ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 548/2012

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 548/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la Judecătoria

Sectorului 5 București, reclamantele P.P.E. și D.P.E. au chemat în judecată

Statul român, prin Ministerul Finanțelor Publice, Autoritatea Națională pentru

Restituirea Proprietăților și Statul Român prin Comisia Centrală pentru

Stabilirea Despăgubirilor, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va

pronunța să se dispună:

- stabilirea

cuantumului despăgubirilor în bani pentru imobilul compus din teren în

suprafață totală de 2.500 mp și 2 corpuri clădire, imobil expropriat și demolat

în baza DCS nr. 226/1988, situat în Municipiul Craiova;

- obligarea pârâților

în solidar la plata exclusiv și integral în bani a despăgubirilor pentru

imobilul (teren și clădiri) preluat abuziv, situat în Municipiul Craiova,

imobil evaluat provizoriu la suma de 350.000 RON;

- obligarea pârâtelor

la plata despăgubirilor conform Legii nr. 10/2001 și ale Legii nr. 247/2005

pentru imobilul (teren și clădiri) preluat abuziv, situat în Municipiul Craiova.

În motivarea cererii,

reclamantele au arătat că sunt beneficiarele Dispoziției nr. 8062/2005 prin

care Primăria Municipiului Craiova le-a acordat măsuri reparatorii sub forma

titlurilor de valoare nominală în limita sumei de 3.466.319.000 ROL, dar ca

urmare a modificărilor legislative, dosarul a fost înaintat Secretariatului

Comisiei Centrale și înregistrat sub nr. 12575/CC/2006, dar Dosarul nu a fost

soluționat, iar aceasta echivalează cu un refuz nejustificat de a emite decizia

de acordare a titlurilor de despăgubire.

S-a apreciat că

temeiul juridic al obligării pârâților în solidar este răspunderea civilă

delictuală.

Judecătoria

sectorului 5 București prin Sentința civilă nr. 289 din 20 ianuarie 2010 a

admis excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Sectorului 5 București și

a declinat competența de soluționare în favoarea Curții de Apel București,

secția contencios administrativ și fiscal.

În motivarea

soluției, instanța a avut în vedere că cererea de chemare în judecată este

întemeiată pe refuzul nejustificat al pârâților de a soluționa un dosar conform

Titlului VII din Legea nr. 247/2005, care instituie procedura de urmat și

atribuțiile A.N.R.P. și C.C.S.D în cadrul procedurii de soluționare.

A fost avută în

vedere și noțiunea de „contencios administrativ”, astfel cum aceasta este

definită de art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004, dar și

dispozițiile art. 19 alin. (1) din Titlul VIII al Legii nr. 247/2005 conform

cărora deciziile C.C.S.D. pot fi atacate în condițiile legii contenciosului

administrativ,iar refuzul de a emite o astfel de decizie poate fi sancționat

numai pe calea contenciosului administrativ.

Cauza a fost

înregistrată la Curtea de Apel București sub nr. 14891/302/2009.

Autoritatea Națională

pentru Restituirea Proprietăților a formulat întâmpinare și a invocat excepția

lipsei calității procesuale pasive cu privire la petitul 1 al acțiunii.

Comisia Centrală

pentru Stabilirea Despăgubirilor a formulat în întâmpinare excepția lipsei

calității procesuale pasive cu privire la petitele 2 și 3 ale cererii

introductive și excepția de nelegalitate a Dispozițiilor art. 8062 din 28

aprilie 2005 a Primarului Municipiului Craiova.

Ministerul Finanțelor

Publice, în reprezentarea Statului român a formulat întâmpinare și a invocat

excepția lipsei calității procesuale pasive și excepția prematurității

acțiunii, motivat de dispozițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005.

de fond

Prin Sentința civilă

nr. 5014 din 9 decembrie 2010 a Curții de Apel București, secția contencios

administrativ și fiscal, a fost admisă excepția lipsei calității procesuale

pasive a A.N.R.P. cu privire la petitul 1 al acțiunii.

S-a admis excepția

lipsei calității procesuale pasive a Statului Român prin Comisia Centrală

pentru Stabilirea Despăgubirilor cu privire la petitele 2 și 3 din acțiune și a

respins acțiunea ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate

procesuală pasivă.

