ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4021/2003

Asupra recursului se rețin următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la

Tribunalul Caraș Severin sub nr. 5984/C/2000 AVAB a solicitat instanței ca prin

sentința ce o va da în contradictoriu cu V.V. să-l oblige pe pârât la plata

sumei de 455.826.997 lei, reprezentând debite conform contractului nr. 1256/1997.

La termenul din 17 noiembrie 2000

reclamanta și-a majorat pretențiile la suma de 755.971.666 lei.

Tribunalul Caraș Severin prin

sentința civilă nr. 1518 din 5 decembrie 2000, a admis acțiunea și l-a obligat

pe pârât la plata sumei mai sus menționate, reținând din actele dosarului că

prima rată a fost doar parțial achitată iar în contul ratelor doi și trei

scadente nu s-a achitat nici o sumă de bani, conform contractului se datorează

și penalități.

Curtea de apel Timișoara, prin

decizia civilă nr. 838/A din 18 decembrie 2001 a respins ca nefondat apelul

declarat de pârât împotriva sentinței mai sus menționate.

V.V. a declarat recurs împotriva

deciziei arătând în esență că nu s-a avut în vedere dovezile administrate din

care rezultă că în timpul procesului a achitat suma de 140.000.000 lei în

contul debitului.

În contract nu este prevăzută o dată

limită până la care se plătesc penalitățile.

Decizia este nulă absolut pentru că

nu e semnată de judecătorii ce au făcut parte din complet.

În decizie se prevede că s-a

pronunțat în ședința publică de la 18 octombrie 2001, iar pronunțarea,

respectiv dispozitivul este din 1 noiembrie 2001.

Recursul a fost respins ca nefondat

pentru următoarele motive:

Din raportul de expertiză efectuat

în cauză la data de 8 octombrie 2001 rezultă că expertul a dedus din suma

reținută ca fiind datorată de pârât toate sumele pentru care s-au prezentat

chitanțe achitate până la data respectivă. Dacă după data respectivă recurentul

a mai achitat, astfel cum pretinde, parte din datorie, deși acte în acest sens

nu s-au depus la executare va face uz de chitanțele ce le deține.

În contract și actul adițional

încheiat între părți, s-a prevăzut termenul la care devin scadente sumele datorate

cu titlu de rate, penalitățile se plătesc pentru aceste sume și ele curg de la

data când trebuie plătită rata până la cea a achitării acesteia.

Este lipsită de suport probator

afirmația recurentului în sensul că decizia nu a fost semnată de judecătorii

cauzei.

Faptul că în preambulul deciziei

este trecută data de 18 octombrie în loc de 1 noiembrie când s-a pronunțat

decizia și care este menționată în minuta acesteia inclusiv în partea finală a

deciziei nu poate constitui motiv de nulitate fiind vorba de o greșeală

materială care se încadrează în prevederile art. 281 C. proc. civ.

Reținând că decizia pronunțată în

cauză este legală și temeinică s-a respins ca nefondat recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de pârâta V.V. împotriva deciziei nr. 838 din 18 noiembrie 2001 a

Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință publică,

astăzi 22 octombrie 2003.