Decizia nr. 2478/2003 — ÎCCJ, Secția penală — recurs

Lt.(rez.) A.C.V. la 5 pedepse de câte 7 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 54 lit. a) și b) C. pen., pentru 5 infracțiuni prevăzute de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 14 lit. c) din aceeași lege, prin schimbarea încadrării juridice din 6 infracțiuni prevăzute de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 și 6 infracțiuni prevăzute de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 14 lit. c) din aceeași lege. Inculpatul a fost achitat în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., prevăzută de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 14 lit. c) din aceeași lege (constând în introducerea în penitenciar a unui pachet de țigări Kent cu droguri, în luna iunie 2001). -21 pedepse de câte 6 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea a 21 infracțiuni de luare de mită, prevăzute de art. 254 alin. (1) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din 21 infracțiuni de luare de mită, prevăzute de art. 254 alin. (1) și (2) C. pen.; -5 pedepse de câte 5 ani închisoare pentru săvârșirea a 5 infracțiuni de trafic de influență, prevăzute de art. 257 alin. (1) C. pen. Inculpatul a fost achitat pentru alte infracțiuni după cum urmează: - în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) cu referire la art. 10 lit. c) C. proc. pen., pentru o infracțiune de luare de mită, prevăzută de art. 254 alin. (1) și (2) C. pen. (primire a 100 de dolari S.U.A. în luna iunie 2001 pentru introducerea în penitenciar a unui pachet de țigări Kent cu droguri); - în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., pentru o infracțiune de luare de mită, prevăzută de art. 252 alin. (1) și (2) C. pen. (primirea a 6 milioane de lei în luna septembrie 2001); - în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., pentru toate infracțiunile de tolerare a consumului ilicit de droguri, prevăzută de art. 5 din Legea nr. 143/2000. În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 C. pen., pedepsele au fost contopite și s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare, sporită cu 4 ani și pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), și b) C. pen. În baza art. 67 C. pen., s-a dispus degradarea militară a inculpatului A.C.V. A confiscat de la inculpat, în baza art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cantitatea de 16,74 grame heroină, din care 0,24 gr au fost consumate pentru întocmirea raportului de constatare științifică. În baza art. 118 lit. c), 254 alin. (3) și 257 alin. (2) cu referire la art. 256 alin. (2) C. pen., a confiscat de la inculpatul A.C.V. suma de 200 de dolari S.U.A. depuși la Sucursala Municipiului București a B.N.R. și l-a obligat la plata către stat cu titlu de confiscare specială a următoarelor sume și bunuri: 3.000.000 de lei, 100 de mărci germane sau contravaloarea la data plății, 3550 de dolari S.U.A. sau contravaloarea lor la data plății, 30 pachete și un cartuș țigări Marlboro sau contravaloarea lor la data plății.

V.V. la 6 pedepse de câte 4 ani închisoare și 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen., pentru săvârșirea a 6 infracțiuni prevăzute de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 (transport de droguri de risc fără drept) prin schimbarea încadrării juridice din 6 infracțiuni prevăzute de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 și 6 infracțiuni prevăzute de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 14 lit. c) din aceeași lege. În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) și art. 35 C. pen., pedepsele au fost contopite și s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa de 4 ani închisoare sporită cu un an și pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), și b) C. pen., pe timp de 2 ani.

