ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2220/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată și înregistrată la Curtea de Apel Craiova, reclamanta SC E.C. SRL Craiova a chemat în judecată pe pârâții Direcția Generală a Finanțelor Publice Dolj, Ministerul Finanțelor Publice și Administrația Financiară a municipiului Craiova, pentru ca instanța prin sentința ce o va pronunța, să dispună anularea procesului-verbal nr. 671269/2000 al Inspecției de Audit Intern și adresa nr. 1464/2001, prin care reclamanta a fost debitată cu suma de 14.796.6’563.685 lei, majorări de întârziere. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că în mod nelegal organele de control au revenit asupra eșalonării creanțelor aprobate cu privire la suma de 8.472.111.875 lei, reprezentând T.V.A.

și impozite pe salarii, deoarece termenele de eșalonare au fost respectate și ratele achitate la timp. Susține reclamanta că în mod greșit a fost emisă adresa nr. 1464/2001, prin care a fost debitată cu suma de 14.796.543.685 lei majorări de întârziere. Curtea de Apel Craiova, prin sentința civilă nr. 585/2001, a admis acțiunea, a anulat procesul-verbal nr. 671269/2000 al Inspecției de Audit Intern și adresa nr. 1464/2001 a Direcției Generale a Finanțelor Publice Dolj, exonerând-o pe reclamantă de plata sumei de 14.796.563.685 lei și menținând eșalonarea datoriei de 8.472.111.875 lei. Pârâții au fost obligați la 32.000.000 lei, cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut, în esență, că eșalonarea datoriei reclamantei de către Ministerul Finanțelor Publice s-a făcut cu respectarea Ordinului nr. 1283/1998 al Ministerului Finanțelor, procesul-verbal de control contestat fiind nelegal cu privire la reclamantă, ca de altfel și adresa nr. 1464/2001, emisă în baza acestuia. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termenul legal, pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Dolj, în nume propriu și pentru Administrația Finanțelor Publice Craiova și Ministerul Finanțelor Publice.

În motivarea recursului, recurenta-pârâtă a susținut că: - adresa nr. 1464/2001, emisă de Administrația Finanțelor Publice Craiova și procesul-verbal nr. 671269/2000 al Direcției de Audit Intern, nu sunt acte administrative susceptibile de a fi atacate în baza Legii nr. 29/1990, ele fiind exceptate conform art. 2 lit. c) din aceeași lege; - procesul-verbal contestat nu a stabilit obligații de plată în sarcina reclamantei. Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate și în raport cu dispozițiile art. 304 - 304 1 C. proc. civ., Curtea îl va respinge pentru următoarele considerente: În anul 1999, prin adresa nr. 440308 din 28 ianuarie, Ministerul Finanțelor Publice a aprobat începând cu data de 28 ianuarie 1999, eșalonarea la plată a creanțelor de 8.472.111.875 lei datorate de intimată la bugetul de stat.

Ulterior, datorită respectării de către intimată, a planului de eșalonare stabilit, Ministerul Finanțelor Publice – Direcția Generală de Colectare a Veniturilor, la propunerea Direcției Generale a Finanțelor Publice și Controlului Financiar de Stat Dolj, a aprobat prin adresa nr. 443239/1996 și redimensionarea ratelor stabilite, în sensul diminuării acestora. De menționat este faptul că aprobarea eșalonării la plată a creanțelor bugetare s-a făcut în baza Ordinului Ministerului Finanțelor nr. 1283/1998. Cu toate acestea, după obținerea aprobărilor mai sus menționate, Inspecția de Audit Intern din cadrul aceluiași minister (Ministerul Finanțelor), în urma unui control efectuat, încheie procesul-verbal nr. 671269 din 16 octombrie 2000, prin care constată că aprobarea eșalonării la plată a creanțelor bugetare în cuantum de 8.472.111.875 lei, este greșită.

Prin același proces-verbal s-a estimat că societatea intimată datorează la bugetul de stat, suma de 14.796.563.685 lei, cu titlu de majorări de întârziere. În baza acestei concluzii, a fost emisă adresa nr. 1464 din 19 ianuarie 2001, de către Administrația Financiară Craiova, prin care intimata a fost debitată cu sumele de 8.472.111.875 lei (suma inițial aprobată la eșalonare) și 14.796.563.685 lei, majorări de întârziere (sumă stabilită prin procesul-verbal al Inspecției de Audit). Este evident, așadar, că cele două acte contestate sunt acte administrative emise de organe ale administrației de stat care produce efecte juridice, cu privire la intimată, prin stabilirea în sarcina acesteia, a obligației de plată a sumei de 14.796.543.685 lei și de 8.472.111.875 lei.

Sub acest aspect, este lipsită de suport legal, susținerea recurentei, în sensul că actele contestate nu reprezintă acte administrative, în sensul Legii nr. 29/1990. Tot astfel, susținerea recurentei în sensul că procesul-verbal al Inspecției de Audit Intern, este exceptat de la cenzura instanței, conform art. 2 lit. c) din Legea nr. 26/1990, este neîntemeiată, deoarece, așa cum s-a arătat prin acest act administrativ, s-a dispus debitarea sumei de 14.796.542.685 lei, intimatei-reclamante, cu încălcarea dispozițiilor O.U.G. nr. 13/2001, deoarece nu a existat un act de control întocmit de organul competent, respectiv Direcția Generală a Finanțelor Publice Dolj. Numai într-o astfel de situație, intimata ar fi putut face uz de căile administrativ-jurisdicționale prevăzute de lege, ceea ce însă, a fost împiedicată să facă ca urmare a modului nelegal în care a fost stabilită în sarcina sa, plata sumei de 14 miliarde.

Așa se explică de ce, deși intimata a contestat cele două acte la organele emitente, atât Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor din cadrul Ministerului Finanțelor Publice, cât și Direcția Generală de Control și Audit Intern, refuză soluționarea contestației, invocând fiecare lipsa competenței. Așa fiind, în mod corect instanța de fond a reținut că ambele acte contestate sunt cenzurabile, în condițiile art. 1 din Legea nr. 29/1990, ele vătămând un drept al intimatei. În consecință, în raport cu cele mai sus reținute și față de dispozițiile art. 312 C. proc. civ., recursul va fi respins ca neîntemeiat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Direcția Generală a Finanțelor Publice Dolj, pentru Ministerul Finanțelor Publice și Administrația Finanțelor Publice Craiova, împotriva sentinței nr. 585 din 20 iulie 2001 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 1 iunie 2004.