ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3924/2003

Deliberând asupra cauzei penale de

față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 1254 din 19

decembrie 2002 pronunțată în dosarul penal nr. 3424/2002, Tribunalul București,

secția a II-a penală, în baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea

juridică din infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. e) C. pen., art.

211 alin. (2) lit. b) și e) C. pen., art. 211 alin. (2) lit. d) și e) C. pen.,

cu aplicarea art. 376 C. pen. și art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., în

infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. d) și e) C. pen., cu

aplicarea art. 13 C. pen. și art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., texte în

baza cărora inculpatul S.I. fost condamnat la câte 10 ani închisoare și 2 ani

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. Inculpatul

a fost obligat la despăgubiri și cheltuieli judiciare.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța de fond a reținut în fapt următoarele:

La data de 30 martie 2000, 18 mai

2000, 4 mai 2000, inculpatul S.I. a deposedat prin violență pe părțile

vătămate: Z.A., C.D. și V.R. de bunurile pe care acestea le aveau asupra lor:

poșetă, bijuterii, telefon mobil, bani.

Reținerea situației de fapt și a

vinovăției inculpatului s-au bazat pe probele administrate: recunoașterea

parțială a inculpatului, declarațiile părților vătămate, procese verbale de

recunoaștere din grup, dovezi de predare primire obiecte, raport de constatare

privind comportamentul simulat.

Faptele inculpatului de a-și însuși

sub amenințarea cuțitului bunuri aparținând altor persoane, au fost încadrate

în infracțiunea de tâlhărie.

La individualizarea pedepselor s-a

ținut seama de criteriile art. 72 C. pen.

Curtea de Apel București, secția a

II-a penală, prin decizia penală nr. 95/ A, pronunțată în dosarul penal nr.

417/2003 a respins ca nefondat, apelul declarat de inculpat, privind

individualizarea pedepsei.

Împotriva acestei hotărâri, în

termen legal, inculpatul a declarat recurs, criticând-o sub aspectul greșitei

individualizări a pedepsei, motiv înscris în dispozițiile art. 385

9

alin. (1) pct. 14 C. proc. pen.

Inculpatul a solicitat casarea

ambelor hotărâri și reducerea pedepsei.

Curtea, examinând hotărârea atacată

și sentința de condamnare în raport de critica formulată, privind dispozițiile

legale constată că solicitarea inculpatului este nejustificată.

În mod corect instanțele au avut în

vedere că infracțiunile, așa cum au fost reținute, comportă un grad sporit de

pericol social și dovedesc o perseverență și chiar specializare a inculpatului

care nu a precedat să acționeze nu doar noaptea, dar și în plină zi, în public,

astfel încât aceste împrejurări unite cu faptul că încă din minorat inculpatul

a comis infracțiuni similare, în prezent fiind arestat în altă cauză, fiind

necesară o pedeapsă substanțială, o reducere a pedepsei nu ar corespunde atât

din punct de vedere al reeducării inculpatului, cât și din aceea privind

prevenția generală.

Acest considerent conduce la

concluzia netemeiniciei criticii formulate și deci a aspectului nefondat al

recursului declarat, care urmează a fi respins conform art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., cu aplicarea corespunzătoare a dispozițiilor art.

192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul S.I.

împotriva deciziei penale nr. 95/ A din 20 februarie 2003 a Curții de Apel

București, secția a II-a penală.

Constată că inculpatul este arestat

în altă cauză.

Obligă pe recurent la plata sumei de

1.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 400.000 lei

reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi

23 septembrie 2003.