ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1483/2004

Asupra

recursului de față;

În baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

cererea înregistrată sub nr. 11245/2003 la Tribunalul Prahova, condamnata

C.D.

a

solicitat întreruperea executării pedepsei de 7 ani închisoare la care a fost

condamnată prin sentința  penală nr.190/2002 a Tribunalului Maramureș,

definitivă prin neapelare.

În

motivarea cererii condamnata a arătat că are probleme familiale deosebite,

respectiv că de la data arestării sale nu mai are nici un fel de informații

despre fiul său minor, în vârstă de 9 ani, pe care l-a lăsat în îngrijirea unei

cunoștințe, care domiciliază în orașul Câmpina.

În cauză,

pentru stabilirea susținerii condamnatei s-a dispus efectuarea unei anchete

sociale la domiciliul persoanei la care se află minorul, pentru a se stabili

situația acestuia.

În urma

anchetei sociale efectuată de către  Primăria Municipiului Câmpina, rezultă că

fiul  condamnatei,  a fost dat în plasament unei familii de rromi, din

localitatea Mărgineni, județul Prahova.

Tribunalul

Prahova, prin  sentința penală nr. 526 din 26 noiembrie 2003, a respins cererea

de întrerupere a executării pedepsei formulată de  condamnată, cu motivarea că

din concluziile anchetei sociale efectuată în cauză, rezultă că fiul minor al

acesteia este dat în plasament familial, care se face sub strictă supraveghere

a autorității tutelare, nefiind pusă în pericol situația acestuia.

Împotriva

acestei hotărâri, a declarat apel condamnata, pe care a criticat-o cu privire

la greșita respingere a cererii  de întrerupere a executării pdepsei, în cauză

impunându-se  prezența ei pentru a lua măsurile ce se impun pentru protecția

fiului său, pe care dorește să-l crească și să-l educe personal.

Curtea

de Apel Ploiești, prin decizia penală nr. 583 din 22 decembrie 2003, a respins

ca nefondat, apelul declarat de condamnată, cu motivarea că în cauză nu se

justifică  întreruperea executării pedepsei, pentru motivul invocat, câtă vreme

din actele de la dosar rezultă că situația fiului acesteia este rezolvată prin

darea în plasament familial, plasament aflat sub strictă și  continuă

supraveghere a autorității tutelare și care  se face, exclusiv, în interesul

acestuia.

Decizia

curții de apel a fost atacată cu  recurs de către condamnată pe care a

criticat-o cu privire la greșita respingere a cererii de întrerupere a

executării pedepsei, din  moment ce a făcut dovada că situația fiului său minor

nu este rezolvată, iar prezența ei este absolut necesară.

Recursul

este nefondat.

Respingerea

cererii de întrerupere a executării pedepsei de către  instanța de fond și a

apelului de către curtea de apel, pe considerentul că în cauză nu se justifică

existența unei situații deosebite astfel cum rezultă din prevederile art. 453 C.

proc. pen., care să aibă consecințe grave asupra  condamnatei ori familiei

sale, hotărâri care sunt în acord cu situația de fapt și prevederile legale,

urmează a se constata  că și recursul declarat de condamnată  este nefondat și

a fi respins ca atare în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., fiind în culpă procesuală, condamnata urmează a  fi obligată la plata

cheltuielilor judiciare către stat ocazionate de  executarea prezentei căi de

atac.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de  condamnata C.D. împotriva deciziei penale nr.583 din 22 decembrie

2003 a Curții de Apel Ploiești.

Obligă

pe recurenta condamnată la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de

800.000 lei, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în

sumă de 200.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată,

în ședință publică, azi 16 martie 2004.