ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 09.09.2003

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3581/2003

HOTĂRÂRE
09.09.2003
CAMERĂ
penal
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3581/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 612 din 10

decembrie 2002 a Tribunalului Cluj a fost condamnat printre alții și inculpatul

C.A. la pedeapsa de 5 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de

instigare la tâlhărie, prevăzută de art. 25 C. pen., raportat la art. 211 alin.

(2) lit. b) și c) și alin. (2

1

) lit. a) C. pen., cu aplicarea art.

75 lit. c), art. 37 lit. a) C. pen. și art. 74 lit. c) C. pen.

În temeiul art. 83 C. pen., s-a

revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de un an închisoare,

aplicată prin sentința penală nr. 638 din 16 mai 2002 a Judecătoriei Cluj și

s-a dispus ca inculpatul să execute această pedeapsă alături de pedeapsa de 5

ani închisoare.

A fost menținută starea de arest a

inculpatului și s-a dedus din pedeapsă arestul preventiv începând cu 16 august

2002.

Pentru a pronunța această hotărâre,

prima instanță, a reținut următoarea situație de fapt:

În seara zilei de 15 august 2002,

inculpații C.A., C.G.A., partea vătămată P.C. și martorii C.I., P.A.M. și B.P.

s-au deplasat la barul K. (situat în zona centrală a municipiului Cluj Napoca)

unde au consumat diferite băuturi alcoolice și nealcoolice. La un moment dat

inculpații C.A. și C.G.A. au încercat s-o convingă pe P.C. să le mai dea bani

pentru a consuma în continuare sau să le dea bijuteriile de aur ca să le amaneteze

pentru a obține bani de consumație.

Refuzați categoric de partea

vătămată, cei doi au hotărât să găsească o persoană străină de grup care să

sustragă lănțișorul de aur al părții vătămate după care să le vândă lor

lănțișorul contra unei sume derizorii.

Pentru aceasta l-au contactat pe

minorul G.A.G. cunoscut că se ocupa cu furturi i-au arătat-o pe partea

vătămată, i-au spus minorului ce traseu va urma partea vătămată urmând s-o

aștepte pe strada Matei Corvin unde să-i sustragă lănțișorul și apoi să fugă. Au

mai stabilit ca să se întâlnească, după săvârșirea faptei la barul N., unde

minorul avea să primească bani pentru lănțișorul sustras.

În jurul orelor

24,00, grupul s-a deplasat înspre barul N., iar partea vătămată a plecat

singură înspre casă urmând traseul pe care inculpatul minor îl cunoștea de la

cei doi. Ajunsă pe strada Matei Corvin, partea vătămată a fost întâmpinată de

minor care i-a smuls lănțișorul de la gât și a fugit înspre barul N.

Împotriva sentinței au declarat apel

inculpații, inculpatul C.A. solicitând să fie achitat, deoarece nu există probe

care să dovedească implicarea sa în comiterea faptei.

Inculpații C.A. și G.A.G. au cerut

reducerea pedepselor pe care le-au considerat prea aspre.

Prin decizia penală nr. 55 din 19

martie 2003 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, apelul inculpatului C.A. a fost

respins ca nefondat, instanța de control judiciar reținând că vinovăția

inculpatului este pe deplin dovedită cu declarațiile coinculpaților,

declarațiile părții vătămate, declarațiile martorilor și reconstituirea făcută

în cauză privind modul în care a fost săvârșită fapta.

Nemulțumit de această hotărâre

inculpatul C.A. a atacat-o cu recurs solicitând casarea deciziei și reducerea

pedepsei.

Recursul este nefondat.

Instanțele au făcut o analiză completă

a probelor administrate și au reținut corect vinovăția inculpatului, dând

faptei comise încadrarea juridică legală.

Curtea constată că pedeapsa de 5

ani, redusă ca urmare a reținerii în favoarea inculpatului a circumstanței

atenuante prevăzută de art. 74 lit. c), în condițiile în care inculpatul este

recidivist, fiind condamnat prin sentința penală nr. 636 din 16 mai 2002 pentru

infracțiunea de furt prevăzută de art. 208art. 209 alin. (1) lit. a), g) și

i) și alin. (2) lit. b), cu suspendarea condiționată a executării pedepsei,

este just individualizată și deci critica inculpatului, în sensul că pedeapsa

este aspră, este nefondată.

Așa fiind, urmează ca în temeiul

art. 385

1

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul să fie respins ca

nefondat.

Se va deduce arestul preventiv

executat de la 16 august 2002 până la data deciziei de față.

În conformitate cu dispozițiile art.

192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul urmează a fi obligat la plata

cheltuielilor judiciare avansate de stat.

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul C.A. împotriva deciziei penale nr. 55 din 19 martie 2003

a Curții de Apel Cluj.

Deduce din pedeapsă durata arestării

preventive de la 16 august 2002 până la 9 septembrie 2003.

Obligă recurentul la 1.500.000 lei

cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul cuvenit apărătorului

desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi 9

septembrie 2003.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2003-12-22
0,94
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 6090/2003
Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 144 din 25 martie 2003 a Tribunalului Cluj, au fost condamnați inculpații: - C.S.G., pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevă
ÎCCJ 2003-10-21
0,94
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4637/2003
Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 130 din 17 februarie 2003, pronunțată de Tribunalul București, secția a II-a penală, inculpatul B.R. a fost condamnat pentru săvârșirea
ÎCCJ 2003-09-11
0,94
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3693/2003
C. proc. pen., susținând că nu a participat la săvârșirea infracțiunii de tâlhărie pentru care a fost condamnat. Împotriva menționatelor hotărâri, același inculpat a declarat recurs, reiterând în principal motivul de casare invocat în apel,
ÎCCJ 2003-06-24
0,94
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3005/2003
Asupra recursului de față; În baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 38 din 3 februarie 2003 a Tribunalului Brăila, inculpatul B.M. a fost condamnat la pedeapsa de 5 ani și 6 luni închisoare, pe
ÎCCJ 2005-07-11
0,94
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4257/2005
. 64 C. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului și s-a dedus din pedeapsă arestarea preventivă de la 4 august 2004 la zi și C.F.I., în baza art. 211 alin. (1) și (2) lit. c) și alin. (2 1 ) lit. a), cu aplicarea art. 74 lit. a) și
Sursă