E.L. la 17 pedepse de câte 6 ani închisoare pentru 17 infracțiuni de trafic de influență prevăzute de art. 257 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., pedepsele au fost contopite și s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare sporită cu 3 ani. În temeiul art. 257 alin. (2) C. pen., cu referire la art. 256 alin. (2) C. pen., l-a obligat pe inculpat la plata către stat cu titlu de confiscare a sumelor de 1000 de mărci germane, și 3750 de dolari S.U.A. sau contravaloarea lor la data plății. S-a dedus din pedepsele aplicate inculpaților A.C.V. și V.V., durata arestării preventive de la 30 noiembrie 2001 la zi. S-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului P.G., durata arestării preventive de la 7 decembrie 2001, la zi. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt: 1. În cursul lunii ianuarie 2001, a fost introdusă în incinta secției a III-a, a Penitenciarului Jilava, o cantitate de circa 20 gr heroină, disimulată în interiorul unor pungi de cafea marca E. Drogurile au fost comandate de către deținuții C.G. și R.G. de la un furnizor care nu a fost identificat. Sub coordonarea lui E.L., drogurile au fost preluate din cartierul R., municipiul B., de către V.V. și au fost predate lt. A.C.V. la domiciliul acestuia. Ofițerul a introdus în două rânduri în penitenciar punguțe de cafea (4 pungi, dintre care în 2 pungi se afla și heroină) și i le-a înmânat lui E.L., care, la rândul său, le-a predat deținuților C.G. și R.G. Aceștia au împărțit cantitatea de heroină, pe care ulterior au comercializat-o printre ceilalți deținuți sau au folosit-o pentru consumul propriu. Odată cu pungile de cafea, V.V. și în continuare lt. A.C.V. au preluat și transportat și o sticlă cu whisky, iar acest transport a avut aparența unui transport obișnuit al unor bunuri destinate inculpatului E.L., care nu le-a comunicat celor doi că în interiorul pachetelor de cafea se află droguri. La scurt timp, prin intermediul altor deținuți încarcerați în secția a III-a, inculpatul lt. A.C.V. a aflat că în interiorul pungilor de cafea au fost ascunse droguri și a purtat în acest sens o discuție cu inculpatul E.L., în cursul căreia potrivit susținerilor inculpatului E.L., cei doi au stabilit să introducă în continuare cantități de droguri în incinta penitenciarului. Cei doi au stabilit, tot atunci, ca pentru fiecare cantitate de droguri introdusă, lt. A.C.V. să fie plătit de către E.L. cu suma fixă de 100 de dolari S.U.A. Despre înțelegerea celor doi inculpați în urma unor discuții avute cu aceștia a știut și inculpatul civ. V.V. care, astfel, încă de la început a cunoscut, de fiecare dată, că transporta droguri. Aceasta rezultă și din împrejurarea că uneori a preluat în condiții de clandestinitate pachete de țigări sau cafea și le-a predat ofițerului pentru introducerea în penitenciar. 2. În cursul lunilor februarie – martie 2001, la inițiativa deținuților I.A. și R.G. a mai fost introdusă o cantitate de circa 15 gr heroină, care a fost preluată de la membrii rețelei C.F. Drogurile au fost ascunse în interiorul unui pachet de țigări marca Marlboro, de culoare roșie, care a fost preluat de la furnizori de către inculpatul V.V., la indicațiile lui E.L. Introducerea în penitenciar a pachetului de țigări care conținea droguri a fost făcută de către lt. A.C.V., care a primit pentru acest serviciu suma de 100 de dolari S.U.A. de la inculpatul E.L., căruia i-a și predat drogurile. Ulterior, inculpatul E.L. le-a predat deținutului R.G., care a efectuat porționarea, iar distribuirea în secție a drogurilor a fost făcută de către deținuții M.M.C. și B.G. 3. În luna mai 2001, o nouă cantitate de circa 15 gr heroină a fost procurată în mod similar de la aceiași furnizori. Drogurile au fost livrate la inițiativa deținutului I.A., fiind ascunse în interiorul unui pachet de țigări marca Marlboro lights. Pachetul de țigări a fost preluat de inculpatul civ. V.V., în zona restaurantului H. situat în Piața Unirii din București. Inculpatul V.V. a fost ghidat de către inculpatul civ. E.L. prin telefonul mobil, iar când a ajuns în vecinătatea restaurantului sus-menționat, V.V. a fost contactat pe telefonul mobil, de către o persoană neidentificată, care i-a indicat că pachetul de țigări, care conținea drogurile, se afla lângă un coș de gunoi, situat în zonă. După ridicarea pachetului de țigări, inculpatul l-a transportat până la domiciliul lt. A.C.V., care l-a introdus în penitenciar și l-a predat inculpatului E.L., contra sumei obișnuite de 100 de dolari S.U.A. Întreaga cantitate de droguri a fost înmânată deținutului I.A., care i-a dat 5 gr heroină deținutului M.G. pentru a o vinde în interes propriu, 8 grame au fost date deținutului C.D., iar restul de circa 2 gr heroină a fost comercializată în rândul deținuților din secție. 4. La începutul lunii iulie 2001, o nouă cantitate de circa 15 gr heroină a fost furnizată de către un membru rămas neidentificat al rețelei, condusă de către G.R.M. Drogurile precum în cazurile precedente au fost ascunse într-un pachet de țigări, care a fost preluat de inculpatul civ. V.V. din zona stației de metrou C.B. din București și predat inculpatului lt. A.C.V. Acesta, la rândul său, i l-a dat inculpatului civ. E.L., de la care a primit ,conform înțelegerii inițiale suma de 100 de dolari S.U.A.

În aceleași condiții, la data de 26 iulie 2001, a fost organizat un nou transport de droguri. De această dată, inculpatul civil V.V. a preluat un pachet de țigări în care se aflau circa 15 gr. heroină, de la un membru al rețelei lui G.R.M., cunoscut sub porecla de „C.”, care a rămas neidentificat. Livrarea s-a efectuat în timpul nopții pe Bd. Timișoara din București, viza-vi de benzinăria C., iar pachetul de țigări și celelalte bunuri preluate cu aceeași ocazie, au fost înmânate, în noaptea respectivă inculpatului A.C.V., care le-a introdus în penitenciar. Stabilirea datei exacte a acestei livrări a fost posibilă deoarece, din notele de redare ale convorbirilor purtate în noaptea respectivă de către inculpații E.L., V.V., I.A. și lt. A.C.V., care au și declarat în acest sens, rezultă că cei patru au purtat o adevărată teleconferință, în sensul că au ținut permanent legătura unul cu altul, în scopul ca inculpatul V.V. să se întâlnească cu persoana de contact, care i-a livrat drogurile și apoi cu lt. A.C.V., căruia i-a predat drogurile pentru ca acesta să le introducă, în schimbul celor 100 de dolari S.U.A., în incinta penitenciarului informând de executare pe E.L.

