Decizia nr. 4668/2020 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Covasna, la data de 19 mai 2005, sub nr. dosar x/2005, reclamanta Gospodărie Comunală S.A. a solicitat obligarea pârâților Oms România S.R.L., A. S.R.L., B. S.A., C. S.R.L. și D., la plata în solidar a sumei de 1.750.038,30 RON cu titlu de penalități de întârziere aferente contractului de execuție nr. x/20.09.2012 privind Reabilitarea și extinderea stației de epurare - Aglomerarea Întorsura Buzăului-CL. Printr-o altă cerere de chemare în judecată ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2018, reclamanta C. S.R.L. a solicitat anularea adresei nr. x/03.04.2017 și a adresei nr. x/31.01.2017, ambele emise de E. S.R.L., precum și obligarea pârâtei Gospodărie Comunală S.A. la plata lucrărilor executate de asociatul S.C. C. S.R.L. și nedecontate, precum și a penalităților de întârziere aferente. Prin încheierea de ședință din data de 2 octombrie 2018, s-a dispus disjungerea capătului de cerere având ca obiect obligarea pârâtei Gospodărie Comunală S.A. la plata lucrărilor executate de asociatul C. S.R.L. și nedecontate, precum și a penalităților de întârziere aferente și formarea unui nou dosar, cu nr. x/2018, care a fost conexat la prezenta cauză cu nr. x/2018. La termenul de judecată din data de 19 octombrie 2018, s-a dispus suspendarea judecării cauzei, conform art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., până la soluționarea definitivă a dosarului nr. x/2018 al Tribunalului Covasna.

Hotărârea instanței de fond Prin sentința civilă nr. 19 din 14 ianuarie 2020, Tribunalul Covasna, secția civilă a constatat perimarea ambelor cereri de chemare în judecată ce fac obiectul prezentei cauze.

Calea de atac exercitată împotriva sentinței civile nr. 19/14.01.2020, pronunțată de Tribunalul Covasna, secția civilă și procedura derulată în fața instanței de control judiciar Împotriva sentinței civile nr. 19 din 14 ianuarie 2020, pronunțată de Tribunalul Covasna, secția civilă, a declarat recurs reclamanta Gospodărie Comunală S.A., întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea în tot a sentinței recurate și trimiterea cauzei primei instanțe, în vederea soluționării fondului cererii. Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal la data de 13 martie 2020. La data de 11 mai 2020, recurenta-reclamantă Gospodărie Comunală S.A. a formulat o cerere de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 634 alin. (1) pct. 2 și alin. (2) din C. proc. civ.

Soluția instanței de recurs cu privire la cererea de sesizare a Curții Constituționale Prin încheierea din 03 iunie 2020 a Curții de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, s-a dispus, printre alte soluții, respingerea cererii de sesizare a Curții Constituționale, formulată de recurenta-reclamantă Gospodărie Comunală S.A. .

Calea de atac exercitată împotriva soluției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale Împotriva încheierii din data de 03 iunie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamanta Gospodărie Comunală S.A., în ceea ce privește soluția de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale, cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 634 alin. (1) și (2) din C. proc. civ. În dezvoltarea recursului, întemeiat pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., recurenta-reclamantă a apreciat că erau întrunite condițiile prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992, pentru sesizarea Curții Constituționale. Recurenta consideră că excepția de neconstituționalitate are legătură cu soluționarea cauzei, în sensul că prin menținerea dispozițiilor criticate, i se limitează drepturile constituționale, respectiv dreptul la un proces echitabil și apreciază că a evidențiat cum este încălcat dreptul la un proces echitabil de norma criticată.