A fost respinsă și

excepția de nelegalitate a Dispoziției nr. 8062 din 28 aprilie 2005 a

Primarului Municipiului Craiova, ca neîntemeiată.

A fost admisă

excepția lipsei calității procesuale pasive a Statului Român prin M.F.P. și a

fost respinsă acțiunea ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate

procesuală pasivă.

A fost admisă

excepția prematurității și respinsă acțiunea formulată de reclamantele-pârâte

P.P.E. și D.P.E. în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională pentru

Restituirea Proprietăților, ca fiind prematur introdusă.

În motivarea acestei

soluții, instanța de fond a reținut:

- referitor la

excepția lipsei calității procesuale pasive a A.N.R.P. cu privire la primul

capăt de cerere, s-a reținut că aceasta nu are atribuții în acordarea de

despăgubiri pentru imobilele ce fac obiectul restituirii potrivit Legii nr.

10/2001, iar atribuția de emitere a deciziei conținând titlu de despăgubire are

Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, astfel că Autoritatea

Națională pentru Restituirea Proprietăților nu are calitate procesuală pasivă

față de acest petit;

- în ceea ce privește

excepția lipsei calității procesuale pasive a C.C.S.D. cu privire la capetele 2

și 3 ale acțiunii, aceasta a fost găsită întemeiată pentru că prin adoptarea

O.U.G. nr. 81/2007 atribuția achitării despăgubirilor în numerar revine

A.N.R.P. prin Direcția pentru Acordarea Despăgubirilor în Numerar și nu

C.C.S.D., iar acțiunea respinsă în privința petitelor 2 și 3 împotriva C.C.S.D.

pentru lipsa calității procesuale pasive;

- pentru aceleași

considerente a fost admisă și excepția lipsei calității procesuale pasive a M.F.P.

pentru că nu are atribuții în soluționarea dosarelor înregistrate la C.C.D.S.

și nici în plata despăgubirilor, iar acțiunea a fost respinsă față de M.F.P.

pentru lipsa calității procesuale pasive;

- referitor la

excepția de nelegalitate a dispoziției emise de Primăria municipiului Craiova,

aceasta a fost respinsă deoarece aspectele invocate vor fi analizate pe calea

dreptului comun și nu pot face obiectul controlului instanței pe calea

excepției de nelegalitate prevăzută de art. 4 din Legea nr. 554/2004;

- excepția

prematurității a fost admisă motivat de dispozițiile Titlului VII din Legea nr.

247/2005 pentru că reclamantele nu sunt titularele unei decizii conținând

titlul de despăgubire, procedura nefiind finalizată prin emiterea unei astfel

de decizii și, prin urmare, nu ar putea fi parcursă nici procedura referitoare

la valorificarea titlului de despăgubire conform modificărilor aduse Titlului

VII prin O.U.G. nr. 81/2007.

Dosarul aferent

Dispoziției nr. 8062 din 28 aprilie 2005 a fost înregistrată la Secretariatul

Comisiei Centrale sub nr. 12575/CC, fiind remis entității notificate, respectiv

Primăriei, pentru clarificarea aspectelor legate de existența unei stări de

coproprietate.

exercitată

Împotriva acestei

sentințe au declarat recurs reclamantele P.P.E., D.P.E. și Statul român prin

C.C.S.D.

I. În recursul

declarat de reclamantele P.P.E. și D.P.E. s-a solicitat casarea sentinței și

trimiterea cauzei spre rejudecare Curții de Apel București pentru motivul de

casare prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ., modificarea sentinței

întrucât hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină, motiv de

modificare prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., modificarea sentinței

întrucât hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal și a fost dată cu

încălcarea sau aplicarea greșită a legii, motiv de modificare prevăzut de art.

304 pct. 9 C. proc. civ..

În motivele de recurs

se arată că hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu

încălcarea sau aplicarea greșită a legii, în privința soluționării excepției

prematurității acțiunii.

