ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1814/2003

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 328 din 10 octombrie

2001 a Tribunalului Hunedoara au fost condamnați inculpații:

- I.D. și;

- I.L.D. la 3 ani și 6 luni

închisoare (inculpatul I.D.) și respectiv 2 ani și 6 luni închisoare

(inculpatul I.L.D.) pentru infracțiunea de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin.

(2) lit. a) și d) C. pen., cu aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen., iar în ce-l

privește pe inculpatul I.D. cu aplicarea și a art. 37 lit. a) C. pen.

În baza art. 83 C. pen., s-a revocat

beneficiul suspendării condiționate a pedepsei de un an și 6 luni închisoare

aplicată inculpatului I.D. prin sentința penală nr. 195/1998 a Judecătoriei

Hunedoara, urmând să o execute pe lângă pedeapsa aplicată în cauză, în total 5

ani închisoare.

Totodată tribunalul a dedus din

pedepsele aplicate inculpaților durata arestării preventive de la 12 la 15

august 2000, pentru inculpatul I.D. și reținerea de o zi (8 august 2000),

pentru inculpatul I.L.D. și i-a obligat să plătească, în solidar, 10.000.000

lei părții civile K.G.C., 646.600 lei părții civile O.S.H., 5.176.337 lei

cheltuieli de spitalizare Spitalului municipal Hunedoara, cu dobânda legală

precum și la câte 1.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a

reținut în fapt următoarele:

Inculpații I.D. și I.L.D.,

administrator și respectiv șofer la S.C. B.I. S.R.L. Hunedoara, care se ocupă

cu exploatarea și valorificarea lemnului, și care avea un depozit situat pe

platforma din apropierea stației C.F.R., în seara zilei de 23 mai 1999, au

sustras cinci bușteni de brad, din depozitul de material lemnos aparținând

părții civile O.S.H., situat pe aceeași platformă.

Fiind surprinși de partea vătămată

K.G.C., paznic la depozitul părții civile, aceasta „a încercat să-i oprească”,

însă, inculpații au lovit-o cu pumnii și picioarele și au pus-o astfel pe fugă.

Partea vătămată a cerut ajutorul

altui paznic, H.G., timp în care inculpații au plecat, iar partea vătămată a

sesizat organele de poliție.

După plecarea părții vătămate

inculpații au revenit și au ridicat cei cinci bușteni de brad cu un peridoc

condus de martorul A.V.

Prejudiciul cauzat părții civile a

fost evaluat la 646.000 lei.

Partea vătămată a suferit vătămări

corporale pentru vindecarea cărora a avut nevoie de îngrijiri medicale timp de

23 – 24 zile.

Prin decizia penală nr. 154 din 25

iunie 2002 a Curții de Apel Alba Iulia, s-a respins ca nefondate apelurile

declarate de inculpați, prin care susțineau că nu au comis fapta și solicitau a

fi achitați în baza art. 10 alin. (1) lit. a) sau c) C. proc. pen., iar în

subsidiar, a se schimba încadrarea juridică în infracțiunea de vătămare

corporală prevăzută de art. 181 C. pen.

Împotriva acestei decizii inculpații

menționați au declarat recurs, reiterând motivele din apel referitoare la lipsa

lor de vinovăție și eventuala schimbare a încadrării juridice în infracțiunea

prevăzută de art. 181 C. pen., temeiuri de casare prevăzute de art. 385

9

pct. 17 și 18 C. proc. pen.

Recursurile declarate de inculpați

nu sunt fondate.

Din examinarea hotărârilor

pronunțate în cauză și a lucrărilor dosarului rezultă că instanțele,

întemeindu-se pe probele administrate au stabilit și reținut corect starea de

fapt și vinovăția inculpaților și, de asemenea, au dat o corespunzătoare

încadrare juridică faptei penale comise.

În declarațiile date de partea

vătămată K.G. în cursul urmăririi penale și la instanță, aceasta a susținut în

mod constant că a surprins la furat lemne din depozit mai multe persoane

printre care a recunoscut pe cei doi inculpați și că cerându-le să lase

lemnele, aceștia l-au lovit cu pumnii și picioarele.

Declarațiile sale se coroborează cu

constatările actului medico-legal și ale martorilor M.I. care a observat că

două persoane rostogoleau bușteni de brad și a sesizat pe partea vătămată; A.V.

care confirmă lovirea părții vătămate de către inculpați, că a transportat

cinci bușteni, de brad cu peridocul la cererea inculpaților la un atelier din

Peștiu Mic, iar după amiaza i-a ascuns în spatele atelierului la cererea

acelorași inculpați pentru a nu fi descoperiți și că inculpații aveau în

depozit doar lemne de fag; H.G. care fiind sesizat de partea vătămată, a

observat 4 – 5 bușteni de brad împrăștiați pe traseul depozitului părții civile

și care au dispărut după plecarea peridocului condus de A.V.; T.V. care a

arătat că buștenii de esență rășinoase erau marcați cu cretă albastră vizibile

cel puțin 1 m și ale martorului H.T. la care au fost duse lemnele, marcate cu

albastru și care prin trecerea timpului, au putrezit.

Împrejurarea că la instanță martorul

A.V. a revenit asupra declarațiilor date la urmărirea penală și justificată de

interesul acestuia în cauză, întrucât pentru fapta sa de transport a fost

sancționat administrativ conform art. 18 C. pen., cu amendă, apreciindu-se că

fapta sa de tăinuire nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.

Prin urmare din probele sus-arătate

rezultă pe deplin vinovăția inculpaților în comiterea faptei de sustragere prin

violență, de material lemnos, și deci și încadrarea juridică dată faptei este

corectă.

În consecință urmează a respinge ca

nefondate recursurile declarate de inculpați și a fi obligați la cheltuieli

judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de inculpații I.D. și I.L.D. împotriva deciziei penale nr. 154/ A din

25 iunie 2002 a Curții de Apel Alba Iulia.

Constată că inculpatul I.D. este

arestat în altă cauză.

Obligă pe fiecare recurent la plata

sumei de câte 1.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pronunțată în ședință publică, azi 9

aprilie 2003.