ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 548/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Sesizarea instanței de fond Prin cererea înregistrată la Judecătoria Sectorului 5 București, reclamantele P.P.E. și D.P.E.

au chemat în judecată Statul român, prin Ministerul Finanțelor Publice, Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și Statul Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună: - stabilirea cuantumului despăgubirilor în bani pentru imobilul compus din teren în suprafață totală de 2.500 mp și 2 corpuri clădire, imobil expropriat și demolat în baza DCS nr. 226/1988, situat în Municipiul Craiova; - obligarea pârâților în solidar la plata exclusiv și integral în bani a despăgubirilor pentru imobilul (teren și clădiri) preluat abuziv, situat în Municipiul Craiova, imobil evaluat provizoriu la suma de 350.000 RON; - obligarea pârâtelor la plata despăgubirilor conform Legii nr. 10/2001 și ale Legii nr. 247/2005 pentru imobilul (teren și clădiri) preluat abuziv, situat în Municipiul Craiova.

În motivarea cererii, reclamantele au arătat că sunt beneficiarele Dispoziției nr. 8062/2005 prin care Primăria Municipiului Craiova le-a acordat măsuri reparatorii sub forma titlurilor de valoare nominală în limita sumei de 3.466.319.000 ROL, dar ca urmare a modificărilor legislative, dosarul a fost înaintat Secretariatului Comisiei Centrale și înregistrat sub nr. 12575/CC/2006, dar Dosarul nu a fost soluționat, iar aceasta echivalează cu un refuz nejustificat de a emite decizia de acordare a titlurilor de despăgubire. S-a apreciat că temeiul juridic al obligării pârâților în solidar este răspunderea civilă delictuală. Judecătoria sectorului 5 București prin Sentința civilă nr. 289 din 20 ianuarie 2010 a admis excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Sectorului 5 București și a declinat competența de soluționare în favoarea Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal.

În motivarea soluției, instanța a avut în vedere că cererea de chemare în judecată este întemeiată pe refuzul nejustificat al pârâților de a soluționa un dosar conform Titlului VII din Legea nr. 247/2005, care instituie procedura de urmat și atribuțiile A.N.R.P. și C.C.S.D în cadrul procedurii de soluționare. A fost avută în vedere și noțiunea de „contencios administrativ”, astfel cum aceasta este definită de art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004, dar și dispozițiile art. 19 alin. (1) din Titlul VIII al Legii nr. 247/2005 conform cărora deciziile C.C.S.D. pot fi atacate în condițiile legii contenciosului administrativ,iar refuzul de a emite o astfel de decizie poate fi sancționat numai pe calea contenciosului administrativ.

Cauza a fost înregistrată la Curtea de Apel București sub nr. 14891/302/2009. Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților a formulat întâmpinare și a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive cu privire la petitul 1 al acțiunii. Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a formulat în întâmpinare excepția lipsei calității procesuale pasive cu privire la petitele 2 și 3 ale cererii introductive și excepția de nelegalitate a Dispozițiilor art. 8062 din 28 aprilie 2005 a Primarului Municipiului Craiova. Ministerul Finanțelor Publice, în reprezentarea Statului român a formulat întâmpinare și a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive și excepția prematurității acțiunii, motivat de dispozițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005.

2. Soluția instanței de fond Prin Sentința civilă nr. 5014 din 9 decembrie 2010 a Curții de Apel București, secția contencios administrativ și fiscal, a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a A.N.R.P. cu privire la petitul 1 al acțiunii. S-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a Statului Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor cu privire la petitele 2 și 3 din acțiune și a respins acțiunea ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă. A fost respinsă și excepția de nelegalitate a Dispoziției nr. 8062 din 28 aprilie 2005 a Primarului Municipiului Craiova, ca neîntemeiată. A fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a Statului Român prin M.F.P.