Excepția

prematurității acțiunii a fost în mod greșit admisă raportat la capătul 1 și 2

din cerere deoarece recurentele-reclamante au solicitat înlăturarea aplicării

dispozițiilor Legii nr. 10/2001 și ale Legii nr. 247/2005 pentru că sunt

lipsite de conținut și contravin dispozițiilor Convenției Europene a

Drepturilor Omului care are prioritate față de dispozițiile legilor naționale,

iar temeiul acțiunii a fost art. 998 - 999 C. civ., respectiv antrenarea

răspunderii civile delictuale a autorităților implicate în procedura de

acordare a despăgubirilor.

Se critică soluția

instanței de fond pentru că nu a procedat la o analiză serioasă a cererii

recurentelor-reclamante, ceea ce contravine art. 6 din Convenția Europeană a

Drepturilor Omului pentru că nu a abordat argumentele și probele legate de

nefuncționalitatea Fondului Proprietatea, blocarea procesului de despăgubire la

nivelul A.N.R.P. și C.C.S.D.

Se arată că deși

Legea nr. 10/2001 ar putea să asigure cadrul legal pentru restituirea

proprietăților, punerea în aplicare a mecanismului de despăgubire astfel cum

este reglementat de Legea nr. 10/2001, completată prin Legea nr. 247/2005, este

lipsit de o finalitate practică și nefiind deschisă o altă cale pentru

realizarea efectivă a dreptului, singura cale rămasă o reprezintă aplicarea

dispozițiilor legale, respectiv o despăgubire efectuată într-un termen

rezonabil, respectiv art. 998-999 C. civ.

Deși

recurentele-reclamante au solicitat obligarea intimatelor-pârâte, în solidar la

plata exclusiv și integral în bani a despăgubirilor pentru imobil în temeiul

răspunderii civile delictuale și stabilirea cuantumului despăgubirilor de către

instanța de judecată, instanța de fond a refuzat practic să judece cauza și au

fost trimise să reia o procedură administrativă lipsită de efectivitate și

finalitate.

Excepția

prematurității acțiunii a fost în mod greșit admisă raportat la capătul 3 de

cerere, prin care s-a solicitat obligarea pârâtelor la plata despăgubirilor

conform dispozițiilor Legii nr. 10/2001 și ale Legii nr. 247/ 2005 pentru

imobilul preluat abuziv, situat în municipiul Craiova.

Prin acest capăt de

cerere s-a dorit învestirea instanței de judecată cu soluționarea dosarului nr.

12575/CC/2006 și în baza expertizei tehnice topo, evaluatorii să stabilească

cuantumul despăgubirilor, urmând apoi să oblige C.C.S.D. și A.N.R.P. la

emiterea deciziei de despăgubiri și plata efectivă a acestora, dar nu s-a dorit

reluarea unei proceduri lipsită de efectivitate.

Excepția lipsei

calității procesuale pasive a A.N.R.P. în ceea ce privește petitul nr. 1 al

acțiunii a fost greșit admisă deoarece A.N.R.P. are calitate procesuală pasivă

pentru toate cele trei capete de cerere, iar pentru capătul I are calitate

procesuală pasivă pentru că s-a solicitat stabilirea cuantumului despăgubirilor

pentru imobil direct de instanța de judecată.

Excepția lipsei

calității procesuale pasive a C.C.S.D. în ceea ce privește petitele 2 și 3 ale

acțiunii a fost greșit admisă întrucât intimata-pârâtă C.C.S.D. are calitate

procesuală pasivă față de toate cele trei capete de cerere. Vinovate de

blocarea procesului de despăgubire se fac toate autoritățile implicate -

A.N.R.P., C.C.S.D. și Statul român și elementele răspunderii civile delictuale

sunt întrunite în persoana fiecăreia dintre aceste autorități.

Excepția lipsei

calității procesuale pasive a Statului român în ceea ce privește petitul 2 al

acțiunii a fost considerat greșit admisă pentru că statul are obligația de a

crea cadrul legal pentru realizarea în practică a dreptului recunoscut de lege,

iar imposibilitatea de realizare concretă a dreptului este imputabilă în mod

exclusiv Statului.

S-a solicitat

modificarea sentinței întrucât hotărârea este lipsită de temei legal și a fost

dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, motiv de modificare prevăzut

de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., iar în drept cererea a fost întemeiată pe

art. 304 pct. 5, 7 și 9 C. proc. civ..