Ultimul transport a fost efectuat la data de 29 noiembrie 2001. În acest scop, inculpatul civ. E.L. sprijinit de deținutul I.A., a luat legătura cu membrii aceleiași rețele, iar la indicațiile primului, V.V. a preluat din zona restaurantului P., situat în Bd. Ion Mihalache din București, o sacoșă din plastic în care se aflau o sticlă de whisky, un telefon mobil marca Siemens și un pachet de țigări B.F. desigilat. Bunurile au fost transportate până la domiciliul inculpatului lt. A.C.V., unde au fost înmânate acestuia. Predarea bunurilor menționate s-a efectuat de către inculpatul civ. V.V. inculpatului ofițer sub supravegherea unei echipe operative formată din procurori militari și lucrători ai „Brigăzii Antidrog" din cadrul Direcției Generale de Combatere a Crimei Organizate și Antidrog. Cu acest prilej, a fost constată infracțiunea flagrantă de „trafic de droguri”, sacoșa ce conținea bunurile menționate fiind găsită în locuința lt. A.C.V., după ce-i fusese înmânată de către V.V. Potrivit înțelegerii, sacoșa urma să fie predată de către inculpatul ofițer, a doua zi, inculpatului civ. E.L. contra sumei de 100 de dolari S.U.A. În interiorul pachetului de țigări marca „B.F.” au fost descoperite 2 punguțe de formă rotundă confecționate artizanal din folie de polietilenă, în care se afla o substanță pulverulentă de culoare ușor maronie. Potrivit raportului de constatare tehnico-științifică, substanța respectivă, în greutate de 16.74 gr., este heroină.

Deținutul I.A. a fost încarcerat în secția a III-a, a penitenciarului în cursul lunii ianuarie 2001. Fiind prieten cu inculpatul civ. E.L., și la inițiativa acestuia, într-una din zile, I.A. a mers cu respectivul deținut în biroul comandantului secției, pentru a-i „cinsti” pe cei 2 ofițeri inculpați, în sensul de a le oferi o sumă de bani în vederea captării bunăvoinței acestora, cu consecința îmbunătățirii regimului de deținere. În prezența lui I.A., inculpatul civ. E.L. a înmânat din partea acestuia suma de 50 de dolari S.U.A. inculpatului mr. P.G. și 100 de mărci germane inculpatului lt. A.C.V. I.A. avea să restituie, în zilele următoare, aceste sume inculpatului deținut civ. E.L. și deținutului R.G., care i le puseseră la dispoziție cu titlu de împrumut. Tot în cursul lunii ianuarie 2001, în același scop, inculpatul mr. P.G. a mai primit de la I.A. un telefon marca Nokia „Cameleon”, introdus în penitenciar de către serg. maj. M.P. care l-a preluat de la numitul G.R.M. Inculpatul mr. P.G. a mai primit, în luna martie 2001, suma de 1.000.000 de lei și un set de produse cosmetice marca „S.T.R. 8”, iar în vara anului 2001 a primit suma de 200 de mărci germane provenită de la deținutul Ș.G. zis „G.”, pentru care mr. P.G. a introdus în secție un telefon mobil marca „Alcatel”. Cât îl privește pe inculpatul lt. A.C.V., acesta a mai primit de la I.A. suma de 1.500.000 de lei ca „plată” pentru introducerea, în vara anului 2001, a unui telefon marca „Motorola”.

Pentru ca deținutul F.A. zis „D.” să fie numit șef de cameră, în luna ianuarie 2002, acesta a acceptat să plătească suma de 200 de dolari S.U.A. Banii au fost puși la dispoziție de către inculpatul deținut E.L., la rugămintea deținutului R.G., prieten comun al celor doi, care intervenise în acest sens pe lângă șeful grupei de deservire. Inculpatul E.L. le-a dat inculpaților mr. P.G. și lt. A.C.V. câte 100 de dolari S.U.A., în biroul acestora, în scopul mai sus precizat. Deținutul F.A. a fost depus în Penitenciarul Jilava la data de 23 februarie 2000 și a fost numit delegat la camera nr. 310, după înmânarea banilor, începând cu luna februarie 2001. La sfârșitul lunii decembrie 2000, inculpatul civ. E.L. i-a solicitat deținutului M.M.C. o sumă de bani pentru a-i asigura rămânerea la secția a III-a și numirea în calitatea de șef de cameră. În scopurile arătate, în luna ianuarie 2001 M.M.C. i-a înmânat inculpatului deținut E.L. suma de 250 de dolari S.U.A. Din această sumă, inculpatul deținut E.L. a oprit pentru sine 50 de dolari S.U.A. și le-a dat câte 100 de dolari S.U.A. fiecăruia dintre cei doi inculpați ofițeri. Drept urmare, deținutul M.M.C. a fost desemnat să îndeplinească funcția de delegat la camera nr. 309 în ianuarie 2001. Ulterior, la solicitarea deținutului M.M.C., în vara anului 2002, D.F. a înmânat inculpatului civ. V.V. un telefon mobil care a fost introdus în penitenciar de către unul din cei doi inculpați ofițeri. În aceeași perioadă, la indicațiile deținutului M.M.C., D.F. și serg. maj. M.P. subofițer în penitenciar s-au întâlnit pentru a merge la inculpatul mr. P.G., în scopul ca ofițerul să acționeze pentru transferarea în secția a III-a, a lui M.M.C., care între timp fusese mutat în secția a V-a. Așa fiind, subofițerul care se afla în relații bune cu inculpatul mr. P.G. a condus-o pe D.F. până la domiciliul ofițerului, unde serg. maj. M.P. a discutat cu comandantul secției asupra posibilității transferării deținutului, ocazie cu care i-a înmânat un buchet de flori și două sticle de vin. Bunurile, în valoare de aproximativ 100.000 de lei fuseseră cumpărare de către D.F., la indicația lui M.M.C. și au fost înmânate ofițerului de către serg. maj. M.P., din partea deținutului.

