ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2513/2020

Cererea de chemare în judecată Prin acțiunea formulată, reclamanta UAT Comuna Moisei în contradictoriu cu Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene a solicitat instanței suspendarea executării Notificării nr. x/12.06.2017 până la pronunțarea instanței pe fond.

Soluția instanței de fond Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 326 din 18 octombrie 2017, a admis cererea formulată de reclamanta UAT Comuna Moisei, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Public și Fondurilor Europene și a dispus suspendarea executării notificării nr. x/12.06.2017 emisă de pârât până la pronunțarea instanței de fond.

Calea de atac exercitată Împotriva hotărârii instanței de fond pârâtul Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației (fost Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice) a declarat recurs. Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 581 din 7 februarie 2019 a respins recursul formulat de Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice împotriva sentinței nr. 326 din 18 octombrie 2017 a Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, în dosar nr. x/2017 și a obligat recurentul la plata sumei de 5.538,26 RON către reclamanta UAT Comuna Moisei, reprezentând cheltuieli de judecată. Împotriva deciziei nr. 581 din 7 februarie 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice a formulat contestație în anulare. Prin decizia nr. 699 din 7 februarie 2020, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a admis contestația în anulare, a anulat decizia nr. 581 din 7 februarie 2019 pronunțată în dosarul nr. x/2017 și a acordat termen pentru rejudecarea recursului la data de 12 iunie 2020, cu citarea părților.

Soluția instanței de recurs Înainte de a analiza motivele de recurs invocate, Înalta Curte constată că recursul este lipsit de interes Pentru a ajunge la această soluție instanța a avut în vedere următoarele considerente. Conform art. 32 alin. (1) lit. d) din Noul C. proc. civ., justificarea unui interes este o condiție de exercitare a oricărei cereri, inclusiv a unei cereri de recurs. Conform art. 33 C. proc. civ., interesul trebuie să fie determinat, legitim, personal, născut și actual. Acțiunea în contencios administrativ nu derogă de la aceste cerințe, în raport de prevederile art. 28 din Legea nr. 554/2004. Practica judiciară a statuat că interesul reprezintă o condiție generală de exercitare a dreptului la acțiune, ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, trebuind să subziste nu doar cu prilejul promovării acțiunii, ci și pe tot parcursul soluționării unei cauze. Condiția interesului se verifică nu numai la introducerea cererii, ci ea trebuie îndeplinită pe toată durata procesului civil, inclusiv în exercitarea căilor de atac. În măsura în care promovarea unei căi de atac nu prezintă un folos practic pentru cel care a recurs la ea, acea formă procedurală este lipsită de interes. În cauza de față, s-a solicitat suspendarea actului administrativ până la pronunțarea instanței de fond. Înalta Curte constată că recurentul nu mai justifică un folos practic, legitim, și actual în obținerea unei soluții de admitere a recursului, deoarece prin sentința civilă nr. 75 din 21 martie 2018, pronunțată în dosarul nr. x/2017, Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta U.A.T. Comuna Moisei, având ca obiect anularea notificării nr. x din 12 iunie 2017, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Fondurilor Europene, ca fiind formulată față de o persoană fără calitate procesuală pasivă și, ca neîntemeiată, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene și Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice. Având în vedere faptul că obiectul cauzei îl reprezintă soluționarea cererii de suspendare până la pronunțarea instanței de fond, iar instanța de fond s-a pronunțat prin sentința civilă nr. 75 din 21 martie 2018, Înalta Curte constată că recursul este lipsit de interes.

Temeiul legal al soluției instanței de recurs Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca lipsit de interes.