II. În recursul

declarat de Statul român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor

se critică soluția instanței de fond de respingere a excepției de nelegalitate

a Dispoziției nr. 8062 din 28 aprilie 205 a Primarului municipiului Craiova.

S-a arătat că

potrivit art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, instanța trebuia să suspende

cauza și să trimită dosarul Tribunalului Dolj pentru soluționarea excepției

invocate.

Sunt îndeplinite

condițiile prevăzute de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, respectiv:

este atacat un act unilateral cu caracter individual, a fost emis de o

autoritate publică în regim de putere publică, în vederea executării în concret

a legii și dă naștere unor raporturi juridice între beneficiarii acestei

dispoziții și Statul român.

Se apreciază că

Dispoziția nr. 8062 din 28 aprilie 2005 este nelegală pentru că la data

preluării abuzive a imobilului notificat există o stare de coproprietate în

privința imobilului situat în Craiova și nu sunt incidente dispozițiile art. 4

alin. (4) din Legea nr. 10/2001.

Mai mult, notificarea

nr. 798/2001 a fost formulată numai de către reclamanta P.P.E., iar Notificarea

nr. 729/2001 care ar fi fost formulată de D.P.E. nu este depusă la dosar.

Dispoziția nr. 8062

din 28 aprilie 2005 a fost emisă de Primăria municipiului Craiova cu încălcarea

dispozițiilor art. 4 alin. (1) și art. 23 din Legea nr. 10/2004.

A fost criticată

soluția instanței de fond pentru că nu s-a analizat și nu s-a pronunțat asupra

excepției lipsei calității procesuale active a reclamantei D.P.E.

Pentru că Notificarea

nr. 727/N/2001 care ar fi fost adresată de D.P.E. nu a fost depusă la dosar,

s-a considerat că aceasta nu are calitate procesuală pasivă și nici nu a făcut

dovada calității de persoană îndreptățită.

Pe fondul cauzei, se

arată că recurenta a formulat cerere reconvențională prin care a solicitat

reclamantei D.P.E. să facă dovada formulării notificării privind imobilul

situat în Craiova în termenul și condițiile prevăzute de Legea nr. 10/2001,

precum și a dreptului de proprietate asupra imobilului solicitat, dar cererea

reconvențională nu a fost analizată de instanța de fond.

S-a solicitat

admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul admiterii excepției de

nelegalitate a Dispoziției nr. 8062 din 28 aprilie 2005, admiterea excepției

lipsei calității procesuale active a reclamantei K.M.M., cu menținerea

celorlalte dispoziții ale sentinței amintite.

Intimata A.N.R.P. a

formulat întâmpinare și a solicitat respingerea recursului declarat de

reclamantele P.P.E. și D.P.E. ca nefondat.

de recurs

După examinarea

motivelor de recurs, a dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va

respinge recursurile declarate pentru următoarele considerente:

I. Recursul declarat

de reclamantele P.P.E. și D.P.E. este nefondat pentru că soluția instanței de

fond nu a fost pronunțată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii în

privința excepției prematurității acțiunii și a excepției lipsei calității

procesuale pasive a A.N.R.P., C.C.S.D. și a Statului român.

Reclamantele au

solicitat instanței, în contradictoriu cu Statul român, prin Ministerul

Finanțelor Publice, Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și

Statul român prin C.C.S.D., stabilirea cuantumului despăgubirilor pentru un

imobil preluat de stat în mod abuziv, obligarea la plata exclusiv și integral

în bani a despăgubirilor și obligarea la plata despăgubirilor conform Legii nr.

10/2001 și ale Legii nr. 247/2005.

Criticile referitoare

la greșita soluționare a excepției lipsei calității procesuale pasive a

A.N.R.P., C.C.S.D. și a Statului român prin Ministerul Finanțelor Publice, sunt

nefondate.

Din analiza

dispozițiilor H.G. nr. 1068/2007 rezultă că A.N.R.P. acordă sprijin și

îndrumarea metodologică autorităților administrației publice locale și

centrale, precum și celorlalte persoane juridice deținătoare de imobile care

fac obiectul restituirii potrivit Legii nr. 10/ 2001, republicată, asigură

organizarea și funcționarea Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea

Despăgubirilor dar aceasta nu conferă calitate procesuală pasivă acestei

instituții în stabilirea cuantumului despăgubirilor aferente imobilelor

notificate în temeiul Legii nr. 10/2001, respectiv capătul 1 de cerere, astfel

că soluția instanței de fond este dată conform legii.

