ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3502/2020

Ședința publică din data de 14 iulie 2020

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Cererea de chemare în judecată

Prin cererea de chemare în judecată formulată la data de 16.09.2016 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2016, reclamantele A. și B. au solicitat în contradictoriu cu pârâții Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală și Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București - Administrația Sector 1 a Finanțelor Publice: obligarea pârâtelor la efectuarea operațiunii administrative constând în includerea (evidențierea) în fișele sintetice de plătitor ale reclamantelor a sumelor plătite de acestea în baza notificărilor enumerate în petitul acțiunii, notificări anulate definitiv și irevocabil de instanța de contencios administrativ prin sentința civilă nr. 1595/14.05.2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, respectiv Decizia nr. 3170/10.09.2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în termen de 15 zile de la data rămânerii definitive a hotărârii, sub sancțiunea aplicării unei penalități pentru fiecare zi de întârziere conform art. 18 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, precum și a amenzii prevăzute la art. 24 alin. (3) din Legea nr. 554/2004; pe cale de consecință, obligarea pârâtelor la efectuarea operațiunii administrative constând în restituirea/compensarea sumelor plătite de acestea în baza Notificărilor de plată menționate, în termen de 15 zile de la data rămânerii definitive a hotărârii, sub sancțiunea aplicării unei penalități pentru fiecare zi de întârziere conform art. 18 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, precum și a amenzii prevăzute la art. 24 alin. (3) din Legea nr. 554/2004; obligarea pârâtelor la plata tuturor cheltuielilor de judecată generate de soluționarea prezentei cauze.

Soluția instanței de fond

Prin sentința civilă nr. 2188 pronunțată în data de 09 iunie 2018, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a dispus următoarele:

"Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București - Administrația Sector 1 a Finanțelor Publice, ca nefondată.

Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București - Administrația Fiscală pentru Contribuabili Mijlocii, ca nefondată.

Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Agenția Națională de Administrare Fiscală.

Respinge excepția inadmisibilității acțiunii, invocată de pârâtele Administrația Sector 1 a Finanțelor Publice și Administrația Fiscală pentru Contribuabili Mijlocii, ca nefondată.

Admite în parte acțiunea principală formulată de reclamantele A. și B., ambele cu sediul procesual ales în vederea comunicării tuturor actelor de procedură la sediul profesional al C. SCA, situat în București, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București - Administrația Sector 1 a Finanțelor Publice cu sediul în București, Șos. București - Ploiești nr. 9-13, și Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București - Administrația Fiscală pentru Contribuabili Mijlocii, cu sediul în București.

Obligă pârâtele Administrația Sector 1 a Finanțelor Publice și Administrația Fiscală pentru Contribuabili Mijlocii la efectuarea operațiunii administrative constând în includerea (evidențierea) în fișele sintetice de plătitor ale reclamantelor a sumelor plătite de acestea în baza:

a. Notificării CNAS nr. NLD 8325/15.11.2011, aferentă trimestrului IV/2009, respectiv suma de 3.876.539,94 RON, plătită de A., la data de 24.11.2011, conform OP nr. x 295;

b. Notificării CNAS nr. NLD 8325/15.11.2011, aferentă trimestrului IV/2009, respectiv suma de 2.970.663,03 RON, plătită de B., la data de 24.11.2011, conform OP nr. x 295;

c. Notificării CNAS nr. NLD 8326/15.11.2011, aferentă trimestrului I/2010 respectiv suma de 6.750.234,10 RON, plătită de A., la data de 24.11.2011, conform OP nr. x 295;

d. Notificării CNAS nr. NLD 8326/15.11.2011, aferentă trimestrului I/2010 respectiv suma de 3.630.154,86 RON, plătită de B., la data de 24.11.2011, conform OP nr. x 295;

e. Notificării CNAS nr. NLD 8327/15.11.2011, aferentă trimestrului II/2010, respectiv suma de 5.955.700,30 RON, plătită de A., la data de 24.11.2011, conform OP nr. x 295;

f. Notificării CNAS nr. NLD 8327/15.11.2011, aferentă trimestrului II/2010, respectiv suma de 2.850.099,75 RON, plătită de B., la data de 25.11.2011, conform OP nr. x 295;

