ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 339/2003

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 547, pronunțată în ședința publică din data de 3 aprilie 2001 de Tribunalul Prahova, secția comercială și de contencios administrativ, a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanta S.N.P. P. SA, sucursala Peco Suceava, cu sediul în Suceava, împotriva pârâtei S.N.T.F.M. M. C.F.R. – Agenția Teritorială Iași, în sensul că a obligat cărăușul să plătească reclamantei suma de 10.947.845 lei contravaloare marfă și suma de 950.827 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. Au fost respinse excepțiile de necompetență materială și teritorială invocate de pârâta S.N.T.F.M. M. C.F.R. – Agenția Teritorială Iași, și a fost respinsă acțiunea față de celelalte pârâte.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că produsele petroliere livrate în tranzit achitat, au ajuns la destinație cu un minus de 900 kg benzină Premium fără plumb, în valoare de 10.947.845 lei, din culpa cărăușului, deoarece sigiliile aplicate de predător fiind lipsă la ventilul central de descărcare și la gura de descărcare, cărăușul nefăcând dovada asigurării integrității și pazei juridice a mărfurilor transportate, pe care le-a preluat inițial fără obiecțiuni. Excepția necompetenței materiale a respins-o ca neîntemeiată, reținând că reclamanta și celelalte două pârâte sunt sucursale ale aceleiași centrale, însă, acestea având organe proprii de conducere, cât și delegare de a purta litigii cu terțe persoane.

Excepția necompetenței teritoriale a fost respinsă ca neîntemeiată, întrucât, potrivit dispozițiilor art. 9 și 10 pct. 4 C. proc. civ., care, în materie comercială, se completează cu dispozițiile art. 897 și 899 C. com., reclamanta are posibilitatea alegerii instituției care să judece litigiul. Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ, prin decizia civilă nr. 884, pronunțată în ședința publică de la 29 iunie 2001, a respins, ca nefondat, apelul declarat de pârâta S.N.T.F.M. C.F.R. M. SA, sucursala Iași, împotriva sentinței nr. 547 din 13 aprilie 2001 a Tribunalului Prahova. Pentru a decide astfel, instanța de apel a stabilit că, în mod corect, prima instanță a respins excepțiile de necompetență materială și teritorială invocate de apelanta pârâtă.

De asemenea, s-a apreciat că, în mod corect, a fost soluționat și fondul cauzei, reținându-se culpa transportatorului, pentru lipsa cantității de 900 kg de benzină, în condițiile în care a preluat marfa fără obiecțiuni, iar la destinație s-a constatat că cisterna a sosit având lipsă plombele predătorului la ventilul central și la una din gurile de descărcare. Împotriva deciziei civile nr. 884 din 29 iunie 2001, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ, a declarat recurs pârâta S.N.T.F.M. C.F.R. M. SA, sucursala marfă Iași, prin S.M.F. SA, Agenția Teritorială Iași, care a criticat hotărârea instanței de apel sub aspectele că, în mod greșit, s-a apreciat că Tribunalul Prahova este competent material și teritorial pentru a soluționa cauza, iar pe fond, în mod eronat, s-a reținut culpa transportatorului, nefiind dovedită nici valoarea daunei pretinse.

Curtea, analizând materialul probator administrat în cauză, în raport cu criticile aduse în cererea de recurs, constată că acestea sunt nefondate, pentru următoarele considerente: Instanțele judecătorești anterioare, printr-o corectă și integrală apreciere a probelor, au stabilit adevăratele raporturi juridice dintre părți, întinderea drepturilor și obligațiilor asumate reciproc conform clauzelor contractuale, stabilind și, în mod just, răspunderea cărăușului pentru contravaloarea a 900 kg benzină, respectiv, a sumei de 10.947.845 lei. Critica referitoare la nerespectarea competenței teritoriale este nejustificată, deoarece, raportat la contractul de transport încheiat între părți, sunt aplicabile dispozițiile art. 10 pct. 5 C. proc.

civ., care reglementează că, în afară de instanța domiciliului pârâtei, mai sunt competente în cererile izvorâte dintr-un contract de transport, instanța locului de plecare sau de sosire, context juridic care a atras competența ca instanță de fond a Tribunalului Prahova, secția comercială. Corect au fost soluționate de instanțele judecătorești și aspectele juridice referitoare la excepția necompetenței materiale, în sensul că reclamanta a chemat în judecată, alături de transportator, celelalte două pârâte, sucursale care fac parte din structura S.N.P. P. SA, care, chiar dacă sunt subunități ale aceleiași persoane juridice, conducerile sucursalelor aparținând S.N.P. P. SA, au primit delegare de competență și pot avea calitate procesuală pasivă.

Cu maximă certitudine s-a stabilit că în culpă pentru cantitatea de benzină lipsă se află cărăușul, motivat de aspectul esențial că nu a formulat nici un fel de obiecțiune la preluarea cantității de marfă încărcate în vagoane. Este evidentă culpa transportului, deoarece acesta a luat în primire vagonul, prin prepușii săi în stația C.F.R. de expediție, fără obiecțiuni, confirmând prin semnarea și ștampilarea documentelor de livrare că vagonul era corespunzător din punct de vedere tehnic și comercial pentru efectuarea transportului, respectiv, avea toate sigiliile corect aplicate și nu prezenta scurgeri de conținut, iar ulterior, acesta a ajuns la destinație cu o lipsă de 900 kg benzină premium fără plumb și, respectiv, cu lipsa plombei predătorului la ventilul central și la una din gurile de descărcare, situație atestată prin procesul-verbal de constatare nr. 1628 din 20 aprilie 2000 (dosar fond).

În acest context, s-a dat o eficiență juridică maximă dispozițiilor legale din Regulamentul de transport pe căile ferate din România și a Normelor uniforme pentru aplicarea regulamentului, în sensul unei interpretări corespunzătoare a art. 82, care sancționează răspunderea căii ferate pentru nerespectarea obligațiilor asumate. Astfel fiind, urmează a respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta S.N.T.F.M. C.F.R. M. SA, sucursala M. Iași, prin S.M.F. SA, Agenția Teritorială Iași, nefiind îndeplinite nici una din dispozițiile art. 304 C. proc. civ., menținând ca legală și temeinică decizia nr. 884 din 29 iunie 2001, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta S.N.T.F.M. – C.F.R. M. SA, sucursala M. Iași, prin S.M.F. SA, Agenția Teritorială Iași, împotriva deciziei nr. 884 din 29 iunie 2001, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și comercial, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 24 ianuarie 2003.