Pentru numirea ca șef de cameră a deținutului C.M.D., în cursul lunii februarie 2001 inculpatul deținut E.L. i-a pretins acestuia suma de 300 de dolari S.U.A., iar C.M.D. a fost de acord. Pentru aceasta, deținutul a luat legătura cu membrii familiei sale, care i-au înmânat suma respectivă inculpatului civ. V.V., iar acesta i-a predat-o inculpatului lt. A.C.V. Inculpatul ofițer a introdus banii în penitenciar și, conform înțelegerii cu E.L., a reținut pentru el 100 de dolari S.U.A., restul împărțindu-se în mod egal între comandantul secției (inculpatul mr. P.G.) și șeful grupei de deservire. Urmare a plății efectuate, deținutul C.M.D., care fusese depus în penitenciar la 31 ianuarie 2001, a fost numit șef la camera nr. 305, începând cu 1 martie 2001.

Deținutul C.G. a fost depus în penitenciar la data de 24 ianuarie 2001, iar în cursul lunii februarie 2001, inculpatul deținut E.L. i-a pretins suma de 600 de dolari S.U.A. pentru a fi numit ca membru al echipei de deservire. În momentul în care E.L. le-a spus inculpaților ofițeri cele convenite cu deținutul, aceștia i-au spus că trebuia să fixeze un tarif mai mare decât cel obișnuit, întrucât C.G. figura ca urmărit general și nu avea voie să facă parte din echipa de deservire. Conform procedurii stabilite, banii au fost preluați din afara penitenciarului de către V.V., care i-a transmis lt. A.C.V., iar acesta i-a împărțit, păstrând pentru sine 300 de dolari S.U.A. și dând inculpatului mr. P.G. aceeași sumă. De asemenea, în cursul lunilor martie-aprilie, inculpatul E.L. a solicitat și a primit de la deținutul C.G. alte sume de bani, pentru ca acesta să nu fie transferat la un alt penitenciar. Deținutul a fost de acord și, în același mod suma de 100 de mărci germane și inculpatului lt. A.C., inculpatul E.L. a primit și a înmânat inculpatului mr. P.G. V. suma de 1.500.000 de lei. C.G. a fost numit membru al echipei de deservire începând cu 1 martie 2001 până la 26 aprilie 2001, când a fost transferat la Penitenciarul Rahova.

Deținutul T.A., arestat la 2 februarie 2000, la 20 martie 2001 a fost încarcerat în Penitenciarul Jilava. În cursul lunii martie 2001, acesta a fost abordat de inculpatul E.L., care realizase faptul că deținutul are disponibilități financiare. E.L. a invocat, ca de obicei, influența sa asupra cadrelor de conducere ale secției a III-a și faptul că, prin plata unei sume de bani, poate soluționa orice fel de cerere a deținutului prezentându-i acestuia și tarifele practicate. Pentru început, din lista de oferte T.A. a solicitat repartizarea sa într-o cameră mai bună. În schimbul acestui serviciu, E.L. i-a pretins suma de 700 de dolari S.U.A. și i-a pus deținutului la dispoziție telefonul mobil pentru a lua legătura cu fratele său T.G. Conform indicațiilor fratelui său, T.G. s-a întâlnit cu inculpatul civ. V.V. în Piața Alba Iulia din București și i-a înmânat inițial suma de 400 de dolari S.U.A. și un pachet cu alimente. La scurt timp, începând cu 1 aprilie 2001, T.A. a fost numit șef al camerei nr. 306. La circa o săptămână după numire, T.G. i-a înmânat inculpatului V.V. și restul de 300 de dolari S.U.A., ambele sume fiind puse la dispoziția lui E.L. prin intermediul inculpatului lt. A.C.V. Din prima tranșă de 400 de dolari S.U.A., suma de 300 de dolari S.U.A. a fost dată inculpatului mr. P.G. și 100 de dolari S.U.A. inculpatului lt. A.C.V., iar a doua tranșă de 300 de dolari S.U.A. a fost reținută de către E.L. În cursul lunii august 2001, E.L. i-a solicitat deținutului T.A. să obțină o cantitate de material lemnos pentru foc (2 camioane lemne) pe care să o transporte până la domiciliul mamei mr. P.G., din municipiul Alexandria, jud. Teleorman. La scurt timp, aceeași cerere i-a fost adresată deținutului T.A., personal de către ofițer, sub forma întrebării dacă este în măsură să rezolve problema obținerii unor lemne. Deși i-a dat asigurări în acest sens, T.A. nu a putut rezolva cele solicitate de inculpatul ofițer datorită vremii nefavorabile și costului mare al transportului (circa 9.000.000 de lei), în raport cu prețul propriu-zis al lemnelor (circa 3.000.000 de lei). Inculpatul E.L. îi făcuse cunoscut deținutului, că în schimbul procurării lemnelor, comandantul secției (inculpatul mr. P.G.) îl va menține în funcția de șef de cameră. Întrucât nu a putut rezolva în mod favorabil cererea ce i se adresase, după o perioadă, deținutul T.A. a fost mutat în secția a V-a, a Penitenciarului Jilava. 3. În cursul lunii martie 2001, inculpatul E.L. i-a pretins deținutului G.O. zis „B.”, plata unei sume de bani pentru a rămâne în secția a III-a, după expirarea perioadei de carantină și ulterior pentru a fi transferat la Penitenciarul Giurgiu. Deținutul G.O. fusese depus în penitenciar la data de 7 martie 2001. A fost de acord să plătească pentru transferul la Penitenciarul Giurgiu, întrucât domicilia pe raza municipiului G, fiind în acest fel mai aproape de familie. Astfel, prin intermediul inculpatului V.V., deținutul a plătit suma de 200 de mărci germane pentru a rămâne în secția a III-a și 150 de dolari S.U.A. pentru transferul la Penitenciarul Giurgiu. La indicațiile lui E.L., conform procedurii obișnuite, V.V. le-a înmânat banii celor doi ofițeri la domiciliile acestora (200 de mărci germane inculpatului mr. P.G. și 160 de dolari S.U.A. inculpatului lt. A.C.V.). Pretinderea banilor a rezultat din declarațiile inculpatului E.L. (vol. II, f. 152, 242 și vol. IV f. 196) și ofițerilor inculpați care au precizat că în unele situații au primit de la E.L. sume de bani (valută ori monedă românească), fără să cunoască exact persoana de la care proveneau și „serviciul” pentru care fuseseră dați, întrucât între momentul formulării cererii și primirea efectivă a banilor, se intercalau alte asemenea plăți corespunzând „serviciilor” făcute altor deținuți.