și a fost respinsă acțiunea ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă. A fost admisă excepția prematurității și respinsă acțiunea formulată de reclamantele-pârâte P.P.E. și D.P.E. în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, ca fiind prematur introdusă. În motivarea acestei soluții, instanța de fond a reținut: - referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a A.N.R.P. cu privire la primul capăt de cerere, s-a reținut că aceasta nu are atribuții în acordarea de despăgubiri pentru imobilele ce fac obiectul restituirii potrivit Legii nr. 10/2001, iar atribuția de emitere a deciziei conținând titlu de despăgubire are Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, astfel că Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților nu are calitate procesuală pasivă față de acest petit; - în ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a C.C.S.D.

cu privire la capetele 2 și 3 ale acțiunii, aceasta a fost găsită întemeiată pentru că prin adoptarea O.U.G. nr. 81/2007 atribuția achitării despăgubirilor în numerar revine A.N.R.P. prin Direcția pentru Acordarea Despăgubirilor în Numerar și nu C.C.S.D., iar acțiunea respinsă în privința petitelor 2 și 3 împotriva C.C.S.D. pentru lipsa calității procesuale pasive; - pentru aceleași considerente a fost admisă și excepția lipsei calității procesuale pasive a M.F.P. pentru că nu are atribuții în soluționarea dosarelor înregistrate la C.C.D.S. și nici în plata despăgubirilor, iar acțiunea a fost respinsă față de M.F.P.

pentru lipsa calității procesuale pasive; - referitor la excepția de nelegalitate a dispoziției emise de Primăria municipiului Craiova, aceasta a fost respinsă deoarece aspectele invocate vor fi analizate pe calea dreptului comun și nu pot face obiectul controlului instanței pe calea excepției de nelegalitate prevăzută de art. 4 din Legea nr. 554/2004; - excepția prematurității a fost admisă motivat de dispozițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005 pentru că reclamantele nu sunt titularele unei decizii conținând titlul de despăgubire, procedura nefiind finalizată prin emiterea unei astfel de decizii și, prin urmare, nu ar putea fi parcursă nici procedura referitoare la valorificarea titlului de despăgubire conform modificărilor aduse Titlului VII prin O.U.G.

nr. 81/2007. Dosarul aferent Dispoziției nr. 8062 din 28 aprilie 2005 a fost înregistrată la Secretariatul Comisiei Centrale sub nr. 12575/CC, fiind remis entității notificate, respectiv Primăriei, pentru clarificarea aspectelor legate de existența unei stări de coproprietate. 3. Calea de atac exercitată Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamantele P.P.E., D.P.E. și Statul român prin C.C.S.D. I. În recursul declarat de reclamantele P.P.E. și D.P.E. s-a solicitat casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare Curții de Apel București pentru motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 5 C. proc. civ., modificarea sentinței întrucât hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină, motiv de modificare prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc.

civ., modificarea sentinței întrucât hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal și a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, motiv de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.. În motivele de recurs se arată că hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, în privința soluționării excepției prematurității acțiunii. Excepția prematurității acțiunii a fost în mod greșit admisă raportat la capătul 1 și 2 din cerere deoarece recurentele-reclamante au solicitat înlăturarea aplicării dispozițiilor Legii nr. 10/2001 și ale Legii nr. 247/2005 pentru că sunt lipsite de conținut și contravin dispozițiilor Convenției Europene a Drepturilor Omului care are prioritate față de dispozițiile legilor naționale, iar temeiul acțiunii a fost art. 998 - 999 C. civ., respectiv antrenarea răspunderii civile delictuale a autorităților implicate în procedura de acordare a despăgubirilor.

Se critică soluția instanței de fond pentru că nu a procedat la o analiză serioasă a cererii recurentelor-reclamante, ceea ce contravine art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului pentru că nu a abordat argumentele și probele legate de nefuncționalitatea Fondului Proprietatea, blocarea procesului de despăgubire la nivelul A.N.R.P. și C.C.S.D. Se arată că deși Legea nr. 10/2001 ar putea să asigure cadrul legal pentru restituirea proprietăților, punerea în aplicare a mecanismului de despăgubire astfel cum este reglementat de Legea nr. 10/2001, completată prin Legea nr. 247/2005, este lipsit de o finalitate practică și nefiind deschisă o altă cale pentru realizarea efectivă a dreptului, singura cale rămasă o reprezintă aplicarea dispozițiilor legale, respectiv o despăgubire efectuată într-un termen rezonabil, respectiv art. 998-999 C. civ.

Deși recurentele-reclamante au solicitat obligarea intimatelor-pârâte, în solidar la plata exclusiv și integral în bani a despăgubirilor pentru imobil în temeiul răspunderii civile delictuale și stabilirea cuantumului despăgubirilor de către instanța de judecată, instanța de fond a refuzat practic să judece cauza și au fost trimise să reia o procedură administrativă lipsită de efectivitate și finalitate. Excepția prematurității acțiunii a fost în mod greșit admisă raportat la capătul 3 de cerere, prin care s-a solicitat obligarea pârâtelor la plata despăgubirilor conform dispozițiilor Legii nr. 10/2001 și ale Legii nr. 247/ 2005 pentru imobilul preluat abuziv, situat în municipiul Craiova. Prin acest capăt de cerere s-a dorit învestirea instanței de judecată cu soluționarea dosarului nr. 12575/CC/2006 și în baza expertizei tehnice topo, evaluatorii să stabilească cuantumul despăgubirilor, urmând apoi să oblige C.C.S.D.

