A DOUA DECIZIE PARTIALĂ PRIVIND RECEVABILITATEA cererilor nr. 2794/05 și 40345/05 prezentate de Davut KAYA și Zöhre POLAT împotriva Turciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care se află la 21 octombrie 2008 într-o cameră compusă din Françoise Tulkens, președintele Ireneu Cabral Barreto, Vladimiro Zagrebelsky, Danutė Jočienė, András Sajó, Nona Tsotsoria, Ișil Karakaș, judecători, Sally Dolle, graffière de secțiune Având în vedere cererile menționate mai sus introduse la 28 decembrie 2004 și, respectiv, 13 octombrie 2005, După ce au deliberat, face următoarea decizie ÎN FAVOAREA recurentelor, dl Davut Kaya și dl Zöhre Polat, sunt cetățeni turci, nascuti în 1937 și, respectiv, 1935. Ei locuiesc în Gaziantep și sunt reprezentați în fața Curții de către dl Davut Kaya. D. Ș. Y 341 ai căror reclamanți erau proprietari și le-a plătit acestora o indemnizație de expropriere. La 31 mai 2000, în dezacord cu suma plătită de administrație, reclamanții au angajat înaintea instanței de mari instanțe din Nizip (attenționism) o acțiune de creștere a indemnizației de expropriere. Printr-o hotărâre pronunțată la 20 aprilie 2001, instanța a acceptat parțial cererea reclamanților și le-a acordat o despăgubire suplimentară de expropriere însoțită de dobânzi moratoriu la rata legală începând cu 7 iunie 2000. La 26 noiembrie 2001, această hotărâre a fost confirmată de Curtea de Casație. La 21 ianuarie 2002, reclamantul Davut Kaya a decedat. La 30 ianuarie 2002, moștenitorii defunctului au sesizat instanța de primă instanță din Nizip în vederea obținerii unui certificat de moștenire. A doua zi, Tribunalul de Primă Instanță a constatat decesul lui Davut Kaya și a emis un certificat care indica ca moștenitori soția decedatului, Han Electroluxm Kaya, și copiii săi, Sait Kaya, Ali Kaya, Slim Kaya (Derin), Zöhre Kaya (Ataș), Mehmet Kaya, Reyhan Kaya, Havva Kaya (Kil'ç), Fatma Kaya, Emine Kaya (Polat) și Arzu Kaya. La 20 aprilie 2004, administrația a plătit indemnizația suplimentară acordată de instanță. La 28 decembrie 2004, reprezentantul reclamanților a înaintat prezenta cerere în fața Curții, în numele lui Davut Kaya și Zöhre Polat. Prin scrisoarea trimisă la 21 mai 2008, reprezentantul reclamanților a informat grefa de voință a moștenitorilor lui Davut Kaya de a continua cererea. 40345/04 La 13 mai 1998, Ministerul a luat decizia de a expropria terenul reclamanților din satul Ereköy (district de Nizip), sub numărul de parcelă 303. În conformitate cu această decizie, administrația a expropriat terenul respectiv și a plătit indemnizația de expropriere a cărei sumă fusese stabilită de o comisie de experți. La 5 iunie 2000, reclamanții au inițiat în fața Tribunalului de Mare Instanță din Nizip o acțiune de creștere a indemnizațiilor de expropriere. La 31 ianuarie 2002, Tribunalul de Primă Instanță a constatat decesul lui Davut Kaya și a emis un certificat de moștenire pentru moștenitorii defunctului. Printr-o hotărâre pronunțată la 7 martie 2002, instanța a acordat parțial dreptul la cererea reclamanților și le-a acordat o despăgubire suplimentară de expropriere însoțită de dobânzi moratoriu la rata legală începând cu 5 iunie 2000, data introducerii acțiunii. La 17 septembrie 2002, această hotărâre a fost confirmată de Curtea de Casație. La 6 mai 2005, administrația a plătit indemnizația suplimentară acordată de instanță. La 13 octombrie 2005, reprezentantul reclamanților a înaintat prezenta cerere în fața Curții, în numele lui Davut Kaya și Zöhre Polat. Prin scrisoarea trimisă la 18 aprilie 2008, reprezentantul reclamanților a informat grefa de voință a moștenitorilor lui Davut Kaya de a continua cererea. Invocând art. 6 din convenție, reclamanții se plâng