ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1978/2020
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1978/2020 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2020)
Ședința publică din data de 20 mai 2020
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Obiectul cererii de chemare în judecată
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Brașov, secția civilă, la data de 10.03.2020, sub nr. x/2020, reclamantul A., prin mandatar B., în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul Județean de Poliție Covasna, a solicitat suspendarea deciziei civile nr. 769/20.12.2019 a Tribunalului Covasna pronunțată în dosarul nr. x/2018.
Prin încheierea din data de 17 martie 2020 a fost admisă excepția necompetenței funcționale a secției civile a Curții de Apel Brașov și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea secției de contencios administrativ și fiscal a aceleiași instanțe, secție la care cauza a fost înregistrată la data de 17.03.2020, sub nr. x/2020*.
Prin cererea înregistrată la dosar la data de 6 aprilie 2020, reclamantul a formulat contestație privind tergiversarea procesului.
Hotărârea recurată
Prin încheierea de ședință din data de 7 aprilie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2020, s-a admis contestația privind tergiversarea procesului, formulată de petentul A., prin mandatar B., în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul Județean de Poliție Covasna și a fost preschimbat termenul de judecată pentru cererea de suspendare a executării deciziei civile nr. 769/A/20.12.2019 pronunțate de Tribunalul Covasna, secția civilă în dosarul nr. x/2018, cerere ce face obiectul dosarului nr. x/2020, din data de 12.05.2020 în data de 13.04.2020, ora 11:00.
Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva încheierii de ședință din data de 7 aprilie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2020, petentul A., prin mandatar B. a formulat plângere.
Petentul a solicitat admiterea plângerii, susținând că instanța de judecată și-a nesocotit obligația de a soluționa cauza într-un termen optim și previzibil prin neluarea măsurilor stabilite de lege, atunci când legea o impunea.
În motivarea cererii, în contextul unei succinte prezentări a situației de fapt, petentul a susținut că, urmare a formulării contestației privind tergiversarea procesului, i-a fost preschimbat termenul de judecată fixat la data de 12 mai 2020 pentru data de 13 aprilie 2020, termen pentru care a fost citat prin mijloace electronice (e-mail), situație în raport cu care înțelege să invoce neregularități cu privire la actele de procedură comunicate de instanță.
Procedura de soluționare a plângerii
Prin Rezoluția din data de 14 mai 2020 a completului învestit cu soluționarea cauzei, Înalta Curte a stabilit termen de judecată la data de 20 mai 2020, în ședință publică, fără citarea părților.
II. Considerentele și soluția Înaltei Curți asupra plângerii
Analizând cu prioritate condițiile de admisibiltate a plângerii de față, Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă pentru considerentele în continuare arătate.
Înalta Curte reține că potrivit dispozițiilor art. 7 din C. proc. civ.:
"(1) Procesul civil se desfășoară în conformitate cu prevederile legii", iar potrivit articolului 22 alin. (1) din același Cod:
"Judecătorul soluționează litigiul conform regulilor de drept care îi sunt aplicabile", obligativitatea de respectare a principiului legalității decurgând primordial din prevederile constituționale care statuează că justiția se înfăptuiește în numele legii, iar judecătorii se supun numai legii, competența instanțelor judecătorești și procedura de judecată fiind prevăzute numai prin lege, iar împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii (art. 124-129 din Constituția României).
Din interpretarea acestor dispoziții legale rezultă că procesul trebuie să se desfășoare potrivit normelor legale care-l reglementează atât în ceea ce privește judecata (în toate stadiile procesuale) și executarea silită, cât și sub aspectul competenței, compunerii și constituirii instanței.
Totodată, părțile pot uza doar de căile de atac prevăzute de lege, iar exercitarea unei căi de atac împotriva unei hotărâri judecătorești pentru care C. proc. civ. sau legea specială nu prevede o astfel de posibilitate, reprezintă un demers inadmisibil, indiferent de criticile învederate de partea care a formulat calea de atac.
Înalta Curte amintește că potrivit dispozițiilor art. 522 alin. (1) din C. proc. civ. "Oricare dintre părți, precum și procurorul care participă la judecată pot face contestație prin care, invocând încălcarea dreptului la soluționarea procesului într-un termen optim și previzibil, să solicite luarea măsurilor legale pentru ca această situație să fie înlăturată", iar, potrivit art. 524 din același Cod:
"(4) Când apreciază contestația ca fiind întemeiată, completul de judecată pronunță o încheiere nesupusă niciunei căi de atac, prin care ia de îndată măsurile necesare înlăturării situației care a provocat tergiversarea judecății. (…)
(5) Când apreciază contestația ca neîntemeiată, completul de judecată o va respinge prin încheiere. Împotriva acestei încheieri contestatorul poate face plângere în termen de 3 zile de la comunicare.(…)"
Din interpretarea literală, logică și teleologică a acestor prevederi legale, rezultă că sunt supuse căii de atac a plângerii doar încheierile prin care s-a respins contestația privind tergiversarea procesului, iar nu și cele prin care s-a admis această contestație.
Or, judecătorul, în demersul său vizând aflarea adevărului, în primul rând, va soluționa litigiul aplicând dispozițiile legale incidente în cauză, respectând astfel unul dintre principiile fundamentale ale oricărui proces, respectiv cel al legalității, care constituie o cerință obiectivă într-un stat de drept și o garanție a desfășurării în condiții optime a mecanismului de înfăptuire a justiției.
Prin urmare, Înalta Curte constată că plângerea formulată de petentul A. împotriva încheierii de ședință din data de 7 aprilie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2020, prin care s-a admis contestația la tergiversarea procesului, este inadmisibilă, încheierea nefiind susceptibilă de cale de atac, conform dispozițiilor art. 524 alin. (4) C. proc. civ.
Temeiul legal al soluției adoptate în recurs
Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) teza finală din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge plângerea ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge plângerea formulată de petentul A. împotriva încheierii de ședință din data de 7 aprilie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2020, ca inadmisibilă.
Fără cale de atac.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 20 mai 2020.