ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5841/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul București, secția a II-a penală, prin sentința nr. 813 din 15 iunie 2004, în baza art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (2 1 ) lit. b), cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpatul R.A.M. la 8 ani închisoare și 2 ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b), cu aplicarea art. 71, raportat la art. 64 C. pen. Instanța a menținut starea de arest a inculpatului, a dedus din pedeapsa aplicată timpul arestării preventive de la 21 ianuarie 2004 la zi; a constatat că partea vătămată C.E.J. nu s-a constituit parte civilă; a confiscat în folosul statului suma de 2.000.000 lei, dobândită prin infracțiune și l-a obligat pe inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 2.000.000 lei, în care se include și onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în valoare de 200.000 lei.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut, în fapt, că, în seara zilei de 15 ianuarie 2004, în jurul orei 20,00, în timp ce se îndrepta spre casă, partea vătămată a fost surprinsă de inculpat, care i-a acoperit gura cu o mână, iar cu cealaltă i-a îndreptat spre ochi o unghieră, cerându-i să-i dea bunurile aflate asupra ei, bijuterii, bani, telefon etc. De frică, C.E.J. i-a dat verigheta, două inele din aur și o brățară, iar inculpatul i-a desfăcut poșeta din care a luat portofelul în care se aflau numai acte. Împotriva sentinței a declarat apel, în termen legal, inculpatul, criticând-o pentru netemeinicie în ceea ce privește cuantumul pedepsei, care este prea mare, în raport cu fapta săvârșită.

Curtea de Apel București, secția I penală, prin decizia nr. 667 din 13 septembrie 2004, a respins apelul inculpatului ca nefondat, apreciind că acesta a avut multiple condamnări, începând cu anul 1990, pedeapsa de 8 ani închisoare fiind în concordanță cu dispozițiile art. 52 C. pen., „asigurând un echilibru între funcțiile de constrângere și reeducare ale sancțiunii”. În termen legal, inculpatul a declarat recurs, cu invocarea aceluiași motiv de netemeinicie, analizat de către instanța de control judiciar cu prilejul judecării apelului. Examinând decizia atacată, în raport de motivul de recurs prevăzut de art. 385 9 alin. (1) pct. 14 teza întâi C. proc. pen., în baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, Înalta Curte constată recursul nefondat, urmând a fi respins.

În acest sens, la aplicarea și menținerea pedepsei, instanțele au apreciat în mod corect criteriile generale de individualizare a acestei sancțiuni penale în raport cu împrejurările și modul de săvârșire a faptei, dar și cu luarea în considerare a datelor ce caracterizează persoana inculpatului, care nu este încadrat în muncă, fiind în conflict permanent cu legea penală din anul 1990, când a fost condamnat, prima oară, pentru comiterea infracțiunii de viol și apoi pentru șase infracțiuni de furt calificat, astfel cum rezultă din copia de pe fișa de cazier judiciar. În consecință, secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție, constatând neîndeplinite cerințele cazului de recurs invocat, referitor la aplicarea greșită a pedepsei în raport cu dispozițiile art. 72 C. pen., în baza art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul R.A.M., va deduce din pedeapsa aplicată timpul arestării preventive de la 21 ianuarie 2004 la 9 noiembrie 2004 și-l va obliga pe recurent la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul R.A.M. împotriva deciziei penale nr. 667 din 13 septembrie 2004 a Curții de Apel București, secția I penală. Deduce din pedeapsa aplicată, timpul arestării preventive de la 21 ianuarie 2004, la 9 noiembrie 2004. Obligă pe recurent la plata sumei de 1.600.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 9 noiembrie 2004.