ÎCCJ, Decizia nr. 8/2020

Asupra admisibilității în principiu a recursului, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Tribunalul Covasna, secția Civilă, prin Încheierea din 4 iunie 2018 pronunțată în dosarul nr. x/2018 a respins cererea de reexaminare formulată de către A. împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru dispus prin rezoluția Tribunalului Covasna.

Prin Decizia civilă nr. 491/R de la 18 octombrie 2018 pronunțată în dosarul nr. x/2018, Curtea de Apel Brașov, secția Civilă a admis excepția tardivității invocate din oficiu și a anulat cererea de recurs, reținând că A. a declarat recurs în ceea ce privește cererea de sesizare a Curții Constituționale, cu privire la neconstituționalitatea prevederilor art. 200 alin. (1) - (6) din C. proc. civ., termenul de exercitare a recursului este de 5 zile de la pronunțarea hotărârii, conform dispozițiilor art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, iar cererea de recurs a fost depusă cu depășirea acestui termen.

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, prin Decizia nr. 270 din 13 februarie 2019 pronunțată în dosarul nr. x/2018, a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire împotriva Deciziei civile nr. 491/R din 18 octombrie 2018 pronunțate de Curtea de Apel Brașov, secția civilă, cu motivarea că hotărârea atacată a fost pronunțată într-o procedură care este incompatibilă cu existența autorității de lucru judecat sau cu efectul pozitiv al acesteia și nu există identitatea de părți și obiect și cauză prevăzută de art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Totodată, s-a reținut că, între cele două cauze nu există vreo legătură, or, rațiunea reglementării motivului de revizuire stipulat în art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. rezidă din necesitatea de a înlătura încălcarea principiului autorității de lucru judecat, când instanțele au dat soluții contrare în dosare diferite, dar având același obiect, aceeași cauză și aceleiași părți, în scopul evitării punerii în executare a hotărârilor care cuprind dispoziții contrare, ceea ce nu este cazul în speța dedusă judecății.

Împotriva deciziei menționate a declarat recurs A.. SA, fără a indica vreun motiv de casare dintre cele limitativ prevăzute de art. 488 din C. proc. civ.

Prin raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, magistratul-raportor a concluzionat că este incidentă sancțiunea nulității recursului, întrucât criticile recurentului nu cuprind o dezvoltare a motivelor de nelegalitate invocate și nu pot fi încadrate în motivele prevăzute de art. 488 din Codul de procedură.

Prin Încheierea din 4 noiembrie 2019, Completul de filtru a analizat raportul, a constatat că este întocmit în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ. și a dispus comunicarea acestuia către părți, potrivit alin. (4) al aceluiași articol.

După comunicarea raportului, recurenta A.. SA a depus punct de vedere prin care a reluat istoricul cauzei.

În condițiile art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va examina, cu prioritate, excepția nulității recursului, reținută prin raport, pe care o va admite, pentru considerentele arătate în continuare.

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele se vor depune printr-un memoriu separat. Lipsa acestor mențiuni este sancționată cu nulitatea cererii, potrivit alin. (3) al aceluiași articol.

Totodată, art. 489 alin. (2) din C. proc. civ. prevede sancțiunea nulității recursului în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 din C. proc. civ.

În speță, se constată că susținerile invocate de recurentă în cuprinsul cererii de recurs nu răspund cerințelor prevăzute de dispozițiile procedurale citate, întrucât criticile din memoriul de recurs, nestructurate juridic, nu sunt apte a permite controlul de legalitate al deciziei recurate, neputând fi luate în considerare drept critici de nelegalitate la adresa deciziei recurate, și, prin urmare, nu pot fi încadrate în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Astfel, argumentele invocate nu pot fi încadrate în motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ., deoarece recurenta nu formulează nicio critică referitoare la soluția de respingere, ca inadmisibilă, a cererii de revizuire, susținerile, nestructurate din punct de vedere juridic, vizând, în fapt, fondul litigiului dedus judecății.

Prin hotărârea atacată a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de revizuire nu pentru că ar fi fost formulată împotriva unei hotărâri care nu evocă fondul, ci pentru că potrivit unei norme speciale aceasta nu ar putea fi atacată decât cu cerere de reexaminare.

În consecință, se constată că, în cuprinsul cererii de recurs deduse judecății, nu se regăsesc veritabile critici la adresa hotărârii recurate și nici nu se arată în ce constă nelegalitatea hotărârii atacate, prin raportare la soluția pronunțată, de respingere a cererii de revizuire ca inadmisibilă și la argumentele arătate de instanță în fundamentarea acesteia, motiv pentru care susținerile recurentei nu pot fi încadrate în motivele prevăzute de art. 488 C. proc. civ., fiind incidentă sancțiunea nulității recursului prevăzută de art. 486 alin. (3) și art. 489 alin. (2) raportat la art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ.

Prin urmare, Înalta Curte de Casație și Justiție, în complet de filtru, va aplica sancțiunea expres prevăzută într-o asemenea situație de art. 489 alin. (2) din C. proc. civ. și, în temeiul art. 493 alin. (5) din același cod, va constata nul recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul formulat de recurenta A. SA împotriva Deciziei nr. 270 din 13 februarie 2019, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 13 ianuarie 2020.

GGC - CL