ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4495/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată sub nr.

1946/1993, la Tribunalul Vrancea, reclamantul F.I. a chemat în judecată

Prefectura județului Vrancea și pe B.A. și B.N., pentru a se dispune anularea

Ordinului nr. 108 din 7 iunie 1993, prin care i s-a atribuit lui B.A., suprafața

de 440 mp teren.

Tribunalul Vrancea, prin sentința

civilă nr. 211/1993, a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea

Curții de Apel Galați, în baza art. 3 C. proc. civ.

Prin sentința civilă nr. 170 din 15

decembrie 1995, Curtea de Apel Galați a respins ca nefondată, acțiunea.

Tribunalul Suprem, prin decizia

civilă nr. 442 din 7 aprilie 1996, a admis recursurile declarate de Prefectura

județului Vrancea și F.I. și a casat sentința, cu trimitere spre rejudecare la

aceeași instanță.

Instanța a reținut din oficiu că

hotărârea pronunțată este afectată de nulitate, deoarece încheierea de

dezbateri și amânare a pronunțării nu a fost semnată de toți membrii

completului de judecată [art. 147 și respectiv, art. 260 alin. final C. proc.

civ.].

Curtea de Apel Galați, prin sentința

nr. 265 din 15 octombrie 1996, a respins ca nefondată, acțiunea.

Pentru a hotărî astfel, instanța a

reținut că reclamantul nu a făcut dovada vătămării vreunui drept legitim, prin

emiterea ordinului contestat.

Considerând hotărârea netemeinică și

nelegală, reclamantul a declarat recurs și a solicitat admiterea lui, casarea

sentinței și în fond, admiterea acțiunii, întrucât este proprietarul terenului

în suprafață de 275 mp și prin emiterea ordinului i s-a lezat un drept legitim.

Recursul este nefondat.

Reclamantul F.I. a fost proprietarul

unui imobil situat în Focșani; în acest sens este sentința nr. 4586/1985 a

Judecătoriei Focșani, definitivă.

Dar imobilul a fost expropriat prin

Decretul nr. 155/1983, iar reclamantul a fost despăgubit conform adresei nr.

7885/1994, emisă de R.A. G.C.L. Focșani.

Pârâții B.A. și B.N. au un imobil pe

aceeași stradă, însă la nr. 7, pe care îl dețin din 1981, cu actul de

vânzare-cumpărare nr. 1648/1981, iar terenul aparținând casei, l-au folosit în

mod neîntrerupt, netulburat și sub nume de proprietar, de atunci și până în

prezent, astfel că în mod justificat prin ordinul în discuție, acesta le-a fost

atribuit în proprietate.

În consecință, soluția instanței

fiind temeinică și legală, recursul se privește nefondat și în baza art. 312 C.

proc. civ., urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de F.I.

împotriva sentinței civile nr. 265 din 15 octombrie 1996 a Curții de Apel

Galați, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 23 iunie 2004.