g. Notificării CNAS nr. NLD 8328/15.11.2011, aferentă trimestrului III/2010, respectiv suma de 8.481.194,37 RON, plătită de A., la data de 24.11.2011, conform OP nr. x 295;

h. Notificării CNAS nr. NLD 8328/15.11.2011, aferentă trimestrului III/2010, respectiv suma de 3.590.442,81 RON, plătită de B., la data de 24.11.2011, conform OP nr. x 295;

i. Notificării CNAS nr. NLD 8329/15.11.2011, aferentă trimestrului IV/2010, respectiv suma de 5.788.070,60 RON, plătită de A., la data de 24.11.2011, conform OP nr. x 295;

j. Notificării CNAS nr. NLD 8329/15.11.2011, aferentă trimestrului IV/2010, respectiv suma de 3.140.217,36 RON, plătită de B., la data de 24.11.2011, conform OP nr. x 295;

k. Notificării CNAS nr. NLD 8330/15.11.2011, aferentă trimestrului I/2011, respectiv suma de 8.403.061,59 RON, plătită de A., la data de 19.03.2012, conform OP nr. x 295;

l. Notificării CNAS nr. NLD 8330/15.11.2011, aferentă trimestrului I/2011, respectiv suma de 4.315.974,30 RON, plătită de B., la data de 19.03.2012, conform OP nr. x 295;

m. Notificării CNAS nr. NLD 8331/15.11.2011 și DB 4123/11.06.2012, aferente trimestrului II/2011, respectiv suma de 7.292.035,80 RON, plătită de A., la data de 02.07.2012, conform OP nr. x 295;

n. Notificării CNAS nr. NLD 8331/15.11.2011 și DB 4124/11.06.2012, aferente trimestrului II/2011, respectiv suma de 4.436.234,19 RON, plătită de B., la data de 21.06.2012, conform OP nr. x 207;

o) notificări anulate definitiv și irevocabil prin sentința civilă nr. 1595/14.05.2013 a Curții de Apel București, secția a VIII - a contencios administrativ și fiscal, respectiv Decizia nr. 3170/10.09.2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal.

Obligă pârâtele Administrația Sector 1 a Finanțelor Publice și Administrația Fiscală pentru Contribuabili Mijlocii la efectuarea operațiunii administrative constând în restituirea/compensarea sumelor plătite de reclamante în baza Notificărilor de plată menționate mai sus.

Respinge, ca nefondată, cererea reclamantelor de aplicare a penalităților pentru fiecare zi de întârziere conform art. 18 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, precum și cererea reclamantelor de aplicare a amenzii prevăzute la art. 24 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.

Respinge acțiunea principală formulată de reclamantele A. și B., ambele cu sediul procesual ales în vederea comunicării tuturor actelor de procedură la sediul profesional al C. SCA, situat în București, în contradictoriu cu pârâta ANAF, cu sediul în București, str. x, ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.

Respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a chematei în garanție CNAS pe cererile de chemare în garanție, ca nefondată.

Admite în parte cererile de chemare în garanție formulate de pârâtele Administrația Sector 1 a Finanțelor Publice cu sediul în București, Șos. București - Ploiești nr. 9-13, și Administrația Fiscală pentru Contribuabili Mijlocii, cu sediul în București.

Obligă chematul în garanție Ministerul Sănătății la restituirea către pârâte a sumelor plătite de reclamante în baza notificărilor de mai sus.

Respinge capetele de cerere din cererile de chemare în garanție formulate de pârâtele Administrația Sector 1 a Finanțelor Publice cu sediul în București, Șos. București - Ploiești nr. 9-13, și Administrația Fiscală pentru Contribuabili Mijlocii cu sediul în București față de chemata în garanție CNAS cu sediul în București, str. x, ca nefondate.

Respinge cererea de chemare în garanție formulată de chematul în garanție Ministerul Sănătății, cu sediul în București, str. x, față de chemata în garanție CNAS, cu sediul în București, str. x, ca nefondată. Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare, recurs ce se va depune la prezenta instanță. Pronunțată public prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței, azi, 09.06.2017.