de durata excesivă a procedurilor de despăgubire, în special din cauza perioadei lungi în care administrația a omis să execute hotărârile pronunțate în favoarea lor. Aceștia se plâng, de asemenea, de insuficiența ratei dobânzii moratorii aplicate indemnizațiilor suplimentare în raport cu rata inflației în Turcia. ÎN DREPT, Curtea consideră că cererile în temeiul articolului 421 din Regulamentul său de procedură ar trebui să fie anexate. Davut Kaya a decedat la 21 ianuarie 2002, adică cu aproximativ doi ani și unsprezece luni înainte de depunerea cererii nr. 2794/05 și cu trei ani și nouă luni înainte de depunerea cererii nr. 40345/05. Curtea constată că o persoană decedată nu poate, chiar și prin intermediul unui reprezentant, să depună o cerere în fața Curții (Macedonia Gavrielidou și alții c. Cipru, 73802/01, 13 noiembrie 2003).De aceea, Davut Kaya nu poate fi considerat victima unei încălcări a drepturilor sale garantate prin art. 6 din Convenție și art. 1 din Protocolul nr. Cu privire la solicitarea moștenitorilor săi de a continua cererile din 21 mai și 18 aprilie 2008 de a presupune chiar că pot face acest lucru în nume propriu, Curtea consideră că, pentru aceștia, termenul de șase luni începe să curgă în cererea n 2794/05 începând cu 20 aprilie 2004 și în cererea nr. 40345/05 începând cu 6 mai 2005 date la care administrația a plătit indemnizațiile suplimentare. Prin urmare, aceste părți ale cererilor trebuie respinse ca întârzieri în conformitate cu art. 35 alineatul (1) și art. 4 din convenție. În ceea ce privește Zöhre Polat Prejudiciul întemeiat pe durata procedurii Recurenta se plânge de durata procedurilor și, în special, de întârzierea administrației în executarea hotărârii judiciare. În starea actuală a dosarelor, Curtea nu se consideră în măsură să se pronunțe asupra admisibilității acestui motiv și consideră că este necesar să se comunice aceste părți ale cererilor guvernului pârât, în conformitate cu art. 54 alineatul (2) litera (b) din Regulamentul său de procedură. Recursul întemeiat pe insuficiența ratei dobânzii moratorii în raport cu rata inflației Recurenta se plânge de insuficiența ratei dobânzii moratorie aplicată indemnizațiilor suplimentare în raport cu rata inflației. Cu toate acestea, având în vedere modul de calcul adoptat în Hotărârea Akkuș c. Turcia (9 iulie 1997, Recuperarea hotărârilor și a deciziilor 1997-IV) și având în vedere datele economice relevante, Curtea nu identifică nicio pierdere pentru reclamantă. Prin urmare, acest motiv este vădit nefondat și trebuie respins în temeiul articolului 35 alineatul (3) și al articolului 4 din convenție. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, hotărăște să unească cererile de amânare examinarea motivului întemeiat pe executarea tardivă a hotărârii judecătorești definitive cu privire la recurenta Zöhre Polat Declară cererile inadmisibile pentru surplus. Sally Dolle Françoise Tulkens Grefier Președinte
des requêtes n
os
2794/05 et 40345/05
présentées par Davut KAYA et Zöhre POLAT
contre la Turquie
La Cour européenne des droits de l'homme (deuxième section), siégeant le 21 octobre 2008 en une chambre composée de
:
Françoise Tulkens,
présidente,
Ireneu Cabral Barreto,
Vladimiro Zagrebelsky,
Danutė Jočienė,
András Sajó,
Nona Tsotsoria,
Ișıl Karakaș,
juges,
et
de
Sally Dollé,
greffière de section
,
Vu les requêtes susmentionnées introduites respectivement les 28
décembre 2004 et 13 octobre 2005,
Après en avoir délibéré, rend la décision suivante
:
Les requérants, M. Davut Kaya et M
me
Zöhre Polat, sont des ressortissants turcs, né respectivement en 1937 et 1935. Ils résident à Gaziantep et sont représentés devant la Cour par M
e
M.Ș. Yıldız, avocat à Gaziantep.
