ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5774/2011
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5774/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)
Asupra recursului de
față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I.Circumstanțele cauzei.
1.Obiectul acțiunii.
Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de
Apel Craiova, cu numărul 2029/54/2010 reclamantul D.V. a solicitat ca pârâtul
Ministerul Apărării Naționale să fie obligat să elibereze un extras, în
xerocopie, a Hotărârii nr. 9 a Comisiei de selecție nr. 5, din care să rezulte
că funcția de șef al personalului la Spitalul Clinic Militar „Ș.O.” - Craiova a
fost analizată în data de 16 septembrie 2009.
Prin cererea
înregistrată pe rolul instanței la data de 22 iulie 2010, sub numărul
2307/54/2010, reclamantul D.V. a solicitat obligarea pârâtului Ministerul
Apărării Naționale la eliberarea unui punct de vedere privind evoluția în
cariera militară și a unui extras, în xerocopie și în conformitate cu prevederile
art. 22 și anexei nr. 16 din Ordinul ministrului apărării naționale nr. M -179
din 11 octombrie 2007, a Hotărârii nr. 9 a Comisiei de Selecție nr. 5, din care
să rezulte că, funcția de șef al personalului la Spitalul Clinic Militar „Ș.O.”
- Craiova, a fost analizată în data de 16 septembrie 2009, iar dacă funcția
respectivă a fost analizată în data respectivă, a solicitat să se motiveze și
temeiul legal care a stat la baza analizării acestei funcții în această dată.
Prin încheierea din
18 octombrie 2010, constatându-se îndeplinite condițiile prevăzute de art. 164 alin.
(2) din C. proc. civ. cele două cauze au fost conexate.
Hotărârea primei
instanțe.
Prin sentința nr. 533
din 22 noiembrie 2009, Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ
și fiscal, a admis în parte acțiunea și a obligat pârâtul să-i elibereze
reclamantului un extras din hotărârea nr. 9 a Comisiei de selecție nr. 5
privind funcția de șef al personalului la Spitalul Clinic Militar „Ș.O.” din
data de 16 septembrie 2009.
În considerentele sentinței,
instanța a reținut că reclamantul este încadrat în funcția de căpitan la UM
Craiova și a solicitat înscrierea la selecția pentru funcția de șef al
personalului la Spitalul Clinic Militar „Ș.O.” - Craiova. În urma demersurilor
efectuate, Ministerul Apărării Naționale a comunicat, prin adresa nr. A 1392
din 28 decembrie 2009, adusă la cunoștință reclamantului la data de 4 ianuarie 2010,
și prin adresa nr. A 909 din 29 ianuarie 2010, de care reclamantul a luat
cunoștință la data de 03 februarie 2010, că selecția pentru funcția pe care dorea
să o ocupe a avut loc în ședința Comisiei de selecție nr. 5, din data de 16
septembrie 2009, însă cererea sa nu a fost analizată, pentru că a ajuns la
secretariatul tehnic al comisiei de selecție, asigurat de UM București, abia ulterior,
la data de 22 septembrie 2009.
Totodată, i s-a transmis
că nu i se poate elibera o copie a respectivei hotărâri, deoarece în
conformitate cu dispozițiile art. 20 alin. (8) din „M.R.U. 3/4 - Norme privind
organizarea și funcționarea sistemului de selecție și ierarhizare în vederea
evoluției în carieră cadrelor militare din Ministerul Apărării Naționale",
aprobate prin Ordinul ministrului apărării nr. M. 179/2007, cu modificările
ulterioare, deciziile luate de comisia de selecție trebuie să fie comunicate
unităților militare din care fac parte cadrele militare analizate, și cum
reclamantul nu fusese analizat, nu exista un temei legal pentru această cerere.
Curtea de Apel, a reținut
că, deși nu face parte dintre „cadrele analizate”, reclamantul are calitatea de
terț interesat în a i se comunica hotărârea, pentru că își manifestase voința
de a participa la concursul pentru ocuparea funcției de șef al personalului la Spitalul
Clinic Militar „Ș.O.” și este îndreptățit să cunoască motivele și rațiunile pentru
care demersul său a rămas fără rezultat.
În ceea ce privește
solicitarea referitoare la eliberarea de către pârât a unui punct de vedere
privind evoluția sa în cariera militară, Curtea, a reținut că nu există vreo
normă în Legea nr. 80 din 11 iulie 1995 privind statutul cadrelor militare sau
în conținutul M.R.U. 3/4 aprobate prin Ordinul Ministrului Apărării nr. M.
179/2007 cu privire la o obligație pozitivă din partea pârâtului în sensul
celor solicitate.
Recursul exercitat
de pârât.
