AFFAIRE KAYA c. TURQUIE

RESPONDENT

TUR

HOTĂRÂRE

20.11.2007

Pe scurt

Instanță: CtEDO
Concluzie: Violation de P1-1

RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2007
DESCARCĂ: PDF · DOCX

Citează această cauză

AFFAIRE KAYA c. TURQUIE (CtEDO, 2007)

HUDOC · oficial

A DOUA SECȚIUNE CAUZA KAYA c. TURCIA (solicitarea nr. 46118/99) HOTĂRÂREA acestei versiuni a fost rectificată la 17 iunie 2008 în conformitate cu art. 81 din Regulamentul de procedură al Curții STRASBURG 20 noiembrie 2007 DEFINITIVF 20/02/2008 Această hotărâre va deveni definitivă în condițiile definite în dispozitivul nr. 5 din prezenta hotărâre. El poate fi supus unor modificări de formă. În cauza Kaya c. Turcia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care se află într-o cameră compusă din F. Tulkens, președinte, dnii A.B. Baka, R. Türmen, dl Ugrekhelidze, V. Zagrebelsky, A. Mularoni, D. Poović, judecători, și dlui Elens-Passos, asistentă de secțiune După ce a deliberat în camera Consiliului la 23 octombrie 2007, a adoptat hotărârea adoptată la această ultimă dată procedura La originea cauzei se află o cerere (n 46118/99) adresată împotriva Republicii Turcia, în temeiul articolului 34 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și formulată de nouă resortisanți ai acestui stat, dnii Müftah Kaya, Hasan Kaya, Hüseyin Kaya, Șevket Kaya, Mehmet Kaya, Haniam Kaya, Oruç Kaya, Bekir Kaya și Sami Kaya ( reclamanții [1] Reclamanții sunt reprezentați de domnul Y. Karataș, avocat la Șanl 3, Comisia a decis ca, în același timp, să fie examinată admisibilitatea și temeinicia cauzei. Indemnizațiile stabilite de administrație au fost plătite reclamanților la data transferului proprietăților. Reclamanții, în dezacord cu suma plătită de administrație, au introdus la Tribunalul de Mare Instanță din Birecik recursuri în creștere ale indemnizațiilor de expropriere. Tribunalul le-a acordat indemnizații suplimentare de expropriere care erau însoțite de dobânzi moratoriu simple la rata legală de 30 % pe an și pentru anumite bunuri (parcelele n 205, 211 și 212), acestea nu au fost însoțite de dobânzi moratorii din cauza utilizării acestor bunuri de către solicitanți la data hotărârilor judecătorești. În 1996 și 1997, Curtea de Casație a confirmat hotărârile și acestea au devenit definitive. Numele reclamanților, datele sesizării instanțelor interne, sumele și datele de plată a indemnizațiilor suplimentare, datele hotărârilor Curții de Casație, precum și sumele plătite reclamanților se găsesc în tabelele de mai jos: Numele reclamanților Data sesizării instanțelor interne Cuantumul indemnizațiilor suplimentare acordate de instanțele interne în cărți turce (TRL) Date de plată a indemnizațiilor suplimentare Data hotărârilor Curții de Casație Sumele indemnizațiilor suplimentare plătite reclamanților de către Direction plus 30 % dobândă moratorie în TRL Parcelle n Village de Meteler Müftah Kaya Hasan Kaya Hüseyin Kaya Șevket Kaya Mehmet Kaya Han maim Kaya Oruç Kaya 18/03/1996 689 465 700 04/02/1997 11/11/1996 096 322 030 Parcelle n Village de Meteler Müftah Kaya Hasan Kaya Hüseyin Kaya Șevket Kaya Mehmet Kaya Hüseyin Kaya Hüseyin Kaya Kaya Oruç Kaya 22/03/1996 301 454 595 04/02/1997 11/11/1996 333 770 573 Parcelle n 102 