ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 339/2020

Ședința publică din data de 23 ianuarie 2020

Asupra cererii de revizuire de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Curtea de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, prin Decizia nr. 2196 din 21 noiembrie 2018, a respins recursul declarat de A. împotriva sentinței nr. 355/2018 a Tribunalului Iași, ca nefondat.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de recurs a reținut, în esență, că prin prin Decizia nr. 1043/2016 a Curții de Apel Iași, definitivă, s-a stabilit că, în urma eliminării suplimentului salarial al postului, salariul de bază brut de care trebuia să beneficieze recurenta este de 3538 RON, fiind constituit din salariul de bază și drepturi salariale, stimulente introduse în salariul de bază brut acordate funcționarilor din cadrul organelor fiscale conform art. 14 din Legea nr. 285/2010.

Prin Dispoziția Primarului municipiului Pașcani nr. 95/26.01.2017 s-a pus în executare Decizia nr. 1043/2016 a Curții de Apel Iași, stabilindu-se cuantumul salariului de bază brut prin raportare la salariul de bază brut în cuantumul arătat prin această decizie și nu la cel existent la momentul anterior emiterii Dispoziției Primarului municipiului Pașcani nr. 728/27.02.2015 anulată definitiv prin aceeași decizie, cum invocă recurenta, aplicându-se și celelalte dispoziții legale în materie, astfel încât s-a ajuns la un cuantum mărit al salariului de bază al recurentei, și anume 3930 RON.

Instanța de recurs a reținut, potrivit principiului de drept accesorium sequitur principale, că în mod legal prima instanță a respins ca nefondate capetele accesorii de cerere, în condițiile în care capătul principal de cerere privind anularea Dispoziției Primarului municipiului Pașcani nr. 95/26.01.2017 a fost apreciat ca fiind neîntemeiat.

Împotriva acestei hotărâri, recurenta A. a formulat cerere de revizuire, invocând dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1 și 8 din C. proc. civ.

Curtea de Apel Iași, prin Decizia nr. 860 din 21 mai 2019, pronunțată în dosarul nr. x/2019, a dispus disjungerea cererii de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. și a declinat competența de soluționare a acesteia în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal.

În motivarea cererii întemeiate pe pct. 8 al art. 509 din C. proc. civ., revizuenta a susținut că sentința nr. 1043/2016, definitivă, este potrivnică Deciziei nr. 2196 din 21 noiembrie 2018, ambele pronunțate de Curtea de Apel Iași, încălcând autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Potrivit art. 511 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., termenul de revizuire a unei hotărâri judecătorești este de o lună, care se va socoti - în cazul prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8, de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri.

Înalta Curte constată că decizia atacată cu revizuire, pronunțată în recurs, a rămas definitivă la data pronunțării ei, potrivit art. 634 alin. (1) pct. 4 și alin. (2) din C. proc. civ.

În cauză, hotărârea atacată cu revizuire a rămas definitivă la data de 21 noiembrie 2018, iar cererea de revizuire a fost formulată la data de 19 februarie 2019, (potrivit filei 18 din dosarul nr. x/2019, cu depășirea termenului legal de o lună, care curge de la data rămânerii definitive a hotărârii a cărei revizuire se cere.

În conformitate cu prevederile art. 185 alin. (1) din C. proc. civ., un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel.

Cum cererea de revizuire nu a fost formulată în termenul imperativ prevăzut de art. 511 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., iar revizuenta nu a pretins și nu a dovedit că a fost împiedicată în exercitarea în termen a căii de atac, printr-o împrejurare mai presus de voința sa, Înalta Curte va face aplicarea dispozițiilor legale sancționatorii sus-menționate.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, potrivit art. 513 din C. proc. civ., va respinge cererea de revizuire întemeiată pe prevederile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., ca tardiv formulată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire, formulată de A. împotriva Deciziei nr. 2196 din 21 noiembrie 2018 a Curții de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, pronunțate în dosarul nr. x/2017, ca tardiv formulată.

Cu recurs în 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 23 ianuarie 2020.