Les faits de la cause, tels qu'ils ont été exposés par les requérants, peuvent se résumer comme suit.
A.
Requête n
o
2794/05
Dans le cadre de la construction d'un barrage hydraulique, le ministère de l'Energie et des Ressources naturelles («
l'administration
») procéda, en 1998, à l'expropriation de la parcelle n
o
341 dont les requérants étaient propriétaires et versa à ceux-ci une indemnité d'expropriation.
Le 31 mai 2000, en désaccord avec le montant payé par l'administration, les requérants engagèrent devant le tribunal de grande instance de Nizip («
le
tribunal
») une action tendant à l'augmentation de l'indemnité d'expropriation.
Par un jugement rendu le 20 avril 2001, le tribunal fit partiellement droit à la demande des requérants et leur accorda une indemnité complémentaire d'expropriation assortie d'intérêts moratoires au taux légal à compter du 7
juin 2000.
Le 26 novembre 2001, ce jugement fut confirmé par la Cour de cassation.
Le 21 janvier 2002, le requérant Davut Kaya décéda.
Le 30 janvier 2002, les héritiers du défunt saisirent le tribunal de première instance de Nizip en vue d'obtenir un certificat d'héritage.
Le lendemain, le tribunal de première instance constata le décès de Davut Kaya et établit un certificat indiquant comme héritiers l'épouse du défunt, Hanım Kaya, et ses enfants, Sait Kaya, Ali Kaya, İslim Kaya (Derin), Zöhre Kaya (Ataș), Mehmet Kaya, Reyhan Kaya, Havva Kaya (Kılıç), Fatma Kaya, Emine Kaya (Polat) et Arzu Kaya.
Le 20 avril 2004, l'administration versa l'indemnité complémentaire accordée par le tribunal.
Le 28 décembre 2004, le représentant des requérants introduisit la présente requête devant la Cour, au nom de Davut Kaya et Zöhre Polat.
Par une lettre envoyée le 21 mai 2008, le représentant des requérants informa le greffe de la volonté des héritiers de Davut Kaya de poursuivre la requête.
B.
Requête n
o
40345/04
Le 13 mai 1998, le ministère prit la décision d'exproprier le terrain des requérants sis au village d'Erenköy (district de Nizip), sous le numéro de parcelle
303.Conformément à cette décision, l'administration expropria ledit terrain et procéda au paiement de l'indemnité d'expropriation dont le montant avait été fixé par une commission d'experts.
Le 5 juin 2000, les requérants engagèrent devant le tribunal de grande instance de Nizip une action tendant à l'augmentation de l'indemnité d'expropriation.
Le 31 janvier 2002, le tribunal de première instance constata le décès de Davut Kaya et établit un certificat d'héritage pour les héritiers du défunt.
Par un jugement rendu le 7 mars 2002, le tribunal fit partiellement droit à la demande des requérants et leur accorda une indemnité complémentaire d'expropriation assortie d'intérêts moratoires au taux légal à compter du 5
juin 2000, date d'introduction du recours.
Le 17 septembre 2002, ce jugement fut confirmé par la Cour de cassation.
Le 6 mai 2005, l'administration versa l'indemnité complémentaire accordée par le tribunal.