Nici Statul român,

prin Ministerul Finanțelor Publice nu are calitate procesuală pasivă, deoarece

acest organ al administrației publice centrale, potrivit H.G. nr. 34/2009

privind organizarea și funcționarea Ministerului Finanțelor Publice nu are

atribuții în legătură cu despăgubirile ce pot fi acordate pentru imobile preluate

abuziv de stat sau de stabilirea cuantumului acestor despăgubiri ci este cel

care aplică strategia în dosarul finanțelor publice și administrează finanțele

publice, astfel că și aceste critici din motivele de recurs sunt nefondate.

Calitatea procesuală

pasivă a Statului român prin M.F.P. nu poate fi justificată în cauză de

obligația statului de a asigura cadrul legal pentru realizarea efectivă a

dreptului material, așa cum susțin recurentele pentru că aceasta presupune

identitatea între persoana chemată în judecată și cel obligat în raportul

juridic dedus judecății.

Nu vor fi reținute

nici criticile referitoare la greșita respingere a excepției calității

procesuale pasive a C.C.S.D. pentru capetele 2 și 3 ale cererii de chemare în

judecată.

Aceste capete de

cerere se referă la plata exclusiv și integrală a despăgubirilor în bani pentru

imobilul preluat abuziv de stat.

În Titlul VII al

Legii nr. 247/2005 a fost reglementată procedura de acordare a despăgubirilor

aferente imobilelor care nu pot fi restituite în natură dar și înființarea

Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor care are atribuții în

emiterea deciziilor reprezentând titlurile de despăgubire, dar nu au atribuții

în plata acestor despăgubiri.

În acest sens a fost

adoptată O.U.G. nr. 81/2007 care a prevăzut că achitarea în numerar a

despăgubirilor către persoanele îndreptățite se face de către Direcția pentru

Acordarea Despăgubirilor în Numerar din cadrul Autorității Naționale pentru

Restituirea Proprietăților, în baza deciziilor emise de C.C.S.D.

În ceea ce privește

respingerea cererii reclamantelor ca prematură, soluția instanței de fond nu

este dată cu aplicarea greșită a legii, așa cum se susține în motivele de

recurs.

În cadrul acestor

critici se arată că recurentele-reclamante solicită înlăturarea aplicării

dispozițiilor Legii nr. 10/2001 și ale Legii nr. 247/2005 și că cererea a fost

întemeiată pe dispozițiile art. 998 - 999 C. civ.

Legat de acest temei

al acțiunii se impune precizat faptul că, în fața instanței de contencios administrativ,

nu poate fi invocat ca temei de drept dispozițiile art. 998 - 999 C. civ.,

chiar dacă inițial cererea a fost adresată instanței civile - Judecătoria

Sector 5 București, a fost declinată ulterior, în favoarea Curții de Apel

București, secția contencios administrativ, prin admiterea excepției

necompetenței materiale a Judecătoriei sector 5, astfel că în fața instanței de

contencios administrativ nu pot fi invocate dispozițiile Codului civil,

sentința prin care a fost declinată competența în favoarea instanței de

contencios administrativ nu a fost recurată de reclamante, iar în fața

instanței de apel nu s-a invocat excepția necompetenței materiale.

În același timp, se

constată că reclamantele solicită înlăturarea unor norme de drept speciale ce

reglementează modul de stabilire și de acordare a despăgubirilor pentru

imobilele preluate abuziv care a fost reglementat prin Legea nr. 10/2001 și

Titlul VII al Legii nr. 247/2005 și aplicarea unor norme cu caracter general

referitoare la răspunderea civilă delictuală.

Aceste solicitări

sunt contrare principiului specialia generalibus derogant, iar concursul dintre

legea specială și legea generală se rezolvă în favoarea legii speciale.

Cum pentru imobilele

preluate abuziv de stat a fost adoptată de legea specială prin care s-au

stabilit măsurile reparatorii și modul lor de acordare, nu se poate solicita

aplicarea dreptului comun.

