă

apărare, ce și-o fac și în limita statutului pe care-l au și când din probe

preiau doar trunchiat și numai pe cele ce cred că i-ar avantaja.

Astfel, probele și activitatea

infracțională efectiv întreprinsă de fiecare inculpat dovedește fără putință de

tăgadă că, între ei și victimă nu existau nici un fel de relații sau datorii,

că dimpotrivă în jurul orei 3 dimineața la data de 21 iulie 1999, cei doi

inculpați au urmărit pe partea vătămată la intrarea în apartament, au împins în

ușă și astfel au pătruns în locuință. Aici, l-au lovit cu pumnii și picioarele,

l-au căutat prin buzunare și i-au luat în aceste împrejurări, portofelul ce

avea suma de 150.000 lei. Apoi, cei doi inculpați au intrat în camera în care

dormea fratele victimei, l-au lovit și pe acesta și i-au luat ceasul de mână,

10 dolari S.U.A. și 50.000 lei.

Acestea fiind împrejurările concrete

în care s-au comis faptele și cum potrivit art. 63 alin. (2) C. proc. pen.,

„probele nu au o valoare mai dinainte stabilită”, instanțele au apreciat corect

și potrivit convingerii lor, probele, neomițând a vedea că întregul

comportament violent și amenințător al inculpaților, a putut determina unele

oscilații în declarațiile părții vătămate, ulterioare celor de la urmărirea

penală.

Apoi, în raport de gravitatea

deosebită a faptelor comise (violare de domiciliu în forma calificată și

tâlhărie), de antecedentele penale ale inculpaților, ce sunt și recidiviști, de

urmările agresării victimei ce a suferit un traumatism labio-dentar cu expulzia

a doi dinți frontali (11 și 21), lovituri ce au necesitat pentru vindecare

14-16 zile de îngrijiri medicale, și de comportamentul nesincer al acestora,

pedepsele rezultante de câte 8 (opt) ani închisoare și care nu cuprind nici un

spor de pedeapsă, nu pot fi socotite excesive, după cum pretind inculpații,

prin ultimul motiv de recurs.

Cuantumul pedepselor de executat se

mai reține că, reprezintă limita medie a textului de incriminare, pentru

infracțiunea cea mai gravă, din cele două săvârșite în concurs real.

Se mai constată că inculpatul H.D.

este arestat și în altă cauză, un alt element ce-l caracterizează și care de

asemeni nu poate fi omis, în cadrul operației de individualizare a pedepsei

reglementată de art. 52 și art. 72 C. pen.

În consecință, în raport de cele

analizate, recursurile declarate de cei doi inculpați, urmează a fi respinse,

ca nefondate, potrivit art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Se vor aplica și prevederile art.

192 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpații B.V. și H.D. împotriva deciziei penale nr. 249 din 3

septembrie 2002 a Curții de Apel Iași.

Constată că inculpatul H.D. este

arestat în altă cauză.

Obligă recurentul inculpat B.V. să

plătească statului suma de 1.500.000 lei cheltuieli judiciare, din care 400.000

lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Obligă recurentul inculpat H.D. să

plătească statului suma de 1.100.000 lei cheltuieli judiciare.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

31 octombrie 2003.