și A.N.R.P. la emiterea deciziei de despăgubiri și plata efectivă a acestora, dar nu s-a dorit reluarea unei proceduri lipsită de efectivitate. Excepția lipsei calității procesuale pasive a A.N.R.P. în ceea ce privește petitul nr. 1 al acțiunii a fost greșit admisă deoarece A.N.R.P. are calitate procesuală pasivă pentru toate cele trei capete de cerere, iar pentru capătul I are calitate procesuală pasivă pentru că s-a solicitat stabilirea cuantumului despăgubirilor pentru imobil direct de instanța de judecată. Excepția lipsei calității procesuale pasive a C.C.S.D. în ceea ce privește petitele 2 și 3 ale acțiunii a fost greșit admisă întrucât intimata-pârâtă C.C.S.D. are calitate procesuală pasivă față de toate cele trei capete de cerere.

Vinovate de blocarea procesului de despăgubire se fac toate autoritățile implicate - A.N.R.P., C.C.S.D. și Statul român și elementele răspunderii civile delictuale sunt întrunite în persoana fiecăreia dintre aceste autorități. Excepția lipsei calității procesuale pasive a Statului român în ceea ce privește petitul 2 al acțiunii a fost considerat greșit admisă pentru că statul are obligația de a crea cadrul legal pentru realizarea în practică a dreptului recunoscut de lege, iar imposibilitatea de realizare concretă a dreptului este imputabilă în mod exclusiv Statului. S-a solicitat modificarea sentinței întrucât hotărârea este lipsită de temei legal și a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, motiv de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., iar în drept cererea a fost întemeiată pe art. 304 pct. 5, 7 și 9 C. proc. civ.. II. În recursul declarat de Statul român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor se critică soluția instanței de fond de respingere a excepției de nelegalitate a Dispoziției nr. 8062 din 28 aprilie 205 a Primarului municipiului Craiova. S-a arătat că potrivit art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, instanța trebuia să suspende cauza și să trimită dosarul Tribunalului Dolj pentru soluționarea excepției invocate. Sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, respectiv: este atacat un act unilateral cu caracter individual, a fost emis de o autoritate publică în regim de putere publică, în vederea executării în concret a legii și dă naștere unor raporturi juridice între beneficiarii acestei dispoziții și Statul român.

Se apreciază că Dispoziția nr. 8062 din 28 aprilie 2005 este nelegală pentru că la data preluării abuzive a imobilului notificat există o stare de coproprietate în privința imobilului situat în Craiova și nu sunt incidente dispozițiile art. 4 alin. (4) din Legea nr. 10/2001. Mai mult, notificarea nr. 798/2001 a fost formulată numai de către reclamanta P.P.E., iar Notificarea nr. 729/2001 care ar fi fost formulată de D.P.E. nu este depusă la dosar. Dispoziția nr. 8062 din 28 aprilie 2005 a fost emisă de Primăria municipiului Craiova cu încălcarea dispozițiilor art. 4 alin. (1) și art. 23 din Legea nr. 10/2004. A fost criticată soluția instanței de fond pentru că nu s-a analizat și nu s-a pronunțat asupra excepției lipsei calității procesuale active a reclamantei D.P.E.

Pentru că Notificarea nr. 727/N/2001 care ar fi fost adresată de D.P.E. nu a fost depusă la dosar, s-a considerat că aceasta nu are calitate procesuală pasivă și nici nu a făcut dovada calității de persoană îndreptățită. Pe fondul cauzei, se arată că recurenta a formulat cerere reconvențională prin care a solicitat reclamantei D.P.E. să facă dovada formulării notificării privind imobilul situat în Craiova în termenul și condițiile prevăzute de Legea nr. 10/2001, precum și a dreptului de proprietate asupra imobilului solicitat, dar cererea reconvențională nu a fost analizată de instanța de fond. S-a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul admiterii excepției de nelegalitate a Dispoziției nr. 8062 din 28 aprilie 2005, admiterea excepției lipsei calității procesuale active a reclamantei K.M.M., cu menținerea celorlalte dispoziții ale sentinței amintite.

