ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2745/2020

Ședința publică din data de 23 iunie 2020

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Ilfov la data de 13.03.2019, reclamantul Sindicatul Politiștilor Europeni Europol în numele si pentru membrii săi A., B., C., D., E. în contradictoriu cu pârâții Ministerul Afacerilor Interne și Inspectoratul General pentru Imigrări a solicitat anularea Ordinului nr. II/5856/01.05.2016, Dispoziția nr. 222126/27.06.2016, Ordinul nr. II/5926/01.05.2016, Dispoziția nr. 221933/10.05.2016, Ordinul nr. II/5200/15.04.2016, Dispoziția nr. 221899/10.05.2016, Ordinul nr. II/805/25.01.2017, Dispoziția nr. 221765/09.03.2017, Ordinul nr. II/1160/03.02.2017 și Dispoziția nr. 221756/06.03.2017.

2.1. Prin sentința civilă nr. 2523 din 19 august 2019 pronunțată de Tribunalul Ilfov, secția Civilă s-a declinat competenta soluționării cauzei in favoarea Tribunalului Timis.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că, in cauză, competența este atrasă de dispozițiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 5543/2004, respectiv instanța de la domiciliul reclamanților - persoane fizice.

2.2. Prin sentința civilă nr. 264 din data de 15 mai 2020 pronunțată de Tribunalul Timiș, secția de contencios administrativ și fiscal, s-a admis excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Timiș.

S-a declinat competența de soluționare a cererii formulate de Sindicatul Politiștilor Europeni Europol, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Afacerilor Interne și Inspectoratul General Pentru Imigrări, în favoarea Tribunalului Ilfov.

S-a dispus trimiterea dosarului Înaltei Curți de casație și justiție, în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

Pentru a pronunța această soluție, Tribunalul Timiș a constatat că, în condițiile in care organizației sindicale i se recunoaște legitimare procesuală activă, adică de reclamant, în determinarea competenței teritoriale, potrivit art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, urmează să se țină seama de sediul sindicatului (potrivit art. 10 alin. (3) reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său) și nu de domiciliile membrilor de sindicat pentru care acesta a acționat în justiție.

S-a reținut și decizia Înaltei Curți de Casație și Justiția atunci când a pronunțat decizia nr. 1/2013, ca urmare a soluționării unui recurs în interesul legii.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență.

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 pct. 2, art. 134, art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente.

Obiectul prezentului dosar îl constituie cererea privind recalcularea salariului de bază și a sporurilor de care beneficiază reclamanții -membri de sindicat - la nivelul gradului profesional de subinspector de politie, ținând cont de vechimea in specialitatea studiilor absolvite.

Înalta Curte constată că acțiunea a fost formulată de Sindicatul Politiștilor Europeni Europol, în numele membrilor săi de sindicat.

Instanțele aflate în conflict s-au constatat necompetente teritorial în raport cu sediul/domiciliul reclamantului, dând interpretări diferite calității procesuale a sindicatului, respectiv de reclamant sau de reprezentant al reclamantului.

Prin Decizia nr. 1 din 21 ianuarie 2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 118 din 1 martie 2013, s-a statuat că, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 28 alin. (2) din Legea sindicatelor nr. 54/2003 (în prezent abrogată prin Legea dialogului social nr. 62/2011), organizațiile sindicale au calitate procesuală activă în acțiunile promovate în numele membrilor de sindicat și că, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 269 alin. (2) (fost art. 284 alin. (2) din Codul muncii, republicat, cu modificările și completările ulterioare, instanța competentă teritorial în soluționarea conflictelor de muncă în cazul acestor acțiuni este cea de la sediul sindicatului reclamant.

Având în vedere numărul mare de conflicte de competență cu care a fost sesizată instanța supremă, asupra acestei probleme de drept, la data de 22 mai 2017, în ședința de unificare a practicii secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a stabilit cu titlu de principiu că, în materia contenciosului administrativ, în acțiunile formulate de sindicate în numele membrilor lor, competența de soluționare a cauzei se stabilește în funcție de dispozițiile speciale prevăzute de art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, în forma în vigoare de la acea dată, cu exercitarea dreptului de opțiune al reclamantului.

Această soluție a fost ulterior consacrată legislativ prin Legea nr. 212/2018, în sensul introducerii alin. (4) al art. 10 din Legea nr. 554/2004, potrivit căruia competența teritorială de soluționare a cauzei se va respecta și atunci când acțiunea se introduce în numele reclamantului de orice persoană de drept public sau privat, indiferent de calitatea acestuia din proces.

Înalta Curte reține că, în cauza de față, sindicatul acționează în numele membrilor săi, menționați în tabelul anexat cererii, în baza unei împuterniciri din partea acestora, organizația fiind reprezentantul acestora în fața instanței.

În aceste condiții, Înalta Curte constată că, potrivit dispozițiilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, astfel cum au fost acestea modificate prin Legea nr. 212/2018, reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său, astfel că va stabili competența în favoarea Tribunalului Timiș, niciunul dintre reclamanți ne domiciliind în raza teritorială Tribunalului Ilfov.

În ceea ce privește Decizia nr. 1/21.01.2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțată în soluționarea recursului în interesul legii, instanța precizează aceasta se referă strict la interpretarea art. 269 alin. (2) din Codul Muncii, respectiv a unei norme de competență reglementată de codul muncii și la recunoașterea calității procesuale active a organizației sindicale.

Argumentele deciziei pronunțate în interesul legii se referă la ocrotirea interesului membrului de sindicat prin recunoașterea legitimității procesuale a organizației de sindicat, chiar în lipsa unui mandat expres și, pe cale de consecința, stabilirea competenței, în această ipoteză, la sediul sindicatului.

Temeiul legal al soluției adoptate asupra conflictului de competență.

Pentru considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului Timiș, secția de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența soluționării cauzei privind pe reclamantul Sindicatul Politiștilor Europeni Europol în contradictoriu cu pârâții Ministerul Afacerilor Interne și Inspectoratul General pentru Imigrări în favoarea Tribunalului Timiș, secția de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 23 iunie 2020.