ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 339/2003
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 339/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2001)
Asupra recursului de față:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată
următoarele:
Prin sentința civilă nr. 547, pronunțată în ședința
publică din data de 3 aprilie 2001 de Tribunalul Prahova, secția comercială și
de contencios administrativ, a fost admisă în parte acțiunea formulată de
reclamanta S.N.P. P. SA, sucursala Peco Suceava, cu sediul în Suceava, împotriva
pârâtei S.N.T.F.M. M. C.F.R. – Agenția Teritorială Iași, în sensul că a obligat
cărăușul să plătească reclamantei suma de 10.947.845 lei contravaloare marfă și
suma de 950.827 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. Au fost respinse
excepțiile de necompetență materială și teritorială invocate de pârâta S.N.T.F.M.
M. C.F.R. – Agenția Teritorială Iași, și a fost respinsă acțiunea față de
celelalte pârâte.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că
produsele petroliere livrate în tranzit achitat, au ajuns la destinație cu un
minus de 900 kg benzină Premium fără plumb, în valoare de 10.947.845 lei, din
culpa cărăușului, deoarece sigiliile aplicate de predător fiind lipsă la
ventilul central de descărcare și la gura de descărcare, cărăușul nefăcând
dovada asigurării integrității și pazei juridice a mărfurilor transportate, pe
care le-a preluat inițial fără obiecțiuni.
Excepția necompetenței materiale a respins-o ca
neîntemeiată, reținând că reclamanta și celelalte două pârâte sunt sucursale
ale aceleiași centrale, însă, acestea având organe proprii de conducere, cât și
delegare de a purta litigii cu terțe persoane.
Excepția necompetenței teritoriale a fost respinsă ca
neîntemeiată, întrucât, potrivit dispozițiilor art. 9 și 10 pct. 4 C. proc.
civ., care, în materie comercială, se completează cu dispozițiile art. 897 și
899 C. com., reclamanta are posibilitatea alegerii instituției care să judece
litigiul.
Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de
contencios administrativ, prin decizia civilă nr. 884, pronunțată în ședința
publică de la 29 iunie 2001, a respins, ca nefondat, apelul declarat de pârâta S.N.T.F.M.
C.F.R. M. SA, sucursala Iași, împotriva sentinței nr. 547 din 13 aprilie 2001 a
Tribunalului Prahova.
Pentru a decide astfel, instanța de apel a stabilit
că, în mod corect, prima instanță a respins excepțiile de necompetență
materială și teritorială invocate de apelanta pârâtă. De asemenea, s-a apreciat
că, în mod corect, a fost soluționat și fondul cauzei, reținându-se culpa
transportatorului, pentru lipsa cantității de 900 kg de benzină, în condițiile
în care a preluat marfa fără obiecțiuni, iar la destinație s-a constatat că
cisterna a sosit având lipsă plombele predătorului la ventilul central și la
una din gurile de descărcare.
Împotriva deciziei civile nr. 884 din 29 iunie 2001,
pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios
administrativ, a declarat recurs pârâta S.N.T.F.M. C.F.R. M. SA, sucursala marfă
Iași, prin S.M.F. SA, Agenția Teritorială Iași, care a criticat hotărârea
instanței de apel sub aspectele că, în mod greșit, s-a apreciat că Tribunalul
Prahova este competent material și teritorial pentru a soluționa cauza, iar pe
fond, în mod eronat, s-a reținut culpa transportatorului, nefiind dovedită nici
valoarea daunei pretinse.
Curtea, analizând materialul probator administrat în
cauză, în raport cu criticile aduse în cererea de recurs, constată că acestea
sunt nefondate, pentru următoarele considerente:
Instanțele judecătorești anterioare, printr-o corectă
și integrală apreciere a probelor, au stabilit adevăratele raporturi juridice
dintre părți, întinderea drepturilor și obligațiilor asumate reciproc conform
clauzelor contractuale, stabilind și, în mod just, răspunderea cărăușului
pentru contravaloarea a 900 kg benzină, respectiv, a sumei de 10.947.845 lei.
Critica referitoare la nerespectarea competenței
teritoriale este nejustificată, deoarece, raportat la contractul de transport
încheiat între părți, sunt aplicabile dispozițiile art. 10 pct. 5 C. proc. civ.,
care reglementează că, în afară de instanța domiciliului pârâtei, mai sunt
competente în cererile izvorâte dintr-un contract de transport, instanța
locului de plecare sau de sosire, context juridic care a atras competența ca
instanță de fond a Tribunalului Prahova, secția comercială.
Corect au fost soluționate de instanțele
judecătorești și aspectele juridice referitoare la excepția necompetenței
materiale, în sensul că reclamanta a chemat în judecată, alături de
transportator, celelalte două pârâte, sucursale care fac parte din structura S.N.P.
P. SA, care, chiar dacă sunt subunități ale aceleiași persoane juridice,
conducerile sucursalelor aparținând S.N.P. P. SA, au primit delegare de
competență și pot avea calitate procesuală pasivă.
Cu maximă certitudine s-a stabilit că în culpă pentru
cantitatea de benzină lipsă se află cărăușul, motivat de aspectul esențial că
nu a formulat nici un fel de obiecțiune la preluarea cantității de marfă
încărcate în vagoane. Este evidentă culpa transportului, deoarece acesta a luat
în primire vagonul, prin prepușii săi în stația C.F.R. de expediție, fără
obiecțiuni, confirmând prin semnarea și ștampilarea documentelor de livrare că
vagonul era corespunzător din punct de vedere tehnic și comercial pentru
efectuarea transportului, respectiv, avea toate sigiliile corect aplicate și nu
prezenta scurgeri de conținut, iar ulterior, acesta a ajuns la destinație cu o
lipsă de 900 kg benzină premium fără plumb și, respectiv, cu lipsa plombei
predătorului la ventilul central și la una din gurile de descărcare, situație
atestată prin procesul-verbal de constatare nr. 1628 din 20 aprilie 2000 (dosar
fond).
În acest context, s-a dat o eficiență juridică maximă
dispozițiilor legale din Regulamentul de transport pe căile ferate din România
și a Normelor uniforme pentru aplicarea regulamentului, în sensul unei
interpretări corespunzătoare a art. 82, care sancționează răspunderea căii
ferate pentru nerespectarea obligațiilor asumate.
Astfel fiind, urmează a respinge, ca nefondat,
recursul declarat de pârâta S.N.T.F.M. C.F.R. M. SA, sucursala M. Iași, prin S.M.F.
SA, Agenția Teritorială Iași, nefiind îndeplinite nici una din dispozițiile art.
304 C. proc. civ., menținând ca legală și temeinică decizia nr. 884 din 29
iunie 2001, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de
contencios administrativ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de pârâta S.N.T.F.M. – C.F.R. M.
SA, sucursala M. Iași, prin S.M.F. SA, Agenția Teritorială Iași, împotriva
deciziei nr. 884 din 29 iunie 2001, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești,
secția de contencios administrativ și comercial, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 24 ianuarie
2003.