Intimata A.N.R.P. a formulat întâmpinare și a solicitat respingerea recursului declarat de reclamantele P.P.E. și D.P.E. ca nefondat. 4. Soluția instanței de recurs După examinarea motivelor de recurs, a dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va respinge recursurile declarate pentru următoarele considerente: I. Recursul declarat de reclamantele P.P.E. și D.P.E. este nefondat pentru că soluția instanței de fond nu a fost pronunțată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii în privința excepției prematurității acțiunii și a excepției lipsei calității procesuale pasive a A.N.R.P., C.C.S.D. și a Statului român.

Reclamantele au solicitat instanței, în contradictoriu cu Statul român, prin Ministerul Finanțelor Publice, Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și Statul român prin C.C.S.D., stabilirea cuantumului despăgubirilor pentru un imobil preluat de stat în mod abuziv, obligarea la plata exclusiv și integral în bani a despăgubirilor și obligarea la plata despăgubirilor conform Legii nr. 10/2001 și ale Legii nr. 247/2005. Criticile referitoare la greșita soluționare a excepției lipsei calității procesuale pasive a A.N.R.P., C.C.S.D. și a Statului român prin Ministerul Finanțelor Publice, sunt nefondate. Din analiza dispozițiilor H.G. nr. 1068/2007 rezultă că A.N.R.P.

acordă sprijin și îndrumarea metodologică autorităților administrației publice locale și centrale, precum și celorlalte persoane juridice deținătoare de imobile care fac obiectul restituirii potrivit Legii nr. 10/ 2001, republicată, asigură organizarea și funcționarea Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor dar aceasta nu conferă calitate procesuală pasivă acestei instituții în stabilirea cuantumului despăgubirilor aferente imobilelor notificate în temeiul Legii nr. 10/2001, respectiv capătul 1 de cerere, astfel că soluția instanței de fond este dată conform legii. Nici Statul român, prin Ministerul Finanțelor Publice nu are calitate procesuală pasivă, deoarece acest organ al administrației publice centrale, potrivit H.G.

nr. 34/2009 privind organizarea și funcționarea Ministerului Finanțelor Publice nu are atribuții în legătură cu despăgubirile ce pot fi acordate pentru imobile preluate abuziv de stat sau de stabilirea cuantumului acestor despăgubiri ci este cel care aplică strategia în dosarul finanțelor publice și administrează finanțele publice, astfel că și aceste critici din motivele de recurs sunt nefondate. Calitatea procesuală pasivă a Statului român prin M.F.P. nu poate fi justificată în cauză de obligația statului de a asigura cadrul legal pentru realizarea efectivă a dreptului material, așa cum susțin recurentele pentru că aceasta presupune identitatea între persoana chemată în judecată și cel obligat în raportul juridic dedus judecății.

Nu vor fi reținute nici criticile referitoare la greșita respingere a excepției calității procesuale pasive a C.C.S.D. pentru capetele 2 și 3 ale cererii de chemare în judecată. Aceste capete de cerere se referă la plata exclusiv și integrală a despăgubirilor în bani pentru imobilul preluat abuziv de stat. În Titlul VII al Legii nr. 247/2005 a fost reglementată procedura de acordare a despăgubirilor aferente imobilelor care nu pot fi restituite în natură dar și înființarea Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor care are atribuții în emiterea deciziilor reprezentând titlurile de despăgubire, dar nu au atribuții în plata acestor despăgubiri. În acest sens a fost adoptată O.U.G. nr. 81/2007 care a prevăzut că achitarea în numerar a despăgubirilor către persoanele îndreptățite se face de către Direcția pentru Acordarea Despăgubirilor în Numerar din cadrul Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, în baza deciziilor emise de C.C.S.D.

În ceea ce privește respingerea cererii reclamantelor ca prematură, soluția instanței de fond nu este dată cu aplicarea greșită a legii, așa cum se susține în motivele de recurs. În cadrul acestor critici se arată că recurentele-reclamante solicită înlăturarea aplicării dispozițiilor Legii nr. 10/2001 și ale Legii nr. 247/2005 și că cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 998 - 999 C. civ.