Apărările formulate în cauză În cauză nu au fost formulate întâmpinări de către intimații-pârâți. II. Soluția instanței de recurs Analizând actele și lucrările dosarului, precum și încheierea recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamanta Gospodărie Comunală S.A. este nefondat, pentru următoarele considerente: Cu titlu preliminar, Înalta Curte urmează să respingă excepția lipsei de interes în susținerea recursului invocată de intimata societatea E. S.R.L., întrucât, obiectul recursului îl constituie verificarea legalității încheierii prin care s-a pronunțat instanța cu privire la cererea de sesizare a Curții Constituționale, respectiv dacă au fost avute în vedere și au fost aplicate în mod corect dispozițiile legale care reglementează condițiile de sesizare a instanței de contencios constituțional. De asemenea, și în ipoteza în care cauza a fost soluționată definitiv în favoarea recurentei-reclamante, aceasta justifică interes în soluționarea excepției de neconstituționalitate, pentru eventualitatea în care una din părțile adverse ar formula o cale de atac extraordinară prin care s-ar urmări desființarea hotărârii definitive pronunțate în cauză. Pe fondul recursului, în ceea ce privește cazul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., Înalta Curte îl apreciază a fi nefondat. Astfel, prima instanță a respectat rigorile art. 425 alin. (1) lit. b) din același act normativ, încheierea atacată cuprinzând argumente care demonstrează că judecătorul cauzei a analizat în mod adecvat circumstanțele cauzei și textul de lege incident, din perspectiva condițiilor de admisibilitate ale excepției de neconstituționalitate, pe care le-a trecut prin filtrul propriei sale aprecieri și a explicat raționamentul care a condus la soluția de respingere a cererii cu care a fost învestit. Totodată, instanța de control judiciar reține că hotărârea judecătorească nu trebuie să cuprindă un răspuns exhaustiv dat fiecărei susțineri formulate de părțile în proces, fiind suficient a se răspunde argumentelor fundamentale, de natură a susține soluția pronunțată în cauză. De altfel, analiza instanței de judecată era circumscrisă, în cauză, exclusiv analizării condițiilor cumulative de admisibilitate ale excepției de neconstituționalitate, conform art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, caz în care, constatând că una dintre aceste condiții nu este îndeplinită (respectiv legătura cu cauza a normei vizată de excepția de neconstituționalitate), examinarea celorlalte condiții se dovedea a fi inutilă. Nefondate sunt și criticile de nelegalitate întemeiate pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte reținând că textul de lege a cărui neconstituționalitate a fost invocată nu are legătură cu soluționarea cererii de recurs, astfel cum în mod corect s-a reținut prin încheierea recurată. Înalta Curte constată că cererea de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate invocată, astfel cum a fost motivată de recurenta-reclamantă, nu este admisibilă, în cauză nefiind îndeplinite cumulativ cerințele prevăzute de dispozițiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată. Astfel, recurenta-reclamantă a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 634 alin. (1) pct. 2 și alin. (2) din C. proc. civ., potrivit cu care: "(1) Sunt hotărâri definitive: (…) 2. hotărârile date în primă instanță, fără drept de apel, neatacate cu recurs, (2) Hotărârile prevăzute la alin. (1) devin definitive la data expirării termenului de exercitare a apelului ori recursului sau, după caz, la data pronunțării". Totodată, art. 21 alin. (3) din Constituție, în raport cu care s-a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 634 alin. (1) pct. 2 și alin. (2) din C. proc. civ., prevede: "(3) Părțile au dreptul la un proces echitabil și la soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil." Potrivit dispozițiilor art. 29 alin. (1) - (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, republicată: "(1) Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia. (2) Excepția poate fi ridicată la cererea uneia dintre părți, sau, din oficiu, de către instanța de judecată ori de arbitraj comercial. De asemenea, excepția poate fi ridicată de procuror în fața instanței de judecată, în cauzele la care participă. (3) Nu pot face obiectul excepției prevederile constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale". Din interpretarea logico-juridică a prevederilor art. 29 alin. (1), (2) și (3) din Legea nr. 47/1992, rezultă că, pentru sesizarea Curții Constituționale cu o excepție de neconstituționalitate, trebuie îndeplinite următoarele condiții, în mod cumulativ: (i) excepția să fie invocată în cadrul unui litigiu aflat pe rolul unei instanțe judecătorești sau de arbitraj comercial; (ii) excepția să aibă ca obiect neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare; (iii) norma vizată de excepție să aibă legătură cu soluționarea cauzei și să nu