ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1483/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată sub nr. 11245/2003 la Tribunalul Prahova, condamnata C.D. a solicitat întreruperea executării pedepsei de 7 ani închisoare la care a fost condamnată prin sentința penală nr.190/2002 a Tribunalului Maramureș, definitivă prin neapelare. În motivarea cererii condamnata a arătat că are probleme familiale deosebite, respectiv că de la data arestării sale nu mai are nici un fel de informații despre fiul său minor, în vârstă de 9 ani, pe care l-a lăsat în îngrijirea unei cunoștințe, care domiciliază în orașul Câmpina. În cauză, pentru stabilirea susținerii condamnatei s-a dispus efectuarea unei anchete sociale la domiciliul persoanei la care se află minorul, pentru a se stabili situația acestuia.

În urma anchetei sociale efectuată de către Primăria Municipiului Câmpina, rezultă că fiul condamnatei, a fost dat în plasament unei familii de rromi, din localitatea Mărgineni, județul Prahova. Tribunalul Prahova, prin sentința penală nr. 526 din 26 noiembrie 2003, a respins cererea de întrerupere a executării pedepsei formulată de condamnată, cu motivarea că din concluziile anchetei sociale efectuată în cauză, rezultă că fiul minor al acesteia este dat în plasament familial, care se face sub strictă supraveghere a autorității tutelare, nefiind pusă în pericol situația acestuia. Împotriva acestei hotărâri, a declarat apel condamnata, pe care a criticat-o cu privire la greșita respingere a cererii de întrerupere a executării pdepsei, în cauză impunându-se prezența ei pentru a lua măsurile ce se impun pentru protecția fiului său, pe care dorește să-l crească și să-l educe personal.

Curtea de Apel Ploiești, prin decizia penală nr. 583 din 22 decembrie 2003, a respins ca nefondat, apelul declarat de condamnată, cu motivarea că în cauză nu se justifică întreruperea executării pedepsei, pentru motivul invocat, câtă vreme din actele de la dosar rezultă că situația fiului acesteia este rezolvată prin darea în plasament familial, plasament aflat sub strictă și continuă supraveghere a autorității tutelare și care se face, exclusiv, în interesul acestuia. Decizia curții de apel a fost atacată cu recurs de către condamnată pe care a criticat-o cu privire la greșita respingere a cererii de întrerupere a executării pedepsei, din moment ce a făcut dovada că situația fiului său minor nu este rezolvată, iar prezența ei este absolut necesară.

Recursul este nefondat. Respingerea cererii de întrerupere a executării pedepsei de către instanța de fond și a apelului de către curtea de apel, pe considerentul că în cauză nu se justifică existența unei situații deosebite astfel cum rezultă din prevederile art. 453 C. proc. pen., care să aibă consecințe grave asupra condamnatei ori familiei sale, hotărâri care sunt în acord cu situația de fapt și prevederile legale, urmează a se constata că și recursul declarat de condamnată este nefondat și a fi respins ca atare în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., fiind în culpă procesuală, condamnata urmează a fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat ocazionate de executarea prezentei căi de atac.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnata C.D. împotriva deciziei penale nr.583 din 22 decembrie 2003 a Curții de Apel Ploiești. Obligă pe recurenta condamnată la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 800.000 lei, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată, în ședință publică, azi 16 martie 2004.