Legat de acest temei al acțiunii se impune precizat faptul că, în fața instanței de contencios administrativ, nu poate fi invocat ca temei de drept dispozițiile art. 998 - 999 C. civ., chiar dacă inițial cererea a fost adresată instanței civile - Judecătoria Sector 5 București, a fost declinată ulterior, în favoarea Curții de Apel București, secția contencios administrativ, prin admiterea excepției necompetenței materiale a Judecătoriei sector 5, astfel că în fața instanței de contencios administrativ nu pot fi invocate dispozițiile Codului civil, sentința prin care a fost declinată competența în favoarea instanței de contencios administrativ nu a fost recurată de reclamante, iar în fața instanței de apel nu s-a invocat excepția necompetenței materiale.

În același timp, se constată că reclamantele solicită înlăturarea unor norme de drept speciale ce reglementează modul de stabilire și de acordare a despăgubirilor pentru imobilele preluate abuziv care a fost reglementat prin Legea nr. 10/2001 și Titlul VII al Legii nr. 247/2005 și aplicarea unor norme cu caracter general referitoare la răspunderea civilă delictuală. Aceste solicitări sunt contrare principiului specialia generalibus derogant, iar concursul dintre legea specială și legea generală se rezolvă în favoarea legii speciale. Cum pentru imobilele preluate abuziv de stat a fost adoptată de legea specială prin care s-au stabilit măsurile reparatorii și modul lor de acordare, nu se poate solicita aplicarea dreptului comun.

Recurentele au justificat aplicarea regulilor de drept comun prin faptul că legislația specială ar încălca art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, dar aceste susțineri sunt nefondate. Trebuie subliniată jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului care a statuat că în situațiile ce presupun indemnizarea unor categorii largi de persoane prin măsuri legislative ce pot avea consecințe economice importante asupra ansamblului unui stat, autoritățile naționale trebuie să dispună de o mare putere discreționară, nu numai în a alege măsurile de natură a garanta drepturile patrimoniale sau a reglementa raporturile de proprietate, dar și pentru a dispune de timpul necesar pentru aplicarea unor asemenea măsuri.

Astfel, chiar în cauza Maria Atanasiu și alții împotriva României, Curtea a luat act de sarcina foarte importantă pe care legislația în materia bunurilor imobile naționalizate o reprezintă pentru bugetul de stat (parag. 227) și a fost de acord că plafonarea despăgubirilor și eșalonarea lor pe o perioadă mai lungă ar putea reprezenta o măsură susceptibilă de a respecta un just echilibru între interesele foștilor proprietari și interesul general al colectivității. Mai mult, a devenit funcțional Fondul „Proprietatea” începând cu 21 ianuarie 2011, mai ales că multe condamnări ale României la Curtea Europeană a Drepturilor Omului s-au datorat și constatării că acest fond nu este funcțional, iar lansarea tranzacțiilor este de natură să îndrepte o parte a beneficiarilor „titlurilor de despăgubire” către piața bursieră, ceea ce ar ușura presiunea bugetară (cauza Maria Atanasiu, paragraful 228, teza ultimă).

Trebuie precizat că problema admisibilității acțiunilor în acordarea de despăgubiri bănești pentru imobilele preluate abuziv, imposibil de restituit în natură și pentru care se prevăd măsuri reparatorii prin Titlul VII al Legii nr. 247/2005, îndreptate direct împotriva Statului român, întemeiate pe dispozițiile dreptului comun, ale art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional al Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale a fost soluționată prin Decizia nr. 27/2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție dată în recursul în interesul legii, decizie care este obligatorie.

De altfel, dacă s-ar accepta punctul de vedere al recurentelor s-ar ajunge numai la obligarea directă a Statului român la despăgubiri ceea ce reprezintă o schimbare a debitorului obligației de plată și a mecanismului de achitare a despăgubirilor față de legislația specială, dar, în final, tot bugetul de stat va suporta aceste despăgubiri, iar obligarea directă a Statului român pe lângă faptul că ar însemna o neaplicare a legii speciale, nu ar reprezenta o garanție a accelerării și eficientizării sistemului de acordare a despăgubirilor.