fi fost constatată ca fiind neconstituțională printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale. De asemenea, condiția relevanței excepției, care impune ca normele criticate să aibă incidență în soluționarea cauzei respective, nu trebuie analizată in abstracto, ci dedusă din orice fel de tangență a prevederilor legale în discuție cu litigiul aflat pe rolul instanței. Prin urmare, se impune o analiză riguroasă, în care să fie luat în calcul interesul procesual al rezolvării excepției de neconstituționalitate, prin prisma elementelor cadrului procesual și a stadiului concret în care se află litigiul. Din această perspectivă, Înalta Curte apreciază că, deși excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 634 alin. (1) pct. 2 și alin. (2) din C. proc. civ. a fost invocată la cererea recurentei-reclamante în fața Curții de Apel Brașov, iar, anterior, nu s-a pronunțat o decizie a Curții Constituționale de constatare a neconstituționalității prevederilor legale criticate de petentă ca fiind neconforme cu legea fundamentală, în cauză nu este îndeplinită cerința ca excepția să aibă ca obiect neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, impusă de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992. Astfel, Înalta Curte constată că, deși a invocat formal neconstituționalitatea prevederilor art. 634 alin. (1) pct. 2 și alin. (2) din C. proc. civ., raportat la prevederile art. 21 alin. (3) din Constituția României, în motivarea excepției, recurenta-reclamantă a criticat în realitate raționamentul logico-juridic al instanței de fond, iar prin mecanismul excepției de neconstituționalitate, solicită chiar soluționarea căii de atac cu care a fost învestită instanța de recurs, în condițiile în care, criticile din recurs vizează aspectul inaplicabilității instituției perimării, raportat la interpretarea dorită de recurentă cu privire la prevederile legale ce fac obiectul sesizării. Prin urmare, ceea ce invocă recurenta este încălcarea dreptului său la un proces echitabil, ca urmare a interpretării și aplicării de către instanța de fond a dispozițiilor legale ce reglementează instituția perimării. Or, efectuarea controlului de legalitate asupra raționamentului juridic al instanței de fond nu este atributul Curții Constituționale, ci al instanței de control judiciar, considerent pentru care, apreciind că în cauză nu se invocă în fapt neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță, ci se formulează critici în privința raționamentului instanței de fond, Înalta Curte, în acord cu opinia curții de apel, constată că cererea de sesizare a Curții Constituționale, astfel cum este motivată de recurenta-reclamantă, este inadmisibilă, în cuprinsul cererii neformulând veritabile critici de neconstituționalitate. Partea care ridică excepția de neconstituționalitate nu trebuie să indice doar textele de lege pe care dorește să le supună controlului constituțional, ci are obligația să raporteze aceste dispoziții la legea fundamentală și să-și argumenteze pertinent cererea, prin referiri la măsura în care dispoziția legală contestată corespunde sau nu prevederilor constituționale și care sunt implicațiile declarării neconstituționalității acestor dispoziții asupra soluționării cauzei. În acest sens, amintește Înalta Curte că excepția de neconstituționalitate constituie un mijloc procedural prin intermediul căruia se asigură, în condițiile legii, analiza conformității anumitor dispoziții legale cu Constituția României, iar potrivit art. 146 lit. d) din Constituție, competența de a hotărî asupra excepțiilor de neconstituționalitate privind legile și ordonanțele, ridicate în fața instanțelor judecătorești, revine Curții Constituționale. Totodată, cererea de sesizare a Curții Constituționale se formulează de o parte din proces în fața instanței de judecată învestită cu soluționarea litigiului, întrucât Legea nr. 47/1992 stabilește un veritabil filtru, în virtutea căruia instanța de judecată efectuează un examen cu privire la îndeplinirea condițiilor de admisibilitate, în funcție de care admite sau respinge cererea de sesizare a Curții Constituționale, calea procedurală reglementată de art. 29 din Legea nr. 47/1992 neoferind, într-adevăr, instanței în fața căreia se invocă excepția, posibilitatea de a controla constituționalitatea propriu-zisă a prevederilor legale contestate, ci doar de a aprecia asupra condițiilor de admisibilitate a excepției de neconstituționalitate. În consecință, în cadrul examenului de admisibilitate a excepției de neconstituționalitate, instanța trebuie să analizeze, implicit, corectitudinea folosirii mijlocului procedural în scopul pentru care a fost prevăzut de lege. Pentru aceste considerente, constatând că nu sunt incidente motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., republicat, în temeiul prevederilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamanta Gospodărie Comunală S.A., ca nefondat. PENTRU ACESTE MOTIVE,