Deținutul T.M. a fost depus în penitenciar la data de 13 decembrie 2000, iar în lunile aprilie-mai 2001, E.L. s-a prezentat la el și i-a pretins suma de 200 de dolari S.U.A. pentru a rămâne pe secție și a nu fi mutat într-o altă cameră. Acest deținut era consumator de droguri și la introducerea în penitenciar a fost diagnosticat medical ca având lues (sifilis), astfel că a fost încarcerat într-o cameră special destinată acestor bolnavi. Inițial, suma pretinsă de către E.L. a fost de 100 de dolari S.U.A., dar sub pretextul că o parte a banilor va fi destinată celor doi ofițeri, suma a fost mărită la 200 de dolari S.U.A. Întrucât deținutul a considerat suma exagerată, E.L. l-a sunat pe telefonul mobil pe lt. A.C.V., după care i-a înmânat aparatul lui T.M. pentru ca acesta să audă cum ofițerul îi cerea lui E.L. să-l convingă să plătească suma cerută. În cele din urmă, deținutul a refuzat plata sumei pretinse de E.L., astfel că, la scurt timp a fost mutat într-o altă secție a penitenciarului. Pe de altă parte, T.M. a luat legătura telefonic cu soția sa, T.G., căreia i-a solicitat suma de 100 de dolari S.U.A. pentru a o da drept mită în vederea mutării într-o altă cameră de deținere. Conform indicațiilor deținutului, soția acestuia s-a întâlnit cu V.V., căruia i-a înmânat cei 100 de dolari S.U.A. În cursul anului 2001, T.G. și T.C. (fiul deținutului) s-au întâlnit cu inculpatul V.V. în mai multe rânduri și i-au înmânat acestuia o sumă totală de circa 550 de dolari S.U.A., sub pretextul că banii sunt necesari pentru ca T.M. să-și rezolve diverse probleme personale în penitenciar. În fapt, conform declarațiilor lui T.M., banii îi erau necesari pentru a efectua plata cantităților de droguri pe care le cumpăra, în vederea consumului, de la deținuții E.L. și R.G.

Deținutul I.G. zis „G.”, a fost încarcerat în penitenciar la data de 6 septembrie 2000, fiind numit ulterior șef al camerei nr. 315, cameră de staționare. Inculpatul deținut E.L. i-a pretins suma de 500 de dolari S.U.A., pentru a-și folosi influența în vederea menținerii acestuia în funcția de șef de cameră. Întrucât nu dispunea de suma respectivă, I.G. a refuzat să plătească, iar drept consecință, începând cu luna august 2001 a fost schimbat din funcția respectivă.