Village de Meteler Müftah Kaya Hüseyin Kaya Hüseyin Kaya Șevket Kaya Mehmet Kaya Haniam Kaya Oruç Kaya 20/03/1996 186 900 000 10/06/1997 27/12/1996 874 382 808 Parcelle n 164 Village de Meteler Müftah Kaya Hasan Hüseyin Kaya Șevket Kaya Mehmet Kaya Han Village de Meteler Müftah Kaya Hasan Kaya Hüseyin Kaya Șevket Kaya Mehmet Kaya Han SHevket Kaya Mehmet Kaya Han 990 853 640 04/02/1997 11/11/1996 024 212 248 Parcelle n 126 Village de Meteler Müftah Kaya Hasan Kaya Hüseyin Kaya Șevket Kaya Mehmet Kaya Han 213 Village de Meteler Müftah Kaya Hasan Kaya Hüseyin Kaya Șevket Kaya Mehmet Kaya Han SHevket Kaya Mehmet Kaya Haniam Kaya 18.03/1996 272 400 000 10/06/1997 27/12/1996 320 767 771 Parcelle n 205 Village de Meteler Müftah Kaya Hüseyin Kaya Mehmet Kaya Hasan Kaya Bekir Kaya 22/03/1996 633 000 000 04/02/1997 18/11/1996 571 835 000 Parcelle n 256 Village de Gecettepe Müftah Kaya Hasan Hüseyin Kaya Șevket Kaya Mehmet Kaya Han 23/12/1996 237 131 025 Parcelle n 258 Village de Gecittepe Müftah Kaya Hasan Kaya Hüseyin Kaya Șevket Kaya Mehmet Kaya Han Parcelle n 212 Village de Meteler Sami Kaya Mehmet Kaya 21/03/1996 497 100 980 10/06/1997 30/12/1996 434 615 475 Parcelle n Village de Meteler Müftah Kaya Mehmet Kaya 19/03/1996 257 830 000 10/06/1997 23/12/1996 950 162 974 Parcelle n 211 Village de Meteler Hasan Kaya Bekir Kaya 22/03/1996 385 770 450 10/06/1997 27/12/1996 325 841 598 Satul lui Meteler Hüseyin Kaya 22/03/1996 915 893 872 04/02/1997 18/11/1996 871 034 265 Parcelle n Village de Meteler Șevket Kaya 18/03/1996 137 215 184 18/12/1996, 10/09/1996 130 351 893 Parcelle n Village de Meteler Müftah Kaya Bekir Kaya Șevket Kaya 21/03/1996 355 352 130 04/02/1997 11/11/1996 397 215 182 Casă de Meteler Müftah Kaya 25/03/1996 893 903 040 04/02/1997 11/11/1996 848 295 745 Parcelle n Village de Meteler Müftah Kaya Hasan Kaya Hüseyin Kaya Șevket Kaya Mehmet Kaya Haniam Kaya Oruç Kaya 24/04/1996 770 274 10/06/1997 23/12/1996 287 605 Parcelle n Village de Meteler Müftah Kaya Hasan Kaya Hüseyin Kaya Șevket Kaya Mehmet Kaya Hüseyin Kaya Oruç Kaya 18/03/1996 159 363 850 04/02/1997 11/11/1996 174 636 600 Parcelle n 130 Village de Meteler Müftah Kaya Hasan Kaya Hüseyin Kaya Șevket Kaya Mehmet Kaya Han 18/03/1996 415 163 050 04/02/1997 18/11/1996 489 074 379 10. La 24 septembrie 2001, administrația a renunțat la exproprierea parcelelor nr 12, 102, 110, 126, 161. Reclamanții au restituit sumele primite pentru indemnizația de expropriere și, în consecință, la 28 februarie 2002, administrația a ordonat reinscrierea parcelelor pe registrul funciar în numele reclamanților [3] II. DREPTUL ȘI PRACTICA INTERNĂ PERTINENTE 11. Pentru dreptul și practica internă relevante în materie de expropriere, a se vedea Hotărârea Akkuș c. Turcia iulie 1997, Rec., 1997-IV, p. 1305-1306, § 13-16) și Hotărârea Aka c. Turcia (23 septembrie 1998, Rec. 1998 VI, p. 2674 2676, § 17-25). 