ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2746/2020
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2746/2020 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2020)
Ședința publică din data de 23 iunie 2020
Asupra conflictului negativ de competență de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Obiectul litigiului
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Ilfov la data de 31.05.2019 sub dosar nr. x/2019 reclamantul Sindicatul Polițiștilor Europeni Europol pentru membrii de sindicat a solicitat în contradictoriu cu pârâții Inspectoratul de Poliție al Județului Dolj, Inspectoratul General al Poliției Române: obligarea pârâților la recalcularea drepturilor salariale de care beneficiază fiecare membru al sindicatului, precum și la emiterea unor dispoziții de încadrare a acestor membri, astfel încât, începând cu data 09.04.2015, să li se acorde sumele compensatorii reprezentate de sporul de fidelitate de 5-20 %, obligarea la recalcularea drepturilor salariale de care beneficiază fiecare membru al sindicatului, precum și la emiterea unor noi dispoziții de încadrare a acestor membri, astfel încât, începând cu data de 09.04.2015, să li se acorde sumele compensatorii reprezentate de sporul/compensația de risc/pericol deosebit, respectiv 30 %, obligarea la recalcularea drepturilor salariale de care beneficiază fiecare membru al sindicatului, care a absolvit instituții de învățământ superior, precum și la emiterea unor noi dispoziții de încadrare a acestor membri, astfel încât, începând cu data de 09.04.2015, să li se acorde sumele compensatorii reprezentate de sporul de studii superioare de 25 %, obligarea la acordarea în mod retroactiv, pentru fiecare membru de sindicat, începând cu data de 09.04.2015, a diferențelor de drepturi salariale rezultate între plata la nivelul actual al drepturilor salariale ale acestor membri și dea rezultată în urma recalculării, sume care vor fi actualizate cu coeficientul de inflație și cu dobânda legală aferentă, de la data nașterii dreptului până la plata lor efectivă către membrii, precum și la acordarea pe viitor a cestor diferente salariale către membrii sindicatului, precum și obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență
2.1. Prin sentința civilă nr. 4525 din data de 16 decembrie 2019 pronunțată de Tribunalul Ilfov, secția Civilă s-a declinat competenta soluționării cauzei in favoarea Tribunalului Timis.
Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că, in cauză, competența este atrasă de dispozițiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 5543/2004, respectiv instanța de la domiciliul reclamanților - persoane fizice.
2.2. Prin sentința civilă nr. 214 din data de 24 martie 2020 pronunțată de Tribunalul Timiș, secția de contencios administrativ și fiscal, s-a admis excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Timiș.
A fost declinată competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul Sindicatul Polițiștilor Europeni Europol în numele si pentru membrul său A. în contradictoriu cu pârâții Inspectoratul de Poliție al Județului Dolj și Inspectoratul General al Poliției Române.
S-a dispus trimiterea dosarului Înaltei Curți de casație și justiție, în vederea soluționării conflictului negativ de competență.
S-a dispus suspendarea judecății cauzei.
Pentru a pronunța această soluție, Tribunalul Timiș a constatat că, în condițiile in care organizației sindicale i se recunoaște legitimare procesuală activă, adică de reclamant, în determinarea competenței teritoriale, potrivit art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, urmează să se țină seama de sediul sindicatului (potrivit art. 10 alin. (3) reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său) și nu de domiciliile membrilor de sindicat pentru care acesta a acționat în justiție.
S-a reținut și interpretarea Înaltei Curți de Casație și Justiția atunci când a pronunțat decizia nr. 1/2013, ca urmare a soluționării unui recurs în interesul legii.
II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență.
Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 pct. 2, art. 134, art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente.
Obiectul prezentului dosar îl constituie cererea privind obligarea pârâților la recalcularea drepturilor salariale de care beneficiază fiecare membru al sindicatului, prin acordarea sporului de fidelitate, sporului de risc și de studii superioare.
Înalta Curte constată că acțiunea a fost formulată de Sindicatul Politiștilor Europeni Europol, în numele membrilor săi de sindicat, printre care și A., față de care a fost disjunsă acțiunea.
Instanțele aflate în conflict s-au constatat necompetente teritorial în raport cu sediul/domiciliul reclamantului, dând interpretări diferite calității procesuale a sindicatului, respectiv de reclamant sau de reprezentant al reclamantului.
Prin Decizia nr. 1 din 21 ianuarie 2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 118 din 1 martie 2013, s-a statuat că, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 28 alin. (2) din Legea sindicatelor nr. 54/2003 (în prezent abrogată prin Legea dialogului social nr. 62/2011), organizațiile sindicale au calitate procesuală activă în acțiunile promovate în numele membrilor de sindicat și că, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 269 alin. (2) (fost art. 284 alin. (2) din Codul muncii, republicat, cu modificările și completările ulterioare, instanța competentă teritorial în soluționarea conflictelor de muncă în cazul acestor acțiuni este cea de la sediul sindicatului reclamant.
Având în vedere numărul mare de conflicte de competență cu care a fost sesizată instanța supremă, asupra acestei probleme de drept, la data de 22 mai 2017, în ședința de unificare a practicii secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, s-a stabilit cu titlu de principiu că, în materia contenciosului administrativ, în acțiunile formulate de sindicate în numele membrilor lor, competența de soluționare a cauzei se stabilește în funcție de dispozițiile speciale prevăzute de art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, în forma în vigoare de la acea dată, cu exercitarea dreptului de opțiune al reclamantului.
Această soluție a fost ulterior consacrată legislativ prin Legea nr. 212/2018, în sensul introducerii alin. (4) al art. 10 din Legea nr. 554/2004, potrivit căruia competența teritorială de soluționare a cauzei se va respecta și atunci când acțiunea se introduce în numele reclamantului de orice persoană de drept public sau privat, indiferent de calitatea acestuia din proces.
În aceste condiții, Înalta Curte constată că, potrivit dispozițiilor art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, astfel cum au fost acestea modificate prin Legea nr. 212/2018, reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său, astfel că va stabili competența în favoarea Tribunalului Timiș, în raza căruia domiciliază reclamantul A.
În ceea ce privește Decizia nr. 1/21.01.2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțată în soluționarea recursului în interesul legii, instanța precizează aceasta se referă strict la interpretarea art. 269 alin. (2) din Codul Muncii, respectiv a unei norme de competență reglementată de codul muncii și la recunoașterea calității procesuale active a organizației sindicale.
Argumentele deciziei pronunțate în interesul legii se referă la ocrotirea interesului membrului de sindicat prin recunoașterea legitimității procesuale a organizației de sindicat, chiar în lipsa unui mandat expres și, pe cale de consecința, stabilirea competenței, în această ipoteză, la sediul sindicatului.
Temeiul legal al soluției adoptate asupra conflictului de competență.
Pentru considerentele expuse și în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului Timiș, secția de contencios administrativ și fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența soluționării cauzei privind pe reclamantul Sindicatul Național al Politiștilor Europol în contradictoriu cu pârâții Inspectoratul General al Poliției Române și Inspectoratul de Poliție al Județului Dolj în favoarea Tribunalului Timiș, secția de contencios administrativ și fiscal.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 23 iunie 2020.