Chiar și în hotărârea-pilot (cauza Maria Atanasiu și alții împotriva României), Curtea europeană a reamintit că „statului pârât trebuie să i se lase o marjă largă de apreciere pentru a alege măsurile destinate să garanteze respectarea drepturilor patrimoniale” și că „punerea în balanță a drepturilor în cauză și a câștigurilor și pierderilor diferitelor persoane afectate de procesul de transformare a economiei și a sistemului juridic al statului, constituie un exercițiu de o dificultate deosebită”. În condițiile în care recurentele-reclamante nu au solicitat obligarea C.C.S.D. la emiterea deciziei reprezentând titlu de despăgubire, în mod corect instanța de fond a respins cererea acestora ca prematură pentru că stabilirea despăgubirilor se face în cadrul procedurii prevăzute de Titlul VII al Legii nr. 247/2005, iar valorificarea titlurilor, după emiterea lor, se face conform Cap. V din același titlu, astfel cum a fost modificat prin O.U.G.

nr. 81/2007. Toate acestea dovedesc că soluția instanței de fond referitoare la respingerea acțiunii ca prematură este legală și temeinică și nu a fost dată cu aplicarea sau încălcarea legii pentru a fi incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.. Ca temei de drept al recursului au fost invocate și dispozițiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ. dar nu au fost indicate care sunt formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității de art. 105 alin. (2) C. proc. civ., astfel că acest motiv este nefondat. Referitor la motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., se constată că și acesta este nefondat deoarece hotărârea instanței de fond este motivată cu respectarea dispozițiilor art. 261 C. proc.

civ., instanța nu este obligată să răspundă fiecărui argument invocat, iar în cauză au fost prezentate motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței. II. Recursul declarat de C.C.S.D. va fi respins pentru următoarele considerente: Criticile referitoare la greșita respingere a excepției de nelegalitate a Dispoziției nr. 8062 din 28 aprilie 2005 a Primarului municipiului Craiova sunt nefondate. Potrivit art. 4 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 „Legalitatea unui act administrativ unilateral cu caracter individual, indiferent de data emiterii acestuia, poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepție, din oficiu sau la cererea părții interesate.

În acest caz, instanța, constatând că de actul administrativ depinde soluționarea litigiului pe fond, sesizează, prin încheiere motivată, instanța de contencios administrativ competentă și suspendă cauza; încheierea de sesizare a instanței de contencios administrativ nu este supusă niciunei căi de atac, iar încheierea prin care se respinge cererea de sesizare poate fi atacată odată cu fondul. Suspendarea cauzei nu se dispune în ipoteza în care instanța în fața căreia s-a ridicat excepția de nelegalitate este instanța de contencios administrativ competentă să o soluționeze și nici atunci când excepția de nelegalitate a fost invocată în cauze penale”.

Din interpretarea prevederilor legale enunțate rezultă că excepția de nelegalitate poate avea ca obiect numai actele administrative unilaterale supuse regimului contenciosului administrativ, altfel spus, acele acte administrative unilaterale susceptibile de a fi supuse controlului de legalitate în temeiul Legii nr. 554/2004 și pe calea unei acțiuni directe. Nu pot forma obiect al excepției de nelegalitate actele unilaterale care fie nu au natură juridică administrativă, fie sunt exceptate de la controlul exercitat pe calea contenciosului administrativ în temeiul art. 5 alin. (1) și (2) din Legea nr. 554/2004: actele autorităților publice care privesc relația cu Parlamentul, actele de comandament cu caracter militar și actele administrative pentru modificarea sau desființarea cărora se prevede, prin lege organică, o altă procedură judiciară.

Prin urmare, dispoziția prin care entitatea deținătoare soluționează o notificare privind restituirea unui imobil preluat abuziv, în temeiul Legii nr. 10/2001, fiind supusă contestației la secția civilă a tribunalului, conform art. 26 din actul normativ menționat, nu poate fi cenzurată pe calea contenciosului administrativ nici prin acțiune directă, nici prin intermediul excepției de nelegalitate. Referitor la criticile privind neanalizarea excepției lipsei calității procesuale active a reclamantei D.P.E. se constată că sunt nefondate. Mai întâi, se poate observa că excepția a fost invocată prin Notele de ședință și vizează, de fapt, greșita emitere a Dispoziției nr. 8062 din 28 aprilie 2005 de către Primăria municipiului Craiova pe numelor celor două reclamante deși numai P.P.E.

a formulat notificare pentru acordarea despăgubirilor. Or, aceste aspecte vizează legalitatea Dispoziției nr. 8062 din 28 aprilie 2005 iar instanța de fond a respins acțiunea ca fiind prematură, astfel că nu se impune analiza calității procesuale active a reclamantei D.P.E., casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare. Apreciind că soluția instanței de fond este legală și temeinică, în baza art. 312 C. proc. civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, vor fi respinse recursurile ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursurile declarate de P.P.E., D.P.E. și Statul Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva Sentinței civile nr. 5014 din 9 decembrie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondate. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 februarie 2012. Procesat de GGC - LM