ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5841/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Tribunalul București, secția a II-a

penală, prin sentința nr. 813 din 15 iunie 2004, în baza art. 211 alin. (2)

lit. b) și c) și alin. (2

1

) lit. b), cu aplicarea art. 37 lit. a) C.

pen., a condamnat pe inculpatul R.A.M. la 8 ani închisoare și 2 ani

interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b), cu

aplicarea art. 71, raportat la art. 64 C. pen.

Instanța a menținut starea de arest

a inculpatului, a dedus din pedeapsa aplicată timpul arestării preventive de la

21 ianuarie 2004 la zi; a constatat că partea vătămată C.E.J. nu s-a constituit

parte civilă; a confiscat în folosul statului suma de 2.000.000 lei, dobândită

prin infracțiune și l-a obligat pe inculpat la plata cheltuielilor judiciare

către stat în sumă de 2.000.000 lei, în care se include și onorariul apărătorului

desemnat din oficiu, în valoare de 200.000 lei.

Pentru a hotărî astfel, prima

instanță a reținut, în fapt, că, în seara zilei de 15 ianuarie 2004, în jurul

orei 20,00, în timp ce se îndrepta spre casă, partea vătămată a fost surprinsă

de inculpat, care i-a acoperit gura cu o mână, iar cu cealaltă i-a îndreptat

spre ochi o unghieră, cerându-i să-i dea bunurile aflate asupra ei, bijuterii,

bani, telefon etc.

De frică, C.E.J. i-a dat verigheta,

două inele din aur și o brățară, iar inculpatul i-a desfăcut poșeta din care a

luat portofelul în care se aflau numai acte.

Împotriva sentinței a declarat apel,

în termen legal, inculpatul, criticând-o pentru netemeinicie în ceea ce

privește cuantumul pedepsei, care este prea mare, în raport cu fapta săvârșită.

Curtea de Apel București, secția I

penală, prin decizia nr. 667 din 13 septembrie 2004, a respins apelul

inculpatului ca nefondat, apreciind că acesta a avut multiple condamnări,

începând cu anul 1990, pedeapsa de 8 ani închisoare fiind în concordanță cu

dispozițiile art. 52 C. pen., „asigurând un echilibru între funcțiile de

constrângere și reeducare ale sancțiunii”.

În termen legal, inculpatul a

declarat recurs, cu invocarea aceluiași motiv de netemeinicie, analizat de

către instanța de control judiciar cu prilejul judecării apelului.

Examinând decizia atacată, în raport

de motivul de recurs prevăzut de art. 385

9

alin. (1) pct. 14 teza

întâi C. proc. pen., în baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei,

Înalta Curte constată recursul nefondat, urmând a fi respins.

În acest sens, la aplicarea și

menținerea pedepsei, instanțele au apreciat în mod corect criteriile generale

de individualizare a acestei sancțiuni penale în raport cu împrejurările și

modul de săvârșire a faptei, dar și cu luarea în considerare a datelor ce

caracterizează persoana inculpatului, care nu este încadrat în muncă, fiind în

conflict permanent cu legea penală din anul 1990, când a fost condamnat, prima

oară, pentru comiterea infracțiunii de viol și apoi pentru șase infracțiuni de

furt calificat, astfel cum rezultă din copia de pe fișa de cazier judiciar.

În consecință, secția penală a

Înaltei Curți de Casație și Justiție, constatând neîndeplinite cerințele

cazului de recurs invocat, referitor la aplicarea greșită a pedepsei în raport

cu dispozițiile art. 72 C. pen., în baza art. 385

15

alin. (1) pct. 1

lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de

inculpatul R.A.M., va deduce din pedeapsa aplicată timpul arestării preventive

de la 21 ianuarie 2004 la 9 noiembrie 2004 și-l va obliga pe recurent la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul R.A.M. împotriva deciziei penale nr. 667 din 13

septembrie 2004 a Curții de Apel București, secția I penală.

Deduce din pedeapsa aplicată, timpul

arestării preventive de la 21 ianuarie 2004, la 9 noiembrie 2004.

Obligă pe recurent la plata sumei de

1.600.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de

400.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 9

noiembrie 2004.