ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 956/2003

Decizia nr.956

Dosar nr.5227/2002

S-a luat în examinare conflictul de competență intervenit

între  Curtea de Apel Cluj și Tribunalul Militar Cluj privind pe condamnatul V.M.

A lipsit condamnatul, pentru apărarea sa prezentându-se

avocat B.D., apărător din oficiu.

Procedura de citare a fost îndeplinită.

Apărătorul condamnatului a solicitat stabilirea

competenței de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Militar Cluj.

Procurorul a pus concluzii în sensul stabilirii

competenței de soluționare a cauzei, privind pe condamnatul V.M. , în favoarea

Tribunalului Militar Cluj.

C U R T E A

Asupra conflictului de competență  de față,

In baza lucrărilor din dosar,constată următoarele:

Curtea de Apel Cluj,Secția penală, prin sentința penală

nr.7 din 23 octombrie 2002 , în baza art.42 din  Codul de procedură penală

raportat la art.40 alin.1 din Legea nr.296 din  7.06.2001, a dispus declinarea

competenței privind judecarea propunerii de solicitare a extrădării

condamnatului V.M. în favoarea Tribunalului Militar Cluj.

In baza art.43 alin.1 și 2 din Codul de procedură penală a

fost trimis dosarul cauzei Curții Supreme de Justiție pentru soluționarea

conflictului negativ de competență intervenit între Curtea de Apel Cluj și

Tribunalul Militar Cluj.

Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea de Apel Cluj a

reținut că, prin încheierea pronunțată în ședința publică din 27 august 2001,

Tribunalul  Militar Cluj, în baza art.300 alin.1 din Codul de procedură penală,

cu referire la art.28

1

lit.e pct.1 din Codul de procedură penală

modificat prin Legea nr.296/2001 a fost declinată competența soluționării

cauzei privind extrădarea condamnatului V.M. , condamnat la pedeapsa de 3 ani

închisoare prin sentința nr.65/1999 a Tribunalului Militar Cluj, definitivă

prin decizia nr.217/2001 a Curții Militare de Apel, în favoarea Curții de Apel

Cluj, competentă conform art.40 alin.1,2  din Legea nr.296/2001.

Pentru a pronunța această încheiere, Tribunalul Militar

Cluj a reținut că Poliția Municipiului Turda, cu adresa nr.415.185 din 17

aprilie 2002 a solicitat acordul pentru darea în urmărire a condamnatului, față

de care pe baza hotărârilor de condamnare, se emisese mandatul de executare a

pedepsei nr.83/1999 din 28 martie 2002.

În temeiul art.419   alin.2 din Codul de procedură penală,

judecătorul cu atribuții privind activitatea compartimentului de executări a

solicitat Tribunalului Militar Cluj, ca instanța de executare să se pronunțe

asupra cererii Poliției Municipiului Turda, deoarece din evidențele biroului de

executări penale rezultă că mandatul nu a fost pus în executare, condamnatul

fiind dispărut de la domiciliu.

După depunerea la dosar a copiilor hotărârilor judecătorești,

respectiv a deciziilor pronunțate în căile ordinare de atac, procedând la

examinarea sesizării judecătorului în  conformitate cu prevederile art.300

alin.1 din Codul de procedură penală, tribunalul militar și-a verificat

competența de a se pronunța în cauză.

Reținând în această materie că, la data de 2 iunie 2001,

a  fost adoptată Legea nr.296/2001, care stabilește condițiile și procedura în

materia extrădării active, precizând că în ceea ce privește competența a se

pronunța cu priviere la propunerea dării în urmărire generală internațională,

respectiv a extrădării condamnatului în România, revine potrivit art.28

1

pct.1 lit.e din Codul de procedură penală și art.32 și art.40 alin.1 din Legea

nr.296/2001, Curții de Apel în raza căreia își are domiciliul persoana

condamnatului și nu instanței de executare, după cum prevăd regulile comune în

materie.

Ca atare aplicând art.42 alin.1 din Codul de procedură

penală, cu referire la art.28

1

pct.1 lit.e din Codul de procedură

penală, modificat prin Legea nr.296/2001, Tribunalul Militar Cluj și-a declinat

competența soluționării cererii, în favoarea Curții de Apel Cluj, competență

conform art.40 alin.1 și 2 din Legea nr.296/2001.

Asupra conflictului negativ de competență, Curtea constată

că, instanța competentă să dispună asupra propunerii de solicitare a extrădării

condamnatului V.M., este instanța de executare, respectiv Tribunalul Militar

Cluj.

Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului se reține

că după rămânerea definitivă a sentinței penale nr.65   din 29.04.1999 prin

care s-a dispus condamnarea inculpatului V.M. la pedeapsa de 3 ani închisoare

s-a procedat la  emiterea mandatului de executare a pedepsei închisorii,

nr.83/99 din 28.03.2002, care a fost comunicat poliției în raza căreia își avea

domiciliul condamnatul. Întrucât acesta a părăsit țara, mandatul de executare

nu a fost pus în executare, organele de poliție au solicitat acordul  în

vederea dării în urmărire internațională a condamnatului, existând indicii că

acesta s-ar  afla în Spania,  fără însă a preciza adresa, urmând ca în

eventualitatea depistării acestuia să se  declanșeze procedura extrădării.

In această materie, la 2 iunie 2001 a fost adoptată Legea

nr.296/2001 care stabilește în detaliu condițiile și procedura în a se pronunța

cu privire la propunerea dării în urmărire generală internațională, respectiv a

extrădării condamnatului în România.

Astfel, această lege, în Capitolul III intitulat Procedura

extrădării , include două secțiuni și anume, secțiunea I – care cuprinde

prevederi referitoare la extrădarea pasivă și Secțiunea II – art.39-44 – care

reglementează extrădarea activă.

Extrădarea activă implică solicitarea extrădării de către statul

român  unui stat străin , la propunerea motivată  a procurorului competent în

faza de urmărire penală, iar în  faza de judecată sau de punere în executare a

hotărârii, la  propunerea motivată a președintelui instanței competente, iar

inițierea acestei proceduri este obligatorie în toate cazurile în care

solicitarea se impune, așa cum prevăd dispozițiile art.40 alin.1 teza I și II

din Legea nr.296/2001.

Propunerea motivată de solicitare a extrădării

concretizată printr-o încheiere a președintelui instanței competente decurge

din parcurgerea  unei proceduri necontencioase – ce prezintă caracter

confidențial, caracter care rezidă din cuprinsul art.40 alin.8 din Legea

nr.296/2001 – desfășurată în Camera de Consiliu ( deci ședința de judecată nu

este publică ) , cu  ascultarea concluziilor procurorului și a apărătorului

inculpatului sau condamnatului, după caz.

Prevederile art.39 din Legea nr.296/2001 indică expres că

dispozițiile cuprinse în capitolele I și II care se referă la dispoziții

preliminare și condițiile extrădării privitoare la persoane, la fapte, la

pedeapsă, la competență ( art.15 – locul săvârșirii infracțiunii) , la

procedură – se aplică și în cazul în care România formulează o cerere de

extrădare către alt stat, iar art.40 alin.1 teza II face o trimitere generală

la cadrul juridic,în sensul că dispozițiile cuprinse în Legea nr.296/2001 se

aplică în mod corespunzător.

Sintagma “ în mod corespunzător” , nu trebuie interpretată

în mod exhaustiv, iar oportunitatea incidenței acestor dispoziții legale care

îndeplinesc un rol  adițional, completator, trebuie raportată la contextul în

care acestea nu contravin prevederilor speciale cuprinse în cap.3 sect.II –

referitoare la extrădarea activă – și totodată acestea nu se pot substitui cu

normele exprese care vizează numai extrădarea activă, dar nici nu pot exclude

aplicabilitatea acestor din urmă norme legale.

Urmare a desfășurării activității judiciare a

judecătorului delegat cu executarea, în virtutea art.419 din Codul de procedură

penală intervine necesitatea propunerii de a solicita extrădarea, o asemenea

propunere se face tot print-o încheiere de către președintele instanței de

executare competente.

Potrivit art.418 alin.1 din Codul de procedură penală

hotărârea instanței penale rămasă definitivă la prima instanță de judecată, la

instanța de apel sau la instanța de recurs, se pune în executare de prima

instanță.

Raportând cauzei dispozițiile legale în materia extrădării

Curtea constată că instanței de executare, respectiv Tribunalul Militar Cluj îi

revine competența privind propunerea de solicitare a extrădării condamnatului V.M.

In consecință, Secția penală a Curții Supreme de Justiție,

în baza art.43 alin.1 raportat la art.29 pct.5 din Codul de procedură penală,

va stabili , ca în cauza privind pe condamnatul V.M. este competent să judece

Tribunalul Militar Cluj, instanță căreia îi va trimite dosarul pentru judecare.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

IN NUMELE

LEGII

D E C I D E

:

Stabilește că instanța competentă să soluționeze cauza privind

pe condamnatul V.M. este Tribunalul Militar Cluj.

Trimite

dosarul pentru judecare la Tribunalul Militar Cluj.

Onorariul

de avocat, pentru apărarea din oficiu a condamnatului, în sumă de 300.000 lei,

se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată

în ședință publică, azi 25 februarie 2003.