ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4028/2003

Asupra cererii de revizuire de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 12 noiembrie 2001 reclamantul G.Z. a chemat în judecată pe pârâții D.R.M., N.A.A., S.C. S.E. 94 SRL București, N.Ș.G. și N.A.C., pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate nulitatea absolută a contractului de comodat intervenit între D.R.M. l și S.C. S.E. 94 SRL și să dispună evacuarea pârâtei S.C. S.E. 94 SRL din spațiul închiriat. Tribunalul București, secția comercială, prin sentința civilă nr. 1107 din 4 februarie 2002 a admis excepția autorității de lucru judecat pentru cererea de evacuare și a respins acest capăt de cerere. Totodată a respins ca nefondată acțiunea reclamantului.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că imobilul ce formează obiectul contractului este în indiviziune succesorală, iar contractul de comodat este o continuare a contractelor de închiriere la care reclamantul și-a dat acordul, prin încheierea contractului, părțile acceptând riscul ca, în urma dezbaterii succesiunii, imobilul ce face obiectul contractului să cadă în lotul altui coindivizor, contractul anulându-se cu efect retroactiv.

Recursul declarat de reclamant împotriva acestei hotărâri a fost respins ca nefondat de Curtea de Apel București, secția VI comercială, prin decizia nr. 1567 din 19 noiembrie 2002. Împotriva acestei ultime hotărâri a formulat cerere de revizuire legal motivată și timbrată reclamantul G.Z., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând, în esență că prin decizia nr. 4386 din 21 iunie 2002 Curtea Supremă de Justiție, secția comercială, a stabilit ca imperativă regula „unanimității coindivizorilor” și în consecință, dată fiind lipsa consimțământului coindivizorilor, a constatat nulitatea absolută a contractului de închiriere, iar instanța de apel pentru al doilea contract, cel de comodat încheiat la 31 august 2001, l-a validat, contestând regula „unanimității coindivizorilor”.

Potrivnicia între aceste două hotărâri, susține revizuientul, este vădită și că sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. În consecință, în temeiul art. 322 pct. 7 C. proc. civ. solicită admiterea cererii așa cum a fost formulat și motivat, modificarea deciziei atacate prin constatarea nulității contractului de comodat. Revizuirea este neîntemeiată pentru următoarele considerente: Revizuirea este o cale extraordinară de atac care se poate formula împotriva unei hotărâri judecătorești definitive sau irevocabile dată asupra fondului de către orice instanță, în cazurile prevăzute de art. 322 pct. 1-8 C. proc. civ. În speță, cererea de revizuire a fost întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc.

civ. invocându-se existența a două hotărâri potrivnice. Potrivit textului de lege susmenționat, revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs, atunci când evocă fondul, se poate cere dacă există hotărâri definitive potrivnice date de instanțe de același grad sau de grade diferite, în urna și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate. Din analiza dosarului prin prisma cererii de revizuire, se reține că cele două hotărâri au identitate de părți și aceeași calitate însă, obiectul celor două cauze nu este același, în primul litigiu obiectul l-a constituit nulitatea absolută a contractului de închiriere din 1 septembrie 1999 încheiat între S.C.

S.E. SRL și D.R.M. l, iar în cel de al doilea litigiu obiectul l-a constituit nulitatea absolută a unui contract de comodat încheiat între aceleași părți la data de 28 august 2001. Așa fiind, cele două acte a căror nulitate s-a cerut prin acțiune, a fi constatată, sunt distincte și care, cuprind clauze diferite și a căror natură este diferită. Pentru cele ce preced, Curtea, constatând că în speță, celor două hotărâri lipsindu-le elementul identității în cauză nu pot fi identice și potrivnice astfel cum prevede art. 322 pct. 7 C. proc. civ., și în consecință va respinge cererea de revizuire formulată de Z.G.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE: Respinge cererea de revizuire formulată de Z.G. împotriva deciziei nr. 1567 din 19 noiembrie 2002 a Curții de Apel București, secția a VI- a comercială. Irevocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 22 octombrie 2003.