Cererea de recurs

Împotriva sentinței civile nr. 2188 din data de 09 iunie 2017 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal au formulat cereri de recurs pârâtele Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București în reprezentarea Administrației Fiscale pentru Contribuabili Mijlocii și Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București în reprezentarea Administrației Sector 1 a Finanțelor Publice și chematul în garanție Ministerul Sănătății, încadrând în drept criticile lor în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Prin recursul său recurenta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București în reprezentarea Administrației Fiscale pentru Contribuabili Mijlocii susține în esență că, hotărârea este, în parte, nelegală, fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material (art. 488 alin. (8) C. proc. civ.) pentru următoarele considerente:

În mod greșit instanța de fond a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice București -Administrația Fiscală pentru Contribuabili Mijlocii.

Nefiind încasate efectiv de instituția recurentă, nu există niciun criteriu pentru care Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București - Administrația Fiscală pentru Contribuabili Mijlocii să fie obligată la restituirea/compensarea contribuțiilor de sănătate în discuție.

Se critică hotărârea instanței de fond și sub aspectul respingerii excepției inadmisibilității acțiunii.

Se arată că reclamantele aveau posibilitatea să formuleze contestație împotriva refuzului nejustificat de soluționare a cererilor lor, aceasta urmând a fi soluționată conform procedurii stabilite de Titlul IX Codul de procedură fiscală, procedura care se finalizează prin emiterea unei decizii.

Prin urmare, față de dispozițiile normative invocate, rezultă faptul ca numai decizia prin care a fost soluționată contestația este actul administrativ susceptibil de a fi contestat la instanța judecătoreasca competenta în raport de dispozițiile art. 1 din Legea nr. 554/2004.

Instanța de judecată nu se poate pronunța asupra operațiunii administrative, întrucât aceasta nu se poate substitui organului competent cu soluționarea contestației iar pe fond se consideră că instanța în mod greșit a admis acțiunea.

Se mai arată că organul fiscal organul fiscal, nu a fost parte in procesul in care s-au anulat notificările emise de Casa Națională de Asigurări de Sănătate, astfel încât nu i sunt opozabile titlurile executorii reprezentate de sentința civilă nr. 1595/14.05.2013 a Curții de Apel București si Decizia nr. 3170/10.09.2014 a Înaltei Curți de Castie si Justiție.

Astfel, organul fiscal nu are calitatea de debitor în baza căreia sa restituie/sa compenseze sumele solicitate de reclamante, urmând ca acestea să se regreseze împotriva Ministerului Sănătății și Casei Naționale de Asigurări de Sănătate .

De asemenea, precizează recurenta că se află în imposibilitatea de a efectua operațiuni administrative constând in includerea (evidențierea) în fisele sintetice de plătitor ale reclamantelor a sumelor plătite de acestea în baza notificărilor menționate in dispozitivul hotărârii atacate, întrucât codurile fiscale atribuite pentru înregistrarea ca plătitor a contribuției trimestriale pentru finanțarea unor cheltuieli în domeniul sănătății a societăților reclamantele au fost radiate din oficiu.

Astfel, prin adresa nr. x A/22.03.2017 emisa de Administrația Fiscală pentru Contribuabili Mijlocii - Serviciul Registrul Contribuabililor, Gestiune Dosare Fiscale, Declarații și Bilanțuri, societatea D. S.R.L. a fost înștiințat cu privire la radierea din oficiu a codurilor fiscale atribuite pentru înregistrarea ca plătitor a contribuției trimestriale pentru finanțarea unor cheltuieli in domeniul sănătății pentru un număr de 16 persoane juridice nerezidente, deținătoare de autorizații de punere pe piața a medicamentelor, având ca reprezentant legal D. S.R.L., în baza prevederilor O.U.G. nr. 77/2011 și înregistrarea ca plătitor a reprezentantului legal.

Administrația Sector 1 a Finanțelor Publice, în mod eronat a înregistrat ca plătitor a contribuției persoanele juridice nerezidente, deținătoare de autorizații de punere în plată a medicamentelor, atribuind 16 coduri fiscale, cate unul pentru fiecare entitate nerezidentă deținătoare de autorizație de punere pe piață a medicamentelor.