Recurentele au

justificat aplicarea regulilor de drept comun prin faptul că legislația

specială ar încălca art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenția

Europeană a Drepturilor Omului, dar aceste susțineri sunt nefondate.

Trebuie subliniată

jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului care a statuat că în

situațiile ce presupun indemnizarea unor categorii largi de persoane prin

măsuri legislative ce pot avea consecințe economice importante asupra

ansamblului unui stat, autoritățile naționale trebuie să dispună de o mare

putere discreționară, nu numai în a alege măsurile de natură a garanta

drepturile patrimoniale sau a reglementa raporturile de proprietate, dar și

pentru a dispune de timpul necesar pentru aplicarea unor asemenea măsuri.

Astfel, chiar în

cauza Maria Atanasiu și alții împotriva României, Curtea a luat act de sarcina

foarte importantă pe care legislația în materia bunurilor imobile naționalizate

o reprezintă pentru bugetul de stat (parag. 227) și a fost de acord că

plafonarea despăgubirilor și eșalonarea lor pe o perioadă mai lungă ar putea

reprezenta o măsură susceptibilă de a respecta un just echilibru între interesele

foștilor proprietari și interesul general al colectivității.

Mai mult, a devenit

funcțional Fondul „Proprietatea” începând cu 21 ianuarie 2011, mai ales că

multe condamnări ale României la Curtea Europeană a Drepturilor Omului s-au

datorat și constatării că acest fond nu este funcțional, iar lansarea

tranzacțiilor este de natură să îndrepte o parte a beneficiarilor „titlurilor

de despăgubire” către piața bursieră, ceea ce ar ușura presiunea bugetară

(cauza Maria Atanasiu, paragraful 228, teza ultimă).

Trebuie precizat că

problema admisibilității acțiunilor în acordarea de despăgubiri bănești pentru

imobilele preluate abuziv, imposibil de restituit în natură și pentru care se

prevăd măsuri reparatorii prin Titlul VII al Legii nr. 247/2005, îndreptate

direct împotriva Statului român, întemeiate pe dispozițiile dreptului comun,

ale art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional al Convenția pentru Apărarea

Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale a fost soluționată prin Decizia

nr. 27/2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție dată în recursul în

interesul legii, decizie care este obligatorie.

De altfel, dacă s-ar

accepta punctul de vedere al recurentelor s-ar ajunge numai la obligarea

directă a Statului român la despăgubiri ceea ce reprezintă o schimbare a

debitorului obligației de plată și a mecanismului de achitare a despăgubirilor

față de legislația specială, dar, în final, tot bugetul de stat va suporta

aceste despăgubiri, iar obligarea directă a Statului român pe lângă faptul că

ar însemna o neaplicare a legii speciale, nu ar reprezenta o garanție a

accelerării și eficientizării sistemului de acordare a despăgubirilor.

Chiar și în

hotărârea-pilot (cauza Maria Atanasiu și alții împotriva României), Curtea

europeană a reamintit că „statului pârât trebuie să i se lase o marjă largă de

apreciere pentru a alege măsurile destinate să garanteze respectarea

drepturilor patrimoniale” și că „punerea în balanță a drepturilor în cauză și a

câștigurilor și pierderilor diferitelor persoane afectate de procesul de transformare

a economiei și a sistemului juridic al statului, constituie un exercițiu de o

dificultate deosebită”.

În condițiile în care

recurentele-reclamante nu au solicitat obligarea C.C.S.D. la emiterea deciziei

reprezentând titlu de despăgubire, în mod corect instanța de fond a respins

cererea acestora ca prematură pentru că stabilirea despăgubirilor se face în

cadrul procedurii prevăzute de Titlul VII al Legii nr. 247/2005, iar

valorificarea titlurilor, după emiterea lor, se face conform Cap. V din același

titlu, astfel cum a fost modificat prin O.U.G. nr. 81/2007.

Toate acestea

dovedesc că soluția instanței de fond referitoare la respingerea acțiunii ca

prematură este legală și temeinică și nu a fost dată cu aplicarea sau

încălcarea legii pentru a fi incident motivul de recurs prevăzut de art. 304

pct. 9 C. proc. civ..

