ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3531/2019
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3531/2019 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2019)
Ședința publică din data de 21 iunie 2019
Asupra cererii de revizuire de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin decizia nr. 2320 din 4 iunie 2018, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a respins recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței nr. 188 din 19 octombrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Împotriva Deciziei nr. 2320 din 4 iunie 2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal reclamantul A. a formulat cerere de revizuire.
Cererea de revizuire este întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1 și 5 C. proc. civ.
În motivarea cererii se arată că în perioada 2008-2012 când a avut al doilea mandat de primar al orașului Săliște județul Sibiu, revizuentului i-a fost validată candidatura prin sentința civilă nr. 81/C/C/18.06.2008 pronunțată de către Judecătoria Săliște în dosarul nr. x/2008. În dosarul menționat exista și decizia nr. 206/2008 a fostei D.G.F.P. Sibiu actualmente A.J.F.P. Sibiu, act prin care calitatea de funcționar public de șef a Serviciului Fiscal Orășenesc Săliște județul Sibiu a fost suspendată, datorită operării suspendării de drept a raportului de serviciu care a fost menținută până când revizuientul a pierdut alegerile de edil organizate în anul 2012. Prin decizia nr. 154/26.06.2012 a fostei Direcții Generale a Finanțelor Publice a județului Sibiu se precizează că "La data de 28.06.2012 domnului A., îi încetează suspendarea de drept a raportului de serviciu, ca urmare a încetării mandatului de primar al orașului Săliște.".
II. Considerentele Înaltei Curți cu privire la cererea de revizuire
Înalta Curte constată că cererea de revizuire este inadmisibilă, pentru considerentele arătate în continuare.
Conform art. 509 alin. (1) pct. I teza întâi din C. proc. civ. din 2010:
"Art. 509. - (1) Revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă:
s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut ori s-a dat mai mult decât s-a cerut".
Potrivit art. 509 alin. (1) pct. 5 teza întâi din C. proc. civ.:
"Art. 509. - (1) Revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă:
după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților."
Pe calea revizuirii - cale extraordinară de atac de retractare - se verifică îndeplinirea condițiilor expres și limitativ prevăzute de C. proc. civ., fără a se putea proceda la o rejudecare a cauzei, prin reaprecierea probatoriului administrat și reanalizarea modului de aplicare a dispozițiilor incidente cauzei, întrucât, în cadrul acestei căi de atac, nu se verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate.
Prin criticile formulate, revizuentul tinde în realitate să obțină o rejudecare a cauzei.
Înalta Curte are în vedere la pronunțarea prezentei decizii, și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, în care s-a reținut, cu referire la cererea de revizuire, că "dreptul la un proces echitabil garantat de art. 6 §1 trebuie interpretat în lumina preambulului Convenției, care consacră, printre altele, preeminența dreptului ca parte a moștenirii comune a părților contractante. Unul dintre aspectele fundamentale ale supremației dreptului este principiul securității juridice, care impune, inter alia, ca, atunci când instanțele au pronunțat o soluție definitivă, soluția lor să nu poată fi repusă în discuție (Brumărescu, § 61). Securitatea juridică implică respectul pentru principiul res judicata, care constituie principiul caracterului definitiv al hotărârilor judecătorești. Acest principiu subliniază că nicio parte nu poate solicita revizuirea unei hotărâri definitive și obligatorii doar pentru a obține o nouă rejudecare a cauzei. Puterea de revizuire a instanțelor superioare ar trebui utilizată pentru a corecta erorile judiciare, și nu pentru a se ajunge la o nouă examinare a cauzei. Revizuirea nu ar trebui tratată ca un apel deghizat […]. O îndepărtare de la acest principiu este justificată doar când devine necesară ca urmare a unor circumstanțe având un caracter substanțial și obligatoriu (Cauza Mitrea împotriva României, Hotărârea din 29 iulie 2008, definitivă la 1 decembrie 2008, §23-24, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 855 din 21 decembrie 2010)".
Prin respingerea recursului, Înalta Curte de Casație și Justiție a analizat toate susținerile recurentului și pe baza probelor administrate a constatat că recursul formulat împotriva sentinței nr. 188/2015 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia este nefondat.
Referitor la pretinsele înscrisuri noi, Înalta Curte constată că aceste înscrisuri existau la momentul pronunțării deciziei a cărei revizuire se cere și, așa cum rezultă din considerentele deciziei 2320/2018, acestea au fost invocate în cursul procesului, au fost analizate de către instanța de control judiciar, astfel că nu îndeplinesc cerința de "înscrisuri noi", pentru a putea fi admisibil acest motiv de revizuire.
Pentru considerentele arătate, în temeiul art. 513 alin. 3din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva Decizie nr. 2320 din 04 iunie 2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibilă.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 21 iunie 2019.