12. iunie 1932 privind căile de executare și falimentul (crama ve Kanunu) și art. 19 din Legea nr. 1530 din 3 aprilie 1930 privind municipalitățile (Belediyeler Kanunu), bunurile aparținând statului și comunelor, precum și bunurile destinate uzului public nu pot face obiectul unei sechestrări (a se vedea, printre altele, Gaganuș și altele c. Turcia, n 39335/95, § 18, 5 iunie 2001). CU PRIVIRE LA VIOLAȚIA ALOCATĂ A ARTICOLULUI 1 DIN PROTOCOLUL 13. Reclamanții se plâng de o depreciere a indemnizațiilor suplimentare plătite cu întârziere de administrația expropriantă, din cauza insuficienței dobânzilor moratorii în raport cu rata inflației foarte ridicată în Turcia. În acest sens, aceștia invocă art. 1 din Protocolul nr. 1, astfel cum a fost formulat. Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea proprietăților sale. Nimeni nu poate fi privat de proprietatea sa decât din motive de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional. Dispozițiile anterioare nu aduc atingere dreptului statelor de a pune în aplicare legile pe care le consideră necesare pentru reglementarea utilizării bunurilor în conformitate cu interesul general sau pentru a asigura plata impozitelor sau a altor contribuții sau amenzi. 35 alin. (1) din Convenție, căile de atac interne din cauza faptului că nu a inițiat procedura de executare forțată. 15. Curtea reamintește jurisprudența sa potrivit căreia nu este oportun să se impună unui individ, care a obținut o creanță împotriva statului în urma unei proceduri judiciare, obligația de a iniția ulterior procedura de executare forțată pentru a obține satisfacția ( Metaxas c. Grecia , n 8415/02, § 19, 27 mai 2004, și Karahalios c. Grecia, n 62503/00, § 23, 11 decembrie 2003. Prin urmare, excepția guvernului nu poate fi reținută. 16. Curtea constată că parcelele nr. 12, 102, 110, 126 și 161 au fost restituite proprietarilor lor. Într-adevăr, manifestându-și acordul pentru restituirea bunurilor lor în schimbul indemnizației de expropriere pe care o considerau insuficiente din cauza întârzierii administrației în plata sa, reclamanții au devenit din nou proprietari ai terenului și, în aceste condiții, nu se mai pot preface a fi victime ale unei încălcări a convenției. Prin urmare, cererea trebuie declarată inadmisibilă în măsura în care privește parcelele în cauză în temeiul articolului 35 alineatul (1) și al articolului 4.17. Curtea apreciază, în lumina criteriilor care decurg din jurisprudența sa (a se vedea în special Akkuș, citată anterior) și având în vedere toate elementele aflate în posesia sa, că restul cererii trebuie să facă obiectul unei examinări pe fond; într-adevăr, Curtea constată că nu se confruntă cu niciun alt motiv de inadmisibilitate [4] În ceea ce privește fondul 18. Curtea a tratat în repetate rânduri cauze care ridică probleme similare celor din cazul de față și a constatat încălcarea articolului 1 din Protocolul nr. 1 (a se vedea Hotărârile citate anterior Akkuș, p. 1310, § 30-31, și Aka, p. 2682§ 50-51). 19. În acest caz, Comisia constată că, în observațiile sale, guvernul nu a furnizat niciun fapt sau argument convingător care să conducă la o concluzie diferită în cazul de față. Comisia constată că întârzierea legată de plata despăgubirii suplimentare acordate de instanțele interne se datorează numai administrației expropriante, care le-a cauzat proprietarilor un prejudiciu distinct care se adaugă la exproprierea bunurilor lor. Această întârziere determină Curtea să considere că reclamanții au trebuit să suporte o sarcină specială și exorbitantă care a încălcat echilibrul corect care trebuia să domine între cerințele de interes general și protejarea dreptului la respectarea bunurilor. 