ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2493/2020

Cererea de chemare în judecată Prin acțiunea formulată și precizată, petenta Compania Națională "Aeroporturi București" a solicitat, în contradictoriu cu intimata Agenția Națională de Administrare Fiscală -Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004, suspendarea executării Dispoziției Obligatorii nr. x din 22.08.2019,3 emisă de Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili până la pronunțarea instanței de fond.

Soluția instanței de fond Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 632 din 23 octombrie 2019, a respins cererea de suspendare a executării Dispoziției Obligatorii nr. x din 22.08.2019, emisă de Direcția Generală de Administrare a Marilor Contribuabili, formulată de petenta Compania Națională "Aeroporturi București", în contradictoriu cu intimata Agenția Națională de Administrare Fiscală-Direcția Generală a Marilor Contribuabili, ca neîntemeiată și a dispus restituirea cauțiunii.

Calea de atac exercitată Împotriva hotărârii instanței de fond reclamanta Compania Națională "Aeroporturi București" a declarat recurs. Recursul este întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Soluția instanței de recurs Înainte de a analiza motivele de recurs invocate, Înalta Curte constată că recursul este lipsit de interes Pentru a ajunge la această soluție instanța a avut în vedere următoarele considerente. Conform art. 32 alin. (1) lit. d) din Noul C. proc. civ., justificarea unui interes este o condiție de exercitare a oricărei cereri, inclusiv a unei cereri de recurs. Conform art. 33 C. proc. civ., interesul trebuie să fie determinat, legitim, personal, născut și actual. Acțiunea în contencios administrativ nu derogă de la aceste cerințe, în raport de prevederile art. 28 din Legea nr. 554/2004. Practica judiciară a statuat că interesul reprezintă o condiție generală de exercitare a dreptului la acțiune, ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, trebuind să subziste nu doar cu prilejul promovării acțiunii, ci și pe tot parcursul soluționării unei cauze. Condiția interesului se verifică nu numai la introducerea cererii, ci ea trebuie îndeplinită pe toată durata procesului civil, inclusiv în exercitarea căilor de atac. În măsura în care promovarea unei căi de atac nu prezintă un folos practic pentru cel care a recurs la ea, acea formă procedurală este lipsită de interes. Înalta Curte constată că recurenta nu mai justifică un folos practic, legitim, și actual în obținerea unei soluții de admitere a recursului. Din actele și lucrările dosarului rezultă că la data de 7 mai 2020 a fost emisă Dispoziția Obligatorie nr. x de Agenția Națională de Administrare Fiscală, prin care a fost anulată Dispoziția Obligatorie nr. x din 22 august 2019. Având în vedere faptul că prin Dispoziția Obligatorie nr. x din 7 mai 2020 a fost anulată Dispoziția Obligatorie nr. x din 22 august 2019, în sensul că nu își mai produce efecte, Înalta Curte constată că recursul este lipsit de interes.

Temeiul legal al soluției instanței de recurs Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca lipsit de interes.