Le 13 octobre 2005, le représentant des requérants introduisit la présente requête devant la Cour, au nom de Davut Kaya et Zöhre Polat.
Par une lettre envoyée le 18 avril 2008, le représentant des requérants informa le greffe de la volonté des héritiers de Davut Kaya de poursuivre la requête.
Invoquant l'article 6 de la Convention, les requérants se plaignent de la durée excessive des procédures d'indemnisation, en raison notamment de la longue période pendant laquelle l'administration a omis d'exécuter les jugements rendus en leur faveur.
Ils se plaignent également de l'insuffisance du taux de l'intérêt moratoire appliqué aux indemnités complémentaires par rapport au taux d'inflation en Turquie.
La Cour juge qu'il y a lieu de joindre les requêtes en vertu de l'article 42
§
1 de son règlement.
A.
Concernant Davut Kaya et ses héritiers
1.
Davut Kaya décéda le 21 janvier 2002, soit environ deux ans et onze mois avant l'introduction de la requête n
o
2794/05 et trois ans et neuf mois avant l'introduction de la requête n
o
40345/05. La Cour note qu'une personne décédée ne peut pas, même par le biais d'un représentant, introduire une requête devant la Cour (
Macedonia Gavrielidou et autres c.
Chypre
, n
o
73802/01, 13 novembre 2003). Davut Kaya ne peut donc pas être considéré comme victime d'une violation de ses droits garantis par l'article 6 de la Convention et l'article 1 du Protocole n
o
1.
Par conséquent, les parties des requêtes concernant Davut Kaya sont incompatibles
ratione personae
avec les dispositions de la Convention et des Protocoles additionnels et doivent être rejetées conformément à l'article
35
§§
3
et 4 de la Convention.
2.
Quant à la demande de ses héritiers de poursuivre les requêtes, datée du 21 mai et 18 avril 2008, à supposer même qu'ils puissent le faire en leur propre nom, la Cour estime que, pour eux, le délai de six mois commence à courir dans la requête n
o
2794/05 à partir du 20
avril 2004, et dans la requête n
o
40345/05 à partir du 6 mai 2005 dates auxquelles l'administration a versé les indemnités complémentaires.
Partant, ces parties des requêtes doivent être rejetées comme tardives conformément à l'article 35 §§ 1 et 4 de la Convention.
B.
Concernant Zöhre Polat
1.
Le grief tiré de la durée de la procédure
La requérante se plaint de la durée des procédures et notamment du retard de l'administration dans l'exécution de la décision judiciaire.
En l'état actuel des dossiers, la Cour ne s'estime pas en mesure de se prononcer sur la recevabilité de ce grief, et juge nécessaire de communiquer ces parties des requêtes au gouvernement défendeur, conformément à l'article 54 § 2 b) de son règlement.
2.
Le grief tiré de l'insuffisance du taux de l'intérêt moratoire par rapport au taux d'inflation
La requérante se plaint de l'insuffisance du taux de l'intérêt moratoire appliqué aux indemnités complémentaires par rapport au taux d'inflation.
Toutefois, au vu du mode de calcul adopté dans l'arrêt
Akkuș
c. Turquie
(9 juillet 1997,
Recueil des arrêts et décisions
1997-IV) et à la lumière des données économiques pertinentes, la Cour ne décèle aucune perte pour la requérante.
Il s'ensuit que ce grief est manifestement mal fondé et doit être rejeté en application de l'article 35 §§ 3 et 4 de la Convention.
Par ces motifs, la Cour, à l'unanimité,
Décide
de joindre les requêtes
;
Ajourne
l'examen du grief tiré de l'exécution tardive de la décision judiciaire définitive concernant la requérante Zöhre Polat
;
Déclare
les requêtes irrecevables pour le surplus.
Sally Dollé
Françoise Tulkens
Greffière
Présidente