În consecință, codurile de înregistrare fiscală atribuite în mod eronat au fost anulate în baza prevederilor art. 49 alin. (3) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală.

D. S.R.L. a formulat contestație pe cale administrativă împotriva adresei nr. x/22.03.2017, ce a fost respinsă ca neîntemeiată prin Decizia nr. 893738/12.05.2017 emisă de Administrația Fiscală pentru contribuabili Mijlocii - Serviciul Registrul Contribuabililor, Gestiune Dosare Fiscale, Declarații și Bilanțuri.

La rândul său, recurenta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București în reprezentarea Administrației Sector 1 a Finanțelor Publice, susține în cadrul cererii sale de recurs următoarele:

Hotărârea este nelegală fiind dată cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material (art. 488 alin. (8) C. proc. civ.) pentru următoarele considerente:

În mod nelegal instanța de fond a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Administrației Sector 1 a Finanțelor Publice.

În conformitate cu prevederile Ordinului Președintelui ANAF nr. 3675/2016 pentru aprobarea listei marilor contribuabilii și a listei contribuabililor mijlocii, reclamantele A. - CUI x și B. - CUI x, au devenit contribuabili mijlocii și au trecut în administrarea fiscală a Administrației Finanțelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii - DGRFPB.

Sumele plătite în baza notificărilor CNAS anulate au fost efectuate în contul deschis la Trezoreria Statului pe numele Ministerului Sănătății și nu au fost încasate de E..

Raportat la obiectul acțiunii, obligarea trecerii în fișele sintetice pe plătitor a sumelor plătite în baza notificărilor CNAS, faptul că întreg dosarul fiscal, bazele de date și toate evidențele fiscale și nefiscale privind pe A. și B., au fost predate acestei instituții - Administrația Finanțelor Publice pentru Contribuabili Mijlocii, se poate reține lipsa calității procesuale pasive a Administrației Sectorului 1 a Finanțelor Publice, în soluționarea cererii reclamantelor.

Pe fond, din documentele anexate de către societăți, respectiv copiile ordinelor de plată prin care B. și A. au achitat sumele solicitate a fi restituite ca urmare a anulării Notificărilor, rezultă cu claritate faptul că plățile respective au fost efectuate pe numele și în contul Ministerului Sănătății, cont specificat în Ordinul comun al Ministrului Sănătății și al Președintelui CNAS nr. 351/464/2011, pentru modificarea și completarea Normelor privind organizarea evidenței pe plătitor, declararea, constatarea și controlul contribuțiilor prevăzute de art. 363.1 alin. (1) și (2) din Legea nr. 95/2006 privind reforma sănătății.

Aceste sume reprezentând contribuțiile claw-back, nu au fost încasate niciodată de către ANAF prin Administrația Sector 1 a Finanțelor Publice, organ competent în administrarea contribuției, ci de Ministerul Sănătății în contul propriu.

Instanța de fond în mod eronat reține că autoritățile fiscale nu si-au îndeplinit dispozițiile tranzitorii prevăzute de O.U.G. nr. 77/2011, în situația în care chiar, instanța reține că Procedura de restituire a sumelor achitate în contul prevăzut la alin. (8) se aprobă prin Ordin comun al Ministrului Finanțelor Publice și al Ministrului Sănătății.

În ceea ce privește restituirea și compensarea sumelor achitate în plus la bugetul general de către contribuabili, această procedură se realizează conform dispozițiilor art. 167 și 168 din Legea nr. 207/2015, privind Codul de procedură fiscală.

Pentru restituirea sumelor stabilite prin în Notificările CNAS, anulate, intimatele se pot adresa cu cerere de restituire către instituțiile în conturile cărora au fost achitate contribuțiile, Ministerul Sănătății și CNAS.

Un alt aspect de nelegalitate îl reprezintă interpretarea dispozițiilor Înaltei Curți pronunțate în dosarul nr. x/2012.

Chematul în garanție Ministerul Sănătății susține în cadrul cererii sale de recurs că, hotărârea instanței de fond a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, potrivit art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Instanța de fond a dispus în mod greșit respingerea cererii de chemare în garanție a Casei Națională de Asigurări de Sănătate neținând cont de toate prevederile legale coroborate cu faptul că la nivelul Ministerului Sănătății se ținea o evidentă certă și concretă privind sumele provenite din contribuția claw back și privind transmiterea acestor sume către Casa Națională de Asigurări de Sănătate (CNAS).

