ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 13.12.2011

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6041/2011

HOTĂRÂRE
13.12.2011
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6041/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată

la Tribunalul Maramureș, reclamanții U.M., B.M., T.C., H.F., C.C., C.I., C.M., P.F.,

A.D., D.C.S., P.E., P.C.D., B.M.A., P.F.A., C.I.M., T.A., T.T., I.T. și S.G. au

formulat contestație, în temeiul art. 7 din Legea nr. 285/2010 solicitând recalcularea

salariului la nivelul anului 2010 actualizat cu rata inflației și plata premiului

anual pe 2010.

În motivarea cererii s-a

arătat că potrivit art. 1 din Legea nr. 118/2010, începând cu luna iulie 2010 salariul

a fost redus cu 25%.

Legea a fost declarată

constituțională și Curtea Constituțională a reținut că legiuitorul avea obligația

să revină la salariul anterior.

Prin sentința civilă

nr. 1088 din 31 mai 2011 a Tribunalului Maramureș, secția civilă, în temeiul

art. 158, art. 3 pct. 1, art. 5 din C. proc. civ. raportat la art. 7 alin. (4) din

Legea nr. 285/2010 a fost declinată competența în favoarea Curții de Apel Cluj,

secția contencios administrativ și fiscal.

În motivarea soluției,

s-a reținut că reclamanții și-au întemeiat contestația pe prevederile art. 7 din

Legea nr. 285/2010, iar potrivit art. 7 alin. (1) „ soluționarea contestațiilor

în legătură cu stabilirea salariilor de bază, indemnizațiilor lunare de încadrare

și a soldelor funcțiilor de bază/salariilor funcțiilor de bază care se acordă potrivit

prevederilor prezentei legi este de competența ordonatorilor de credite”.

Alin. 2 „Contestația poate

fi depusă în termenul de 5 zile de la data luării la cunoștință a actului administrativ

de stabilire a drepturilor salariale, la sediul ordonatorului de credite”.

Alin. 3 „Ordonatorii de

credite vor soluționa contestațiile în termen de 10 zile”.

Alin. 4 „Împotriva măsurilor

dispuse potrivit alin. (1) persoana nemulțumită se poate adresa instanței de contencios

administrativ sau, după caz, instanței judecătorești competente potrivit legii,

în 30 de zile de la data comunicării soluționării contestației”.

Cauza a fost înregistrată

la Curtea de Apel Cluj, secția contencios administrativ și fiscal, iar prin sentința

civilă nr. 438 din 2011 s-a admis excepția necompetenței materiale a instanței invocată

din oficiu și a fost declinată competența de soluționare în favoarea Tribunalului

Maramureș, secția civilă, litigii de muncă.

A fost constatat ivit

conflictul negativ de competență și s-a dispus înaintarea cauzei la Înalta Curte

de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, pentru soluționarea

acestuia.

În motivarea soluției

s-a reținut că art. 7 din Legea nr. 285/2010 prevede soluționarea contestațiilor

în legătură cu stabilirea salariilor de către ordonatorii de credite și împotriva

măsurilor dispuse partea nemulțumită se poate adresa instanței de contencios administrativ

sau, după caz, instanței judecătorești competente potrivit legii.

Atunci când nu se atacă

o decizie a ordonatorului de credite dată în soluționarea contestației, conflictul

de drepturi este supus prevederilor dreptului muncii, iar în cauză nu s-a făcut

dovada contestării unei asemenea decizii și, de aceea, cauza a fost declinată la

Tribunalul Maramureș, secția conflicte de muncă.

În baza art. 22 din C.

proc. civ., soluționând conflictul de competență ivit între Tribunalul Maramureș,

secția civilă, și Curtea de Apel Cluj, secția contencios administrativ și fiscal,

Înalta Curte stabilește competența de soluționare în favoarea Tribunalului Maramureș,

secția conflicte de muncă, pentru următoarele considerente:

Reclamanții au solicitat,

în baza art. 7 din Legea nr. 285/2010, recalcularea salariului la nivelul lunii

iunie 2010, actualizat cu rata inflației și plata premiului anual pe anul 2010.

Potrivit art. 7 alin.

(1) din Legea nr. 285/2010 „soluționarea contestațiilor în legătură cu stabilirea

salariilor de bază, indemnizațiilor lunare de încadrare și a soldelor funcțiilor

de bază/salariilor funcțiilor de bază care se acordă potrivit prevederilor prezentei

legi este de competența ordonatorilor de credite.

Alin. 2 - Contestația

poate fi depusă în termenul de 5 zile de la data luării la cunoștință a actului

administrativ de stabilire a drepturilor salariale, la sediul ordonatorului de credite.

Alin. 3 - Ordonatorii

de credite vor soluționa contestațiile în termen de 10 zile.

Alin. 4 - Împotriva măsurilor

dispuse potrivit alin. (1) persoana nemulțumită se poate adresa instanței de contencios

administrativ sau, după caz, instanței judecătorești competente potrivit legii,

în 30 de zile de la data comunicării soluționării contestației”.

Acest text a stabilit

modalitatea de contestare a modului de stabilire a salariilor de bază, indemnizațiilor

lunare de încadrare și a soldelor funcțiilor de bază (salariilor funcțiilor de bază

și competența de soluționare a acestor contestații).