Ca temei de drept al

recursului au fost invocate și dispozițiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ. dar

nu au fost indicate care sunt formele de procedură prevăzute sub sancțiunea

nulității de art. 105 alin. (2) C. proc. civ., astfel că acest motiv este

nefondat.

Referitor la motivul

de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., se constată că și acesta

este nefondat deoarece hotărârea instanței de fond este motivată cu respectarea

dispozițiilor art. 261 C. proc. civ., instanța nu este obligată să răspundă

fiecărui argument invocat, iar în cauză au fost prezentate motivele de fapt și

de drept care au format convingerea instanței.

II. Recursul declarat

de C.C.S.D. va fi respins pentru următoarele considerente:

Criticile referitoare

la greșita respingere a excepției de nelegalitate a Dispoziției nr. 8062 din 28

aprilie 2005 a Primarului municipiului Craiova sunt nefondate.

Potrivit art. 4 alin.

(1) din Legea nr. 554/2004 „Legalitatea unui act administrativ unilateral cu

caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetată

oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepție, din oficiu sau la cererea

părții interesate. În acest caz, instanța, constatând că de actul administrativ

depinde soluționarea litigiului pe fond, sesizează, prin încheiere motivată,

instanța de contencios administrativ competentă și suspendă cauza; încheierea

de sesizare a instanței de contencios administrativ nu este supusă niciunei căi

de atac, iar încheierea prin care se respinge cererea de sesizare poate fi

atacată odată cu fondul. Suspendarea cauzei nu se dispune în ipoteza în care

instanța în fața căreia s-a ridicat excepția de nelegalitate este instanța de

contencios administrativ competentă să o soluționeze și nici atunci când

excepția de nelegalitate a fost invocată în cauze penale”.

Din interpretarea

prevederilor legale enunțate rezultă că excepția de nelegalitate poate avea ca

obiect numai actele administrative unilaterale supuse regimului contenciosului

administrativ, altfel spus, acele acte administrative unilaterale susceptibile

de a fi supuse controlului de legalitate în temeiul Legii nr. 554/2004 și pe

calea unei acțiuni directe.

Nu pot forma obiect

al excepției de nelegalitate actele unilaterale care fie nu au natură juridică

administrativă, fie sunt exceptate de la controlul exercitat pe calea

contenciosului administrativ în temeiul art. 5 alin. (1) și (2) din Legea nr.

554/2004: actele autorităților publice care privesc relația cu Parlamentul,

actele de comandament cu caracter militar și actele administrative pentru

modificarea sau desființarea cărora se prevede, prin lege organică, o altă

procedură judiciară.

Prin urmare,

dispoziția prin care entitatea deținătoare soluționează o notificare privind

restituirea unui imobil preluat abuziv, în temeiul Legii nr. 10/2001, fiind

supusă contestației la secția civilă a tribunalului, conform art. 26 din actul

normativ menționat, nu poate fi cenzurată pe calea contenciosului administrativ

nici prin acțiune directă, nici prin intermediul excepției de nelegalitate.

Referitor la

criticile privind neanalizarea excepției lipsei calității procesuale active a

reclamantei D.P.E. se constată că sunt nefondate.

Mai întâi, se poate

observa că excepția a fost invocată prin Notele de ședință și vizează, de fapt,

greșita emitere a Dispoziției nr. 8062 din 28 aprilie 2005 de către Primăria

municipiului Craiova pe numelor celor două reclamante deși numai P.P.E. a

formulat notificare pentru acordarea despăgubirilor. Or, aceste aspecte vizează

legalitatea Dispoziției nr. 8062 din 28 aprilie 2005 iar instanța de fond a

respins acțiunea ca fiind prematură, astfel că nu se impune analiza calității

procesuale active a reclamantei D.P.E., casarea sentinței și trimiterea cauzei

spre rejudecare.

Apreciind că soluția

instanței de fond este legală și temeinică, în baza art. 312 C. proc. civ.

raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, vor fi respinse recursurile ca

nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile

declarate de P.P.E., D.P.E. și Statul Român prin Comisia Centrală pentru

Stabilirea Despăgubirilor împotriva Sentinței civile nr. 5014 din 9 decembrie

2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și

fiscal, ca nefondate.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 3 februarie 2012.

Procesat

de GGC - LM