Instanța de fond în pronunțarea celor dispuse nu a ținut cont de dublul rol a CNAS:

- rolul de solicitant al sumele provenite din contribuția claw-back, potrivit notificărilor anexate, rezultate în urma stabilirii și constituirii acestor sume tot de către CNAS

- rolul de beneficiar al sumelor provenite din contribuția claw back.

Rezultă astfel dubla calitate a Casei Naționale de Asigurări de Sănătate (CNAS), în sensul că întâi a generat, constituit, stabilit si solicitat contribuția claw back pentru fiecare societate deținătoare de autorizație de punere pe piață a medicamentelor ce avea aceasta obligație și apoi a beneficiat de sumele stabilite ca fiind contribuție claw-back.

Ministerul Sănătății nu are nicio implicare în stabilirea, constituirea și solicitarea contribuției claw-back materializate prin notificări către persoanele care aveau obligația plății acestei taxe. .

Sumele încasate din această taxă nu constituiau venituri proprii ale Ministerului Sănătății, ci constituiau venituri la bugetul FNUASS, fond gestionat de către CNAS.

Casele de asigurări de sănătate aveau obligația în conformitate cu art. 5 alin. (6) din O.U.G. nr. 77/2011 de a raporta lunar consumul centralizat către CNAS, pe baza unei machete de raportare aprobate prin ordin al președintelui Casei Naționale de Asigurări de Sănătate.

Se precizează faptul că au fost transmise Ministerului Sănătății, de către CNAS, centralizatoare din care rezulta suma datorată de fiecare societatea deținătoare de autorizație de punere pe piață a medicamentelor care avea obligația plătii contribuției claw-back pentru a se putea tine o evidență la nivelul ministerului.

Rezultă că sumele ce constituiau contribuția claw-back pentru fiecare societate care avea această obligație erau generate, constituite, stabilite și solicitate de către CNAS.

CNAS a gestionat toate raportările lunare de la Casele de asigurări de sănătate în acest sens și apoi la centralizat în vederea stabilirii contribuției claw-back.

Se arată faptul că la data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 104/2009, pentru modificarea și completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, Ministerul Sănătății avea deja deschis, din anul 2006 un cont de venituri proprii, Trezoreria a utilizat același cont și pentru sumele încasate din contribuția claw-back.

Deși exista un singur cont de trezorerie deschis pentru Ministerul Sănătății cu această destinație, cu un singur extras de cont, înregistrările încasărilor în evidența contabilă a Ministerul Sănătății se țineau separat pentru accize și separat pentru claw-back contrar celor apreciate de către instanța de fond.

În contabilitatea ministerului sunt ordine de plată către CNAS, în care sumele reprezentau numai veniturile din claw-back, de exemplu: OP. nr. x/21.02.2012, OP. nr. x/12.03.2012, OP. 188/03.04.2012.

Instanța de fond a apreciat în mod eronat faptul că Ministerul Sănătății nu a demonstrat că sumele încasate de minister au fost efectiv virate către CNAS.

Arată recurenta că suma totală încasată de Ministerul Sănătății în perioada 2010-2012 de la deținătorii de autorizații de punere pe piață a medicamentelor, notificați de CNAS, este de 462.577.527,98 RON (Anexa nr. 4) din care s-au restituit la CNAS 359.621.461,78 RON, ceea ce reprezintă un procent de 78%.

Diferența de 22% a fost utilizată, conform O.U.G. nr. 104/2009, pentru investiții în infrastructură, cât și pentru finanțarea programelor naționale de sănătate.

Față de cele de mai sus, Ministerul Sănătății a virat la CNAS în perioada 2010-2012, din totalul încasărilor de 100% din contribuția claw-back, un procent de 78%.

Astfel că, obligația de plata a contribuției claw-back față de pârâte, revine procentual de 78% CNAS-ului și 22% Ministerului Sănătății.