Inițial, contestația este

soluționată de ordonatorul de credite, iar persoana nemulțumită poate să se adreseze

instanței de contencios administrativ sau, după caz, instanței judecătorești competențe

potrivit legii.

Mai întâi, se poate observa

că reclamanții, deși au invocat art. 7 din Legea nr. 285/2010, nu au făcut dovada

că au contestat modul de stabilire al salariilor sau indemnizațiilor lunare la ordonatorul

de credite, pentru a li se fi comunicat un răspuns și pe care, în caz de nemulțumire,

să-l atace în fața instanței.

În al doilea rând, chiar

art. 7 alin. (4) din Legea nr. 285/2010 se referă la „instanțe de contencios administrativ

sau, după caz, instanțe judecătorești competente potrivit legii”.

Aceasta înseamnă că nu

numai instanța de contencios administrativ este competentă să soluționeze contestațiile

împotriva modului de calculare a salariilor de către ordonatorii de credite, ci

și alte instanțe judecătorești.

Această precizare se impune

pentru că Legea nr. 285/2010 se referă la salarizarea în anul 2011 a personalului

plătit din fonduri publice.

Or, în condițiile în care

instanța de contencios administrativ este competentă numai în cazul funcționarilor

publici, potrivit normelor de drept care reglementează această categorie de bugetari,

pentru persoanele plătite din fonduri publice pentru care legea care reglementează

un alt statut și stabilește competența altei instanțe, art. 7 alin. (4) din Legea

nr. 285/2010 a dat posibilitatea acelor instanțe, stabilite potrivit acelor legi,

să soluționeze și contestațiile cu privire la salarizare pentru că acele instanțe

soluționează toate litigiile legate de raporturile de muncă ale acelei categorii

de persoane.

Astfel, cum reclamanții

din prezenta cauză sunt grefieri în cadrul Judecătoriei Vișeu de Sus, acestora le

sunt aplicabile prevederile Legii nr. 567/2004 privind statutul personalului auxiliar

de specialitate al instanțelor judecătorești, al parchetelor de pe lângă acestea

și al personalului care funcționează în cadrul I.N.E.C., având în vedere că personalul

auxiliar de specialitate este format din grefieri, grefieri statisticieni, grefieri

documentariști, grefieri arhivari, grefier registratori și specialiști IT.

În Legea nr. 567/2004

nu se prevede expres posibilitatea contestării modului de stabilire a salariului,

dar pentru că în această lege există dispoziții exprese referitoare la competența

Secțiilor de litigii de muncă a tribunalelor în cazul celorlalte incidente legate

de raporturile de muncă ale personalului auxiliar al instanțelor rezultă că și în

cazul contestării modului de stabilire a salariilor competența de soluționare revine

aceleiași instanțe.

Astfel, dacă în cazul

contestării deciziei de suspendare din funcție (art. 51) al deciziei de eliberare

din funcție (art. 54) sau al deciziei de sancționare disciplinară (art. 89

alin. (4)), legea specială prevede competența instanțelor de dreptul muncii, atunci

și în cazul salarizării, care vizează tot raportul de muncă, competența să revină

tot acestor instanțe.

Stabilește competența

de soluționare a cauzei privind pe U.M., B.M., T.C., H.F., C.C., C.I., C.M., P.F.,

A.D., D.C.S., P.E., P.C.D., B.M.A., P.F.A., C.I.M., T.A., T.T., I.T. și S.G. și

pe pârâții Tribunalul Maramureș, Curtea de Apel Cluj și Ministerul Justiției, în

favoarea Tribunalului Maramureș, secția conflicte de muncă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 decembrie

2011.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2013-06-20
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5846/2013
ni la data de 1 martie 2011 sub nr. 90 indici diferiți pentru fiecare reclamant în parte, în sensul reîncadrării reclamanților pe funcții conform prevederilor Anexei nr. III din Legea-cadru nr. 284/2010 și salarizarea corectă corespunzătoar
ÎCCJ 2015-06-11
0,95
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2421/2015
de bază. În consecință, instanța a reținut că prevederile contestate pe calea excepției de nelegalitate nu sunt contrare dispozițiilor art. 2 din Legea nr. 490/2004 și art. 7 din H.G. nr. 595/2009, ci realizează tocmai punerea în aplicare a
ÎCCJ 2013-01-30
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 434/2013
practic nu are suport legal. 4. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție. Înalta Curte, analizând actele și lucrările dosarului în raport cu criticile formulate și dispozițiile legale aplicabile, constată că recursul este nefonda
ÎCCJ 2012-12-12
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5338/2012
Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanții C.M., C.F., U.M., P.I., C.D., P.E., H.I., A.M., A.L., P.L., B.G., L.L., T.N., A.D., A.C., R.M., T.A., G.C., T.D., G.M.
ÎCCJ 2015-03-03
0,94
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 927/2015
iunie 2010, recurentul-reclamant susținând că această prevedere modifică dispozițiile legii pentru care au fost emise normele metodologice, fiind astfel nelegală. Astfel, potrivit art. 1 din Legea nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare
Sursă