20. Prin urmare, a existat o încălcare a articolului 1 din Protocolul nr. II. PRIVIND VIOLAȚIA ALEZATĂ A ARTICOLULUI 6 alineatul (1) DIN CONVENȚIA 21. De asemenea, recurentele se plâng de faptul că durata procedurilor judiciare a încălcat art. 6 alineatul (1) din Convenție. Cu privire la admisibilitate 22. Curtea consideră că acest motiv nu poate fi declarat în mod vădit nefondat, în sensul articolului 35 alineatul (3) din Convenție. Nu a fost identificat niciun alt motiv de inadmisibilitate. Pe fond 23. Având în vedere concluzia formulată pe teren la art. 1 din Protocolul nr 1 (punctul 18 de mai jos), Curtea nu consideră că este necesar să examineze problema separat din perspectiva articolului 6 alineatul III. PRIVIND APLICAREA ARTICOLULUIUI 41 DIN CONVENȚIA 24. În cazul în care Curtea declară că a existat o încălcare a Convenției sau a protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei P ă r ț i contractante permite să se șteargă numai în mod impecabil consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții vătămate, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă. Aproximativ 840 EUR (EUR) pentru daunele materiale pe care le-ar fi suferit, cerându-le, de asemenea, să li se acorde o sumă rezonabilă pentru prejudiciul lor moral. 26. Guvernul contestă aceste pretenții. 27. Având în vedere jurisprudența sa și având în vedere propriile sale calcule, Curtea consideră că este rezonabil să se acorde reclamanților sau titularilor de drepturi ai reclamanților și să li se plătească în propriile mâini următoarele sume [5] Nume ale reclamanților Somme acordate în EUR Parcelle n Village de Meteler Müftah Kaya Hasan Kaya Hüseyin Kaya Șevket Kaya Mehmet Kaya Han împreună cu reclamanții în cauză Parcelle n Village de Meteler Müftah Kaya Hasan Hüseyin Kaya șevket Kaya Mehmet Kaya Han mai mult Kaya 130, împreună cu reclamanții în cauză Parcelle n 164 Village de Meteler Müftah Kaya Hasan Kaya Hüseyin Kaya Șevket Kaya Mehmet Kaya Han Hasan Kaya Hüseyin Kaya Șevket Kaya Mehmet Kaya Han împreună cu reclamanții în cauză Parcelle n 183 Village de Meteler Müftah Kaya Hasan Hüseyin Kaya Șevket Kaya Mehmet Kaya Han Hasan Kaya Hüseyin Kaya Șevket Kaya Mehmet Kaya Han mai mult de 570 împreună cu reclamanții în cauză Parcelle n 213 Village de Meteler Müftah Kaya Hasan Kaya Hüseyin Kaya Șevket Kaya Mehmet Kaya Han împreună cu reclamanții în cauză Parcelle n 205 Village de Meteler Müftah Kaya Hüseyin Kaya Mehmet Kaya Bekir Kaya 510 împreună cu reclamanții în cauză Parcelle n 256 Village de Gecettepe Müftah Kaya Hasan Hüseyin Kaya șevket Kaya Mehmet Kaya Han Hüseyin Kaya Șevket Kaya Mehmet Kaya Han mai mult de 110 împreună cu reclamanții în cauză Parcelle n 176 Village de Meteler Mehmet Kaya 100 Parcelle n 130 Village de Meteler Mehmet Kaya 830 Parcelle n 212 Village de Meteler Sami Kaya Mehmet Kaya 510 împreună cu reclamanții în cauză Parcelle n Village de Meteler Müftah Kaya 370 împreună cu reclamanții în cauză Parcelle n 211 Village de Meteler Hasan Kaya Bekir Kaya 300 împreună cu reclamanții în cauză Casa Satul Meteler Hüseyin Kaya 200 Parcelle n Village de Meteler șevket Kaya 380 Parcelle n Village de Meteler Müftah Kaya Bekir Kaya șevket Kaya 470 împreună cu reclamanții în cauză Casa Village de Meteler Müftah Kaya Parcelle n Village de Meteler Müftah Kaya Hasan Kaya Hüseyin Kaya Șevket Kaya Mehmet Kaya Han Cheltuieli și cheltuieli de judecată 29. Fiecare solicitant solicită 2 000 EUR pentru onorariile de avocat, adică în total 20 000 EUR. 30. Guvernul contestă aceste pretenții. 