Fiecare dintre subiecții de drept individualizați în O.U.G. nr. 77/2011, cu modificările și completările ulterioare aveau atribuții expres prevăzute prin acest act normativ, care se completează și cu dispozițiile legislației speciale în domeniul sănătății, astfel că prin delimitarea acestor atribuții se creează drepturi și obligații specifice fiecăruia dintre aceștia, inclusiv CNAS.

Ministerul a virat la CNAS din suma totală a contribuției claw-back plătită de cei care aveau acesta obligație un procent de 78%.

Hotărârea instanței privind restituirea către pârâte a sumelor plătite de reclamante în baza notificărilor emise de către CNAS este vădit neîntemeiată.

Așadar, din toate aceste reglementări cât și din înscrisurile anexate, recurenta precizează faptul că nu poate fi reținută în sarcina Ministerului Sănătății obligația de restituire în procent de 100% a contribuției claw-back, contribuție care a fost stabilită de către CNAS și solicitată tot de către CNAS.

Concluzionând, arată recurenta că în ceea ce privește contribuția de claw-back plătită de reclamante, respectiv societatea A. și societatea B., contul Ministerului Sănătății a fost doar unul de depozit și de tranzit către destinatarul final, respectiv CNAS.

Respingerea cererii de chemare în garanție a CNAS de către Ministerul Sănătății nu se sprijină pe prevederi întemeiate.

Apărările formulate în cauză

Împotriva recursurilor s-au formulat întâmpinări de către intimata-chemată în garanție Casa Națională de Asigurări de Sănătate și de către intimatele - reclamante A. și B..

Prin întâmpinarea sa chemata în garanție Casa Națională de Asigurări de Sănătate a susținut în esență apărările invocate la instanța de fond și a solicitat respingerea recursului Ministerului Sănătății ca nefondat.

La rândul lor, intimatele - reclamante A. și B. au solicitat respingerea recursului Ministerului Sănătății ca nefondat pentru argumentele arătate pe larg în întâmpinare.

Procedura de soluționare a recursurilor

Cu privire la examinarea recursurilor în completul filtru

În cauză, au fost avute în vedere modificările aduse prin Legea nr. 212/2018 dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal, precum și măsurile luate prin Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că procedura de filtrare a recursurilor, reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal.

Față de aceste aspecte, în temeiul art. 494, raportat la art. 475 alin. (2) și art. 201 din C. proc. civ., astfel cum au fost completate prin dispozițiile XVII alin. (3), raportat la art. XV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. și dispozițiile art. 109 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, prin rezoluție s-a fixat primul termen pentru judecata recursului la data de 17 martie 2020, în ședință publică, cu citarea părților.

Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursurilor, potrivit prevederilor art. 496-499 din C. proc. civ.

Analizând cererile de recurs, motivele invocate, normele legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că acestea sunt nefondate pentru următoarele considerente:

Recursul DGRFP București în reprezentarea Administrației Finanțelor pentru Contribuabili Mijlocii - nu este fondat.

Motivul de recurs privind respingerea de către instanța de fond a excepției lipsei calității procesuale pasive a recurentei.

În mod corect a apreciat instanța de fond că recurenta are calitate procesuală pasivă având în vedere Ordinele Președintelui ANAF nr. 3609/2016 și nr. 3675/2016, în urma cărora reclamantele au trecut în administrarea acestei pârâte cu toate cererile ce vizează situația sa fiscală.

În ceea ce privește obligarea de către instanță la efectuarea operațiunii administrative, se reține că prevederile art. 1 alin. (1) și (2), art. 8 și art. 18 din Legea nr. 554/2004 instituie un contencios subiectiv de plină jurisdicție în cadrul căruia controlul exercitat de instanța de contencios administrativ nu se limitează la aspectele formale ale raportului juridice dedus judecății. În cazul în care conduita nelegală a autorității produce o vătămare reclamantei, instanța poate dispune măsuri pentru restabilirea dreptului sau interesului legitim vătămat.

În ceea ce privește fondul cauzei și imposibilitatea recurentei de a efectua operațiunile administrative

Înalta Curte constată că din moment ce AFCM administrează din punct de vedere fiscal reclamantele, în calitate de succesoare ale CNAS și a Ministerului Sănătății, au atribuții în vederea continuării administrării fiscale a reclamantului în ce privește contribuția claw-back prin preluarea istoricului fiscal și a informațiilor relevante.

