ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 980/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin încheierea pronunțată în

ședința publică din 11 februarie 2003, în dosarul nr. 19/2002, Colegiul

jurisdicțional Călărași a dispus înființarea sechestrului asigurător asupra

bunurilor mobile și imobile ale pârâților, după cum urmează.

- A.S. și S.E., în solidar, până la

concurența sumei de 129.880.650 lei;

- S.E. și F.M., în solidar, până la

concurența sumei de 22.812.700 lei;

- A.S., până la concurența sumei de

31.166.805 lei;

- S.E. și C.D., în solidar, până la

concurența sumei de 58.981.718 lei;

- A.S., S.E. și B.V., în solidar,

până la concurența sumei de 250.000.000 lei.

Împotriva încheierii a formulat

recurs jurisdicțional, S.E., criticând-o pe motiv că instanța a instituit

sechestru asigurător pentru o sumă mai mare decât cea rămasă de recuperat.

Curtea de Conturi, secția

jurisdicțională, prin decizia nr. 247 din 4 aprilie 2003, a respins acest

recurs jurisdicțional.

Pentru a hotărî astfel, instanța a

reținut că instituirea măsurilor asigurătorii nu este condiționată de

stabilirea prealabilă a vinovăției pârâților, prin urmare susținerile

recurentei că a achitat o parte din sume, nu au relevanță, atâta timp, cât încă

nu s-a stabilit existența prejudiciului și vinovăția persoanelor în ceea ce

privește plata despăgubirilor civile.

În termen legal, S.E. a declarat

recurs împotriva deciziei de mai sus, pe care l-a timbrat potrivit cerințelor

legale.

Unicul motiv de recurs invocat

vizează instituirea sechestrului asigurător asupra bunurilor sale, până la

concurența sumei de 189.170.867 lei, în loc de 121.689.868 lei, pretinzând că a

achitat sumele de 39.454.000 lei și 13.300.000 lei și că măsura asiguratorie

luată pentru o sumă mai mare decât cea rămasă de recuperat, este nelegală.

Critica formulată este nefondată.

Colegiul jurisdicțional Călărași a

fost învestit în baza art. 37 alin. (1) din Legea nr. 94/1992, privind

obligarea pârâților S.E., A.S., C.D., F.M., M.I. și B.V., în solidar, la plata

unor despăgubiri civile către Inspectoratul Școlar Județean Călărași.

Așa după cum, în mod corect, au

reținut instanțele Curții de Conturi, dispozițiile art. 67 alin. (1) din Legea

nr. 94/1992, republicată, instituie obligația de a dispune luarea măsurilor

prevăzute de lege, în scopul asigurării reparării prejudiciului rezultat din

actul de investire, al plății dobânzilor, amenzilor și cheltuielilor de

judecată.

Recurenta nu a putut invoca nici un

temei de nelegalitate a măsurii asigurătorii dispuse, în ceea ce o privește.

Instituirea sechestrului pentru o

sumă mai mare decât cea rămasă de recuperat, nu reprezintă un astfel de motive

de nelegalitate.

Dimpotrivă, după cum precizează în

mod expres textul legal imperativ mai sus menționat, instanța era obligată să

dispună măsurile asiguratorii, în vederea reparării prejudiciului rezultat „din

actul de investire”.

Prin urmare, la stabilirea sumei

până la concurența căreia s-a stabilit instituirea sechestrului, s-a avut în

vedere în mod just, tot prejudiciul reținut în sarcina sa, neavând relevanță

pentru această măsură, faptul că recurenta a achitat anterior o parte din

acesta.

În considerarea tuturor celor expuse

și a prevederilor art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., Curtea va

respinge prezentul recurs, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de S.E.,

împotriva deciziei nr. 247 din 4 aprilie 2003, a Curții de Conturi, secția

hurisdicțională, ca nefondat.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 9 martie 2004.