Deținuții P.D. și R.S.C., cercetați în același dosar penal, au fost încarcerați în Penitenciarul Jilava la data de 27 iunie 2001, efectuând perioada de carantină în secția a III-a. În prima jumătate a lunii iulie 2001, inculpatul E.L. a avut inițiativa să se prezinte la deținutul P.D. și să-i pretindă suma de 600 de dolari S.U.A., pentru a interveni în vederea transferării acestuia la Penitenciarul Rahova. Întrucât P.D. a dorit să fie transferat împreună cu prietenul său R.S.C., inculpatul deținut E.L. i-a pretins suma de 1200 de dolari S.U.A. pentru transferul ambilor deținuți. P.D. a fost de acord și a luat legătura, pe telefonul mobil aparținând lui E.L., cu fostul său subordonat, Ș.M. Acesta s-a întâlnit cu D.P.D., concubina lui E.L., căreia i-a înmânat cei 1200 de dolari S.U.A., precum și cu V.V., căruia i-a dat mai multe cartele telefonice, 100 de dolari S.U.A. și 20 de baxuri cu apă minerale destinate deținutului P.D. La întâlnirea cu D.P.D., Ș.M. a fost însoțit de către un alt coleg de serviciu, M.V.M. Suma de 1200 de dolari S.U.A. și celelalte bunuri au fost transportate de către inculpatul civ. V.V. la domiciliul lt. A.C.V., iar acesta le-a introdus în penitenciar unde au fost înmânate lui E.L. Acesta a oprit pentru sine 800 de dolari S.U.A., iar 400 de dolari S.U.A. i-a înmânat ofițerului, ca preț al serviciilor sale, inclusiv pentru facilitarea transferării celor doi deținuți. La scurt timp, deținutul P.D. i-a solicitat inculpatului deținut E.L. ca, în contul sumei ce i-o dăduse, să poată rămâne în continuare la camera nr. 306 până la epuizarea perioadei de carantină și când urma să aibă loc transferul la Penitenciarul Rahova. E.L. nu a fost de acord și a solicitat pentru acest serviciu încă 300 de dolari S.U.A., iar pentru menținerea în cameră și a deținutului R.S.C. a mai solicitat alți 300 de dolari S.U.A. Deținutul P.D. nu a avut de ales și a trebuit să fie de acord. În același mod, prin mijlocirea lui Ș.M., D.P.D., inculpatului V.V. și inculpatului lt. A.C.V., deținutul P.D. i-a mai dat lui E.L. suma de 600 de dolari S.U.A. Din declarațiile lui E.L. rezultă că din cei 600 de dolari S.U.A. o parte neprecizată a fost dată inculpatului lt. A.C.V., împrejurare negată de acesta. Urmare a efectuării plăților sus-menționate, deținuții P.D. și R.S.C. au rămas încarcerați în aceeași cameră, iar la data de 20 iulie 2001 (la terminarea carantinei) au fost transferați la Penitenciarul Rahova.

Deținutul N.D. zis „B.” a fost depus în Penitenciarul Jilava, la data de 20 octombrie 1999, iar în luna iunie 2000, a fost transferat la secția a III-a, a penitenciarului. În luna iulie 2000, deținutul a plătit, tot prin intermediar, suma de 200 de dolari S.U.A. inculpatului mr. P.G. pentru a fi numit șef de cameră la nr. 308, ceea ce s-a și întâmplat. De asemenea, pentru câștigarea bunăvoinței ofițerului, în vara anului 2001, înainte ca mr. P.G. să plece în concediu de odihnă, a mai primit de la N.D. suma de 1.000.000 de lei și 30 pachete de țigări marca „Marlboro”. Totodată, în scopul de a nu fi transportat la un alt penitenciar, în luna octombrie 2001, același deținut i-a dat lt. A.C.V. suma de 150 de dolari S.U.A. și 30 pachete de țigări „Marlboro”.

Deținutul M.F.D. a fost depus în penitenciar la data de 25 iulie 2001, din propriile declarații a rezultat că, până la expirarea perioadei de carantină, inculpatul E.L. l-a asigurat că va interveni pentru menținerea sa pe secția a III-a, dar că acest serviciu îl va costa 50 de dolari S.U.A., bani care trebuiau dați lunar, sub forma unei „cotizații”. Inițial, deținutul a fost de acord și a luat legătura telefonică cu mama sa căreia i-a cerut să-i trimită suma de 50 de dolari S.U.A. La indicațiile sale, mama deținutului a cusut o bancnotă de 50 de dolari S.U.A. în manșeta unei cămăși, pe care a trimis-o în penitenciar printr-un colet poștal. Inculpatul lt. A.C. cunoștea despre conținutul pachetului de la inculpatul E.L., astfel că la cererea acestuia l-a chemat pe M.F.D. în biroul său și au desfăcut împreună pachetul cu haine, iar deținutul i-a dat ofițerului bancnota de 50 de dolari S.U.A. pe care a găsit-o ascunsă în manșeta cămășii. Într-o altă împrejurare, lt. A.C.V. a solicitat aceluiași deținut suma de 400 de dolari S.U.A. în schimbul înlesnirii transferului la Penitenciarul Rahova, solicitare făcută anterior de deținut. M.F.D. nu a fost de acord și nu a plătit această sumă de bani.

În vara anului 2001, I.A. i-a adus la cunoștință inculpatului mr. P.G., faptul că deținutul Șt.G. zis „G.”, dorește un telefon mobil, scop în care oferă suma de 200 de mărci germane. După ce inculpatul ofițer a primit suma mai sus menționată, prin intermediul inculpatului deținut E.L., martora G.A. (concubina lui Șt.G.), i-a înmânat un telefon mobil marca „Alcatel” inculpatului civ. V.V., care l-a dus inculpatului mr. P.G. la domiciliul acestuia. Ulterior, ofițerul a introdus telefonul în penitenciar și i l-a înmânat lui E.L., aparatul fiind preluat de I.A., care l-a transmis lui Șt.G.