Cât privește dreptul reclamantelor privind restituirea/compensarea sumelor plătite ca și contribuție claw-back, pârâta-recurentă nu a negat acest drept ci doar a invocat elemente ce nu țin de diligență și bună administrare. Or, trebuiau îndeplinite obligațiile legale stabilite prin O.U.G. nr. 77/2011 (art. 9 alin. (5), (6) și 10).

Recursul Direcției Generale Regionale a Finanțelor Publice București în reprezentarea Administrației Finanțelor Publice Sector 1 București - nu este fondat.

Excepția lipsei calității procesual pasive a recurentei a fost corect soluționată de instanța de fond atunci când a apreciat că printr-o colaborare și comunicare inter-instituțională se poate organiza un schimb de informații relevante pentru situația fiscală a reclamantelor privind situația soldului de plătitor de contribuție claw-back pentru a se putea aprecia obligațiile de plată, sumele achitate în plus și eventual soluționa cererile de restituire sau compensare.

Argumentul recurentei că sumele claw-back au fost achitate și încasate pe numele și în contul Ministerului Sănătății - nu poate fi primit deoarece aceasta avea obligația de a prelua fișele sintetice de plătitori de la Ministerul Sănătății și CNAS (art. 9 alin. (5), (6) și 10 din O.U.G. nr. 77/2011).

În ce privește radierea din oficiu a codurilor fiscale și în consecință lipsa informațiilor relevante, Înalta Curte constată în ansamblul probator că aceste coduri fiscale și datele relevante ale fișelor sintetice trebuiau preluate de recurentă, conform dispozițiilor legale tranzitorii prev. de O.U.G. nr. 77/2011 arătate mai sus.

Reclamantele au formulat acțiune în contencios administrativ împotriva acestei atitudini a autorității pârâte la Tribunalul București, secția contencios administrativ și fiscal, dosar nr. x/2017.

Este o opțiune a recurentei să aprecieze asupra punerii în executare a hotărârilor judecătorești definitive ale instanței de judecată.

Excepția lipsei procedurii prealabile (inadmisibilității) a fost corect soluționată de instanța de fond, având în vedere că este vorba despre un refuz nejustificat, un act administrativ asimilat.

Recursul Ministerului Sănătății este nefondat.

Motivul de recurs privind greșita respingere a cererii de chemare în garanție a CNAS.

Recurentul Ministerul Sănătății recunoaște că raportările lunare ale CNAS privind contribuția claw-back au fost transmise Ministerului Sănătății (pentru perioada relevantă) și în lipsa dovezii efective a plății de către Ministerul Sănătății către CNAS a sumelor încasate cu titlu de achiziție claw-back, rezultă că în mod corect a fost soluționată această cerere de către instanța de fond.

Cât privește argumentul existenței unei evidențe separate a sumelor încasate și transferate de Ministerul Sănătății către CNAS și a procentului de 22% din suma totală utilizată de minister, restul de 78% de către CNAS ca beneficiar claw-back.

Aceste susțineri și documente aferente sunt făcute abia la instanța de recurs, instanța de fond nu a putut valorifica aceste informații în ansamblul probator.

Înalta Curte constată că având în vedere obiectul acțiunii, aceste împrejurări vor fi avute în vedere la punerea în executare a sentinței judecătorești privind restituirea sumelor plătite, a câtimii lor.

Este de subliniat faptul că însăși recurentul nu a reușit să facă această dovadă în timpul soluționării cauzei la instanța de fond ceea ce conduce la concluzia unei deficitare gestionări a situației, lucru subliniat de instanța de fond.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Față de cele arătate mai sus, în conformitate cu prevederile art. 496 C. proc. civ., se vor respinge recursurile ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile formulate de pârâtele Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București în reprezentarea Administrației Fiscale pentru Contribuabili Mijlocii și Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București în reprezentarea Administrației Sector 1 a Finanțelor Publice și de chematul în garanție Ministerul Sănătății împotriva sentinței civile nr. 2188 din 9 iunie 2017 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondate.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14 iulie 2020.