31. Potrivit jurisprudenței constante a Curții, alocarea cheltuielilor și cheltuielilor în temeiul articolului 41 presupune că se stabilesc realitatea, necesitatea acestora și, în plus, caracterul rezonabil al ratei lor (Iatridis c. Grecia (satisfacție echitabilă) [GC], nr 31107/96, § 54, CEDO 2000 XI). 32. Curtea constată că pretențiile reclamanților cu titlu de cheltuieli și cheltuieli de judecată nu sunt însoțite de documentele justificative necesare. Prin urmare, această cerere ar trebui eliminată. Interesele moratorii 33. Curtea consideră că este oportun să se bazeze rata dobânzii moratorii pe rata dobânzii a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene majorată cu trei puncte procentuale. PE CES MOTIVE, CURTEA, LA UNANIMITATE, Declar inadmisibile obiecțiunile recurentelor cu privire la parcelele nr. 12, 102, 110, 126 și 161 și admisibilă restul cererii [7] A declarat faptul că a existat o încălcare a articolului 1 din Protocolul nr. (a) statul pârât trebuie să plătească reclamanților și titularilor de drepturi ai reclamanților în termen de trei luni de la 17 iunie 2008, în conformitate cu art. 44 alin. (2) din Convenție, în total 341 580 EUR (trei sute patruzeci și o mie cinci sute optzeci de euro) pentru a plăti direct reclamanților sau titularilor lor de drepturi în mâinile proprii, în conformitate cu tabelul din alin. 27 din prezenta hotărâre și pentru a converti în noi cărți turcești la rata aplicabilă la data plății [8] Respinge cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. Făcut în franceză și apoi comunicat în scris la 20 noiembrie 2007 în temeiul articolului 77 alineatul (2) și al articolului 3 din Regulamentul de procedură. Elens-Passos Tulkens Grefier Adjunct Președinte [1] Punctul rectificat la 17 iunie 2008 : Numele reclamantului Dinç Kaya a fost eliminat ca urmare a informațiilor prezentate de reprezentantul reclamanților la 17 aprilie 2008 [2] Rectificat la 17 iunie 2008: numele reclamantului Dinç Kaya a fost eliminat ca urmare a informațiilor prezentate la 17 aprilie 2008 de către reprezentantul reclamanților [3] Punctul adăugat la 17 iunie 2008 pe baza documentelor și informațiilor prezentate de guvern la 12 februarie 2008 [4] Punctul 16 a fost adăugat și la 17 rectificat la 17 iunie 2008 în funcție de documentele și informațiile prezentate de guvern la 12 februarie 2008. [5] Rectificat la 17 iunie 2008 pe baza informațiilor și documentelor prezentate de guvern la 12 februarie 2008, rândurile din tabelul referitor la parcelele nr. 12, 102, 110, 126 și 161 au fost eliminate. [6] Rectificat la 17 iunie 2008 : numele reclamantului Dinç Kaya a fost eliminat ca urmare a informațiilor prezentate la 17 aprilie 2008 de către reprezentantul reclamanților [7]. Rectificat la 17 iunie 2008 în funcție de rectificările anterioare [8] Rectificat la 17 iunie 2008 în funcție de rectificările anterioare.