Deținutul O.A. zis „A.Ș” a fost încarcerat pentru o perioadă în Penitenciarul Jilava, inclusiv secția a III-a, fiind pus în libertate în cursul anului 2000. După părăsirea penitenciarului, fostul deținut a păstrat legătura (telefonic) cu I.A. zis „S.G.” și i-a trimis uneori pachete, context în care în primăvara-vara anului 2001, i-a cerut să-i facă rost de 2 sticle cu whisky, pentru a capacita și a-l pune bine cu un „gabor” din pușcărie, adică pentru a determina un cadru militar din penitenciar să-i asigure un regim mai bun de detenție. În aceste condiții, O.A. i-a transmis inculpatului lt. A.C.V., potrivit celor convenite cu I.A., băutura alcoolică solicitată.

Cetățeanul italian G.G. a fost depus în Penitenciarul Jilava la data de 29 august 2001. Fiind om de afaceri, acesta avea disponibilități financiare, astfel că în cursul lunii septembrie 2001, inculpatul civ. E.L. i-a solicitat diverse sume de bani, pentru ca deținutul să rămână în cadrul secției și să fie mutat într-o cameră mai bună. Astfel, aflând că ar putea fi transferat în arestul Direcției Cercetări Penale a Inspectoratului General al Poliției, cetățeanul italian a plătit așa cum i se ceruse de către E.L., suma de 200 de dolari S.U.A. Ulterior, banii au fost trimiși, prin inculpatul civil V.V., inculpatului mr. P.G., la domiciliu. Odată cu G.G. fuseseră încarcerați în Penitenciarul Jilava și deținuții T.M., cu care era prieten, precum și D.C. și R.S., toți fiind cercetați în același dosar penal. În aceste condiții, cetățeanul italian, i-a solicitat inculpatului civ. E.L. ca și T.M. să rămână pe secția a III-a. Inculpatul E.L. a fost de acord, solicitând câte 200 de dolari S.U.A. pentru fiecare, în vederea rezolvării problemei și mutării într-o cameră mai bună. Cetățeanul italian a fost de acord și a plătit inculpatului E.L. sumele respective. Tot cu ajutorul lui E.L., cetățeanul italian a putut beneficia de pachet săptămânal, astfel că o parte din cei 400 de dolari S.U.A. a fost dată lui E.L. în alimente și țigări. O altă sumă de 100 de dolari S.U.A. a fost solicitată de către același inculpat deținut pentru facilitarea introducerii unui telefon mobil, iar banii dați de G.G. au fost înmânați prin E.L., inculpatului lt. A.C.V., care efectuase „tramvaiul” respectiv. În afara acestor sume de bani, alți 400 de dolari S.U.A. au fost plătiți de către G.G. pentru ca prietenii său, D.C. și R.S.C. să fie numiți șefi la camerele nr. 309, respectiv nr. 305. După efectuarea plăților, G.G. și T.M. au fost mutați la camera nr. 301 (camera de „protocol”), iar începând cu data de 1 octombrie 2001, deținutul D.C. a fost numit delegat la camera nr. 309. Cât îl privește pe D.C., la solicitarea lui E.L. acesta i-a dat șefului grupei de deservire 2 cartușe de țigări (20 pachete) Viceroy și o cutie de cafea solubilă tip ness, pentru ca acesta să intervină la comandant în vederea îmbunătățirii regimului de deținere al celui care oferise bunurile. Cu alte cuvinte, „cotizația” fiind depusă de către deținut, a urmat transmiterea ei de către E.L. celui căruia îi era destinată în scopul câștigării și manifestării bunăvoinței prin înlesnirile pe care le putea acorda, grație funcției deținute. De altfel, după ce le-a primit, E.L. a schimbat cele 2 cartușe Viceroy pe un cartuș de țigări Marllboro pe care, împreună cu cutia de cafea le-a înmânat în scopul arătat mai sus lt. A.C.V., aflat în acea perioadă la conducerea secției a III-a.

Deținutul U.C.G. a fost încarcerat în penitenciar în cursul lunii septembrie 2001, iar în perioada de carantină, inculpatul civ. E.L. i-a solicitat suma de 1000 de dolari S.U.A. pentru a rămâne în cadrul secției la expirarea acestui interval de timp. Inițial, datorită cuantumului mare al sumei, U.C.G. a refuzat, dar după studierea „tarifelor” practicate pentru asemenea servicii, cei doi au negociat și au căzut de acord asupra sumei de 400 de dolari S.U.A., din care 100 de dolari S.U.A. reveneau „tramvaiului”, adică ofițerului care introducea banii și asupra căruia E.L. urma să-și exercite influența. În continuare, deținutul a luat legătura telefonic cu tatăl său, U.V., iar acesta s-a întâlnit cu inculpatul V.V. și i-a înmânat suma de 400 de dolari S.U.A., pentru a fi transmisă lui E.L., care a oprit 200 de dolari S.U.A. pentru sine, iar restul de 200 de dolari S.U.A. au fost dați inculpatului lt. A.C.V., care se afla la comanda secției în perioada respectivă. De asemenea, E.L. i-a mai pretins lui U.C.G. și suma de 300 de dolari S.U.A. (reprezentând contribuția pentru camera unde acesta era încarcerat), în vederea dezactivării bruiajului telefoanelor mobile despre care aflase că fusese instalat în penitenciar, fiind refuzat însă de sus-numitul deținut.

