ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 980/2004

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea pronunțată în ședința publică din 11 februarie 2003, în dosarul nr. 19/2002, Colegiul jurisdicțional Călărași a dispus înființarea sechestrului asigurător asupra bunurilor mobile și imobile ale pârâților, după cum urmează. - A.S. și S.E., în solidar, până la concurența sumei de 129.880.650 lei; - S.E. și F.M., în solidar, până la concurența sumei de 22.812.700 lei; - A.S., până la concurența sumei de 31.166.805 lei; - S.E. și C.D., în solidar, până la concurența sumei de 58.981.718 lei; - A.S., S.E. și B.V., în solidar, până la concurența sumei de 250.000.000 lei. Împotriva încheierii a formulat recurs jurisdicțional, S.E., criticând-o pe motiv că instanța a instituit sechestru asigurător pentru o sumă mai mare decât cea rămasă de recuperat.

Curtea de Conturi, secția jurisdicțională, prin decizia nr. 247 din 4 aprilie 2003, a respins acest recurs jurisdicțional. Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că instituirea măsurilor asigurătorii nu este condiționată de stabilirea prealabilă a vinovăției pârâților, prin urmare susținerile recurentei că a achitat o parte din sume, nu au relevanță, atâta timp, cât încă nu s-a stabilit existența prejudiciului și vinovăția persoanelor în ceea ce privește plata despăgubirilor civile. În termen legal, S.E. a declarat recurs împotriva deciziei de mai sus, pe care l-a timbrat potrivit cerințelor legale. Unicul motiv de recurs invocat vizează instituirea sechestrului asigurător asupra bunurilor sale, până la concurența sumei de 189.170.867 lei, în loc de 121.689.868 lei, pretinzând că a achitat sumele de 39.454.000 lei și 13.300.000 lei și că măsura asiguratorie luată pentru o sumă mai mare decât cea rămasă de recuperat, este nelegală.

Critica formulată este nefondată. Colegiul jurisdicțional Călărași a fost învestit în baza art. 37 alin. (1) din Legea nr. 94/1992, privind obligarea pârâților S.E., A.S., C.D., F.M., M.I. și B.V., în solidar, la plata unor despăgubiri civile către Inspectoratul Școlar Județean Călărași. Așa după cum, în mod corect, au reținut instanțele Curții de Conturi, dispozițiile art. 67 alin. (1) din Legea nr. 94/1992, republicată, instituie obligația de a dispune luarea măsurilor prevăzute de lege, în scopul asigurării reparării prejudiciului rezultat din actul de investire, al plății dobânzilor, amenzilor și cheltuielilor de judecată. Recurenta nu a putut invoca nici un temei de nelegalitate a măsurii asigurătorii dispuse, în ceea ce o privește.

Instituirea sechestrului pentru o sumă mai mare decât cea rămasă de recuperat, nu reprezintă un astfel de motive de nelegalitate. Dimpotrivă, după cum precizează în mod expres textul legal imperativ mai sus menționat, instanța era obligată să dispună măsurile asiguratorii, în vederea reparării prejudiciului rezultat „din actul de investire”. Prin urmare, la stabilirea sumei până la concurența căreia s-a stabilit instituirea sechestrului, s-a avut în vedere în mod just, tot prejudiciul reținut în sarcina sa, neavând relevanță pentru această măsură, faptul că recurenta a achitat anterior o parte din acesta. În considerarea tuturor celor expuse și a prevederilor art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc.

civ., Curtea va respinge prezentul recurs, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de S.E., împotriva deciziei nr. 247 din 4 aprilie 2003, a Curții de Conturi, secția hurisdicțională, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 martie 2004.