Ministerul Apărării
Naționale a formulat recurs împotriva sentinței menționate, criticând-o pentru nelegalitate,
în temeiul art. 304 pct. 9 și 304
1
C. proc. civ.
În motivarea căii de
atac, recurentul – pârât a arătat instanța de fond a reținut eronat că
intimatul – reclamant are un interes care ar justifica obligația de comunicare
a unui extras din Hotărârea din 16 septembrie 2009 a Comisiei de selecție nr. 5,
în condițiile în care prin adresele nr. A1392 din 28 decembrie 2009 și A 909 din
29 ianuarie 2010 i s-a comunicat că demersul său de a candida pentru funcția vizată
nu a fost analizat, pentru că solicitarea a ajuns la Secretariatul Comisiei
după ce selecția fusese efectuată.
Prin urmare, în
opinia recurentului - pârât, refuzul de a comunica intimatului – reclamant un
document care nu îl privește, întemeiat pe dispozițiile art. 20 alin. (8) din Norele
M.R.V. – ¾, este legal și nu îi produce acestuia nici o vătămare.
Apărările
intimatului.
Intimatul – reclamant
nu a formulat întâmpinare, potrivit art. 308 alin. (2) C. proc. civ., dar a depus
la dosar note scrise prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat,
arătând că recurentul – pârât se prevalează fără temei de dispozițiile art. 20 alin.
(8) din M.R.U. 3/4 - Normele privind organizarea și funcționarea sistemului de
selecție și ierarhizare în vederea evoluției în carieră a cadrelor militare din
Ministerul Apărării Naționale, aprobate prin Ordinul nr. M179/2007.
Intimatul – reclamant
a precizat că solicitarea sa de comunicare a unui extras din hotărârea nr. 9
din 16 septembrie 2009 a fost întemeiată pe dispozițiile art. 22 și ale anexei 16
a aceluiași Ordin și că are interesul să obțină extrasul solicitat, pentru a alege
în cunoștință de cauză o conduită de urmat, în condițiile în care a optat
pentru ocuparea funcției în condițiile și în termenul prevăzut în anexa 12,
punctele 2-3 din MRV ¾.
II. Considerentele
Înaltei Curți, asupra recursului.
Examinând cauza prin
prisma motivelor formulate de recurentul - pârât și a prevederilor art. 304
1
C. proc. civ., Înalta Curte, constată că recursul nu este fondat.
Argumente de fapt
și de drept relevante.
Potrivit art. 1 alin.
(1) și (8) alin. (1) din Legea nr. 554/2004, persoana care se consideră
vătămată, într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o
autoritate publică, prin refuzul de rezolvare a unei cereri sau prin nesoluționarea
unei cereri în termenul legal se poate adresa instanței de contencios administrativ
competente, pentru a obține recunoașterea dreptului său a interesului său
legitim.
Interesul legitim
privat este definit în art. 2 alin. (1) lit. p) din aceeași lege ca fiind posibilitatea
de a pretinde o anumită conduită, în considerarea realizării unui drept subiectiv
viitor și previzibil, prefigurat.
În speță, prima
instanță a reținut refuzul nejustificat de eliberare, către intimatul –
reclamant, a unui extras din hotărârea nr. 9 a Comisiei de selecție nr. 5,
privind funcția de șef al personalului Spitalului Clinic Militar „Ș.O.” din
data de 16 septembrie 2009, ajungând corect la concluzia, pe care instanța de
control judiciar o împărtășește, că partea are un interes legitim în a obține
documentul solicitat.
Într-adevăr, din
proba cu înscrisuri administrată în cauză (filele 29 și 31 dosar fond) rezultă
că intimatul – reclamant a solicitat, anterior datei de 16 septembrie 2009,
înscrierea la selecție pentru încadrarea în funcția menționată, lucrarea fiind
înregistrată la UM București cu nr. BS 3588 din 14 septembrie 2009 și înaintată
la Statul Major General cu nr. BS 3639 din 15 septembrie 2009, după care
propunerea Statului Major al Forțelor Terestre a fost înregistrată la Direcția
Personal și Mobilizare cu nr. C.A. 1 – 6683 din 16 septembrie 2009 și înaintată
la Direcția Management Resurse Umane cu nr. C.A. 1 – 6741 din 21 septembrie 2009.
Prin urmare, deși formal
intimatul - reclamant nu se încadrează în noțiunea de „cadre militare
analizate”, către care, prin intermediul unităților militare din care fac
parte, se efectuează comunicarea din oficiu, în temeiul art. 20 alin. (8) din
normele M.R.V. ¾, aprobate prin Ordinul Ministerului Apărării nr. M 179
din 11 octombrie 2007, text pe care recurentul – pârât își fundamentează
criticile, instanța de fond a reținut corect existența unui interes legitim în
accepțiunea prevederilor Legii nr. 554/2004, menționate anterior.
Temeiul legal al
soluției adoptate în recurs.
Având în vedere toate
considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta
Curte, va respinge recursul ca nefondat, neexistând motive de reformare a sentinței,
potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 sau art. 304 pct. 9 și art. 304
1
C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul
declarat de Ministerul Apărării Naționale împotriva sentinței nr. 533 din 22
noiembrie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și
fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 30 noiembrie 2011.