Deținuții A.A. și R.G. (prieteni și coinculpați în aceeași cauză penală) au fost depuși în Penitenciarul Jilava la data de 3 octombrie 2001. În luna octombrie 2001, în perioada de carantină, inculpatul deținut E.L. i-a pretins lui A.A. suma de 500 de dolari S.U.A. pentru a fi numit șef de cameră și încă 350 de dolari S.U.A. pentru ca prietenul său, R.G. să fie numit în aceeași funcție, cu precizarea că o parte din bani va fi înmânată ofițerului aflat la comanda secției, pe care E.L. urma să-l influențeze pentru efectuarea numirilor în aceste funcții. Suma menționată (în moneda românească) a fost dată, la indicațiile telefonice ale lui A.A. de către sora acestuia, B.M., inculpatului civ. V.V., iar apoi, prin intermediul inculpatului lt. A.C.V., banii au ajuns la inculpatul E.L. Prin aceeași filieră, inculpatul civ. E.L. a aranjat introducerea în penitenciar contra sumei de 100 de dolari S.U.A., a unui telefon mobil marca Nokia, destinat deținutului A.A. Din suma totală de 950 de dolari S.U.A. dată de deținut inculpatului E.L., acesta a oprit pentru sine 400 de dolari S.U.A., 50 de dolari S.U.A. au rămas la inculpatul V.V. pentru compensarea cheltuielilor sale, iar restul de 500 de dolari S.U.A. a fost dat de către E.L. inculpatului lt. A.C.V. ca plată pentru serviciile prestate (numirea în funcție și introducerea telefonului mobil). Urmare plăților efectuate, începând cu luna noiembrie 2001, deținutul A.A. a fost numit delegat la camera nr. 306, în schimb R.G. a fost mutat, la scurt timp, într-o altă secție a penitenciarului.

Deținuții C.B.D., T.C.C. și D.I.D. au fost depuși în Penitenciarul Jilava, secția a III-a, la data de 7 septembrie 2001, fiind arestați preventiv în același dosar penal. În perioada de carantină, inculpatul deținut E.L. s-a prezentat la ei și a pretins fiecăruia suma de 360 de dolari S.U.A. pentru a-și folosi influența asupra conducerii secției de deținere, în scopul ca după expirarea acestei perioade cei trei deținuți să nu fie transferați într-o altă secție a penitenciarului. Deținuții au fost de acord urmând să plătească sumele solicitate, fie pentru a rămâne în camerele unde erau încarcerați, fie pentru a fi mutați în camere mai bune sub aspectul curățeniei și al spațiului. În acest scop, fiecare deținut a luat legătura, folosind telefonul mobil aparținând lui E.L., cu membri ai familiei sau cu prieteni, pentru a solicita sumele de bani. Astfel, D.I.D. l-a sunat pe tatăl său, D.C. care, la indicațiile lui E.L. a trimis suma de 10.000.000 de lei prin mandat poștal pe adresa lui V.V. Banii au fost ridicați de la unitatea poștală de către inculpatul civ. V.V., care i-a împărțit după indicațiile inculpatului E.L.: 800.000 de lei i-a oprit pentru sine, 6.000.000 de lei i-a dat inculpatului lt. A.C.V. la domiciliul acestuia, iar restul a ajuns la E.L. Întrucât deținutul E.L. nu și-a respectat promisiunea de a-l muta pe D.I.D. într-o cameră mai bună, sau de a-l reține la camera nr. 301 în perioada următoare, D.C. i-a solicitat restituirea sumei de bani. În acest scop, la indicațiile lui E.L., V.V. s-a întâlnit cu tatăl deținutului în zona Bd. Tineretului din București, unde i-a restituit integral suma de 10.000.000 de lei, utilizând bani din fondul de rulaj aflat la dispoziția sa. Deținutului T.C.C. i-au fost pretinse de către inculpatul E.L. sume de bani pentru mutarea la camera nr. 301 (camera de „protocol”), pentru scoaterea la muncă, pentru includerea în echipa de deservire și pentru obținerea unui telefon mobil. Fiind de acord, T.C.C. a luat legătura telefonic cu mama sa, care, prin mijlocirea inculpatului V.V., i-a dat inculpatului E.L. suma de 350 de dolari S.U.A. Banii au fost aduși de către V.V. la penitenciar, fiind introduși într-un plic, preluat de la poarta de acces nr. 1 de către plt. adj. N.Șt. care la indicația inculpatului mr. P.G., a fost înmânat inculpatului E.L. Inculpatul E.L. i-a dat în aceeași zi 200 de dolari S.U.A. inculpatului mr. P.G., iar restul sumei folosită în scopuri personale. O altă sumă de 100 de dolari S.U.A. a fost plătită de familia deținutului T.C.C. pentru ca, prin intermediul inculpatului E.L., să-i fie adus un telefon mobil și alte bunuri (haine, produse alimentare și băuturi alcoolice). Bunurile au fost preluate de către V.V., care i le-a predat inculpatului lt. A.C.V. la domiciliul acestuia. Pentru suma de 100 de dolari S.U.A., ofițerul le-a introdus în penitenciar, înmându-le lui E.L., care le-a transmis deținutului T.C.C. Cât privește telefonul mobil marca Alcatel, la scurt timp după introducerea în locul de deținere, acesta a fost găsit și ridicat de către organele administrative, cu prilejul unei percheziții generale a camerei nr. 301. Percheziția a fost ocazionată de faptul că T.C.C. a folosit telefonul mobil pentru a suna la un post de rad