ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 70/2013
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 70/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Asupra recursului de
față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin
acțiunea formulată, reclamantul P.D. a solicitat obligarea pârâtului Guvernul
României – Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor la recunoașterea
calității sale de luptător rănit în revoluție, conform prevederilor art. 3
1
alin. (1) din Legea nr. 341/2004, la emiterea certificatului doveditor și la
plata sumei de 50.000 lei, reprezentând daune morale.
În
motivarea cererii reclamantul a arătat că a fost participant activ la
evenimentele ce au dus la schimbarea regimului comunist din cursul lunii
decembrie 1989, că a depus actele necesare pentru recunoașterea calității de
luptător cu merite deosebite în temeiul Legii nr. 42/1991, că deține înscrisuri
care dovedesc că a fost împușcat în picior în cursul evenimentelor menționate,
în corpul său existând și în prezent schije de la glonțul care l-a rănit.
Prin
sentința civilă nr. 605 din 20 decembrie 23011 Curtea de Apel Timiș – secția
contencios administrativ și fiscal a respins cererea reclamantului P.D., ca
inadmisibilă.
Pentru
a pronunța această soluție instanța de fond a reținut că excepția inadmisibilității
acțiunii, invocată în cauză, este fondată, în condițiile în care, într-adevăr,
Legea nr. 341/2004 a recunoștinței față de eroii martiri și luptătorii care au
contribuit la victoria Revoluției române din decembrie 1989, nu prevede
posibilitatea acordării de noi certificate pentru persoane cărora nu le-a fost
recunoscută calitatea de revoluționar în perioada de aplicare a dispozițiilor
Legii nr. 42/1990, ci doar posibilitatea preschimbării certificatelor în
beneficiul acelor persoane cărora le-a fost recunoscută calitatea de
revoluționar și le-a fost eliberat un document doveditor (brevet, certificat,
adeverință), în temeiul menționatei legi.
Instanța
de fond a apreciat că cererea adresată pârâtului de către reclamant la data de
25 februarie 2011 nu putea fi soluționată de acesta în baza actelor normative
în vigoare, întrucât depășea competențele legal atribuite acestuia prin Legea nr.
341/2004.
Curtea
de Apel a respins acțiunea ca inadmisibilă, fără analizarea sa în fond,
potrivit art. 137 alin. (1) C. proc. civ., constatând nefondat capătul de
cerere vizând obligarea pârâtului la plata daunelor morale.
Împotriva
hotărârii instanței de fond reclamantul P.D. a declarat recurs, criticând-o
pentru nelegalitate și netemeinicie.
În
motivarea recursului se arată că Legea nr. 341/2004 a înlocuit Legea nr.
42/1990, intimatul avea obligația legală prin Comisia pentru Cinstirea
Martirilor și Eroilor din Revoluția din Decembrie 1989 să verifice, să
recunoască în urma înscrisurilor depuse și să ateste calitatea pe care o avea în
urma evenimentelor din Decembrie 1989, calitate recunoscută și prin înscrisul
eliberat de Procuratura Militară.
Recurentul
mai susține că din înscrisurile depuse la dosar, se poate remarca faptul că intimatul
a făcut demersurile în ceea ce privește dreptul său dar l-a acordat altei
persoane.
Recurentul
mai susține că deși a făcut demersurile necesare, intimatul nu a pregetat să încalce
legea, refuzându-i implicit recunoașterea calității de rănit.
Examinând
cauza și sentința recurată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu
dispozițiile legale incidente pricinii, inclusiv cu cele ale art. 304
1
C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.
Pentru
a ajunge la această soluție instanța a avut în vedere considerentele în
continuare arătate.
Potrivit
art. 9 alin. (5) din Legea nr. 341/2004, reclamantul, înainte de a se adresa
instanței de judecată trebuie să se adreseze mai întâi Comisiei Parlamentare a
Revoluționarilor din Decembrie 1989.
Conform
acelorași dispoziții legale, contestațiile privind preschimbarea ori
neefectuarea preschimbării certificatelor se fac cu nominalizarea persoanelor
în cauză și se vor adresa Comisiei parlamentare a revoluționarilor din
decembrie 1989, care le soluționează potrivit normelor metodologice stabilite
în acest sens.
De
asemenea, art. 19 și 20 din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 341/2004,
aprobate prin H.G. 1412/2004, cu modificările și completările ulterioare,
prevăd că
la
finalizarea lucrărilor Comisiei S.S.P.R., respectiv 30 aprilie 2010, potrivit
prevederilor Legii nr. 391/2009 pentru aprobarea O.U.G. nr. 84/2009 pentru
prorogarea termenului prevăzut la art. 9 alin. (1) din Legea nr. 341/2004, S.S.P.R.
publică lista finală cuprinzând persoanele cărora li s-au eliberat noile tipuri
de certificate care s-a publicat în M. Of. al României, Partea I, Nr. 467 BIS
din 07 iulie 2010.
Persoanele
nemulțumite de nepreschimbarea certificatului doveditor puteau face contestație
la Comisia Parlamentară, în termen de maximum 6 luni de la data publicării în M.
Of. al României, a listei finale prevăzute la art. 19 alin. (1) din Legea nr. 341/2004.
În
cuprinsul contestației vor fi prezentate expres și lipsit de orice echivoc
datele de identificare a contestatarului, actele sau faptele contestate și,
totodată, vor fi anexate documente doveditoare în susținerea contestației.
În
vederea soluționării contestațiilor, Comisia Parlamentară poate solicita
instituțiilor publice punerea la dispoziție a documentelor necesare, acestea
având obligația de a le transmite, în copie, în cel mult 10 zile lucrătoare de
la data solicitării, precum și punctul de vedere al S.S.P.R. cu privire la
contestația formulată.
În
termen de 30 de zile de la data depunerii contestației, Comisia Parlamentară
comunică contestatarului și la S.S.P.R. modul de soluționare a contestației.
Pe
baza propunerilor formulate de Comisia Parlamentară, S.S.P.R. reanalizează
documentația pe baza
căreia a fost luată decizia ce formează obiectul contestației și, în raport de
decizia adoptată, procedează conform reglementărilor în vigoare.
Abia
după parcurgerea acestei etape a procedurii prealabile speciale privind
formularea contestației, solicitanții cărora nu le-au fost preschimbate
certificatele doveditoare, sunt îndreptățiți a se adresa instanței de judecată
pentru valorificarea dreptului la preschimbare pe calea unei hotărâri
judecătorești.
Înalta
Curte, în acord cu cele reținute de curtea de apel, apreciază că neparcurgând
procedura prealabilă specială și obligatorie prevăzută de dispozițiile art. 20 alin.
(1) din H.G. nr. 1412/2004, recurentul-reclamant nu se poate adresa direct
instanței de judecată pentru recunoașterea dreptului pretins și repararea
eventualului prejudiciu suferit.
Astfel
fiind, Înalta Curte constată că susținerile și criticile recurentului sunt neîntemeiate
și nu pot fi primite, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și
legală, pe care o va menține.
În
consecință, pentru considerentele arătate și în conformitate cu dispozițiile art.
312 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul
declarat de P.D. împotriva sentinței civile nr. 605 din 20 decembrie 2011 a
Curții de Apel Timișoara - secția contencios administrativ și fiscal, ca
nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată, în
ședință publică, astăzi 11 ianuarie 2013.