ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4495/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată sub nr. 1946/1993, la Tribunalul Vrancea, reclamantul F.I. a chemat în judecată Prefectura județului Vrancea și pe B.A. și B.N., pentru a se dispune anularea Ordinului nr. 108 din 7 iunie 1993, prin care i s-a atribuit lui B.A., suprafața de 440 mp teren. Tribunalul Vrancea, prin sentința civilă nr. 211/1993, a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea Curții de Apel Galați, în baza art. 3 C. proc. civ. Prin sentința civilă nr. 170 din 15 decembrie 1995, Curtea de Apel Galați a respins ca nefondată, acțiunea. Tribunalul Suprem, prin decizia civilă nr. 442 din 7 aprilie 1996, a admis recursurile declarate de Prefectura județului Vrancea și F.I.

și a casat sentința, cu trimitere spre rejudecare la aceeași instanță. Instanța a reținut din oficiu că hotărârea pronunțată este afectată de nulitate, deoarece încheierea de dezbateri și amânare a pronunțării nu a fost semnată de toți membrii completului de judecată [art. 147 și respectiv, art. 260 alin. final C. proc. civ.]. Curtea de Apel Galați, prin sentința nr. 265 din 15 octombrie 1996, a respins ca nefondată, acțiunea. Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că reclamantul nu a făcut dovada vătămării vreunui drept legitim, prin emiterea ordinului contestat. Considerând hotărârea netemeinică și nelegală, reclamantul a declarat recurs și a solicitat admiterea lui, casarea sentinței și în fond, admiterea acțiunii, întrucât este proprietarul terenului în suprafață de 275 mp și prin emiterea ordinului i s-a lezat un drept legitim.

Recursul este nefondat. Reclamantul F.I. a fost proprietarul unui imobil situat în Focșani; în acest sens este sentința nr. 4586/1985 a Judecătoriei Focșani, definitivă. Dar imobilul a fost expropriat prin Decretul nr. 155/1983, iar reclamantul a fost despăgubit conform adresei nr. 7885/1994, emisă de R.A. G.C.L. Focșani. Pârâții B.A. și B.N. au un imobil pe aceeași stradă, însă la nr. 7, pe care îl dețin din 1981, cu actul de vânzare-cumpărare nr. 1648/1981, iar terenul aparținând casei, l-au folosit în mod neîntrerupt, netulburat și sub nume de proprietar, de atunci și până în prezent, astfel că în mod justificat prin ordinul în discuție, acesta le-a fost atribuit în proprietate. În consecință, soluția instanței fiind temeinică și legală, recursul se privește nefondat și în baza art. 312 C. proc.

civ., urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de F.I. împotriva sentinței civile nr. 265 din 15 octombrie 1996 a Curții de Apel Galați, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 iunie 2004.