ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 930/2003

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 558 din 18 iunie 2002, Tribunalul București, secția I penală, a respins ca nefondată cererea de întrerupere a executării pedepsei formulată de condamnatul I.S. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că, petiționarul se află în executarea unei pedepse de 18 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 433 din 16 decembrie 1998 a Tribunalului București, secția a II-a penală, rămasă definitivă prin decizia nr. 92 din 17 martie 1999 a Curții de Apel București, și că, a solicitat întreruperea executării pedepsei pe motive familiale, în sensul că nu mai are familie care să se ocupe de gospodăria sa, că apartamentul pe care îl deține este închiriat de la stat, și că în situația în care contractul de închiriere ar înceta lucrurile pe care le are în apartamentul respectiv, i-ar putea dispărea.

Din ancheta socială întocmită în cauză, a rezultat că, recurentul este proprietarul imobilului, garsonieră situată în satul Snagov, jud. Ilfov, conform contractului de vânzare – cumpărare cu plata în rate; fiind cumpărat prin procuratorul C.N., situație în care, tribunalul a apreciat că în speță, nu sunt întrunite cerințele prevăzute de lege pentru a se putea dispune întreruperea executării pedepsei, respingând-o, ca atare. Apelul condamnatului declarat împotriva sentinței sus-menționate a fost respins de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, prin decizia nr. 534/ A din 3 septembrie 2002, motivându-se că în cauză nu sunt îndeplinite dispozițiile prevăzute de art. 453 lit. c) C. proc.

pen., raportat la art. 455 din același cod. Împotriva acestei decizii, ca și a hotărârii primei instanțe, în termen legal a declarat recurs condamnatul, care a solicitat întreruperea executării pedepsei pentru motivele referitoare la situația familială. Recursul declarat este nefondat. Potrivit dispozițiilor art. 453 lit. c), raportat la art. 455 C. proc. pen., executarea pedepsei închisorii poate fi întreruptă când din cauza unor împrejurări speciale executarea imediată a pedepsei ar avea consecințe grave pentru condamnat, familie sau unitatea la care lucrează.

Din raportarea acelor prevederi legale la speța concretă, se reține că, motivele invocate de recurentul condamnat sunt infirmate de referatul de anchetă socială, înregistrat sub nr. 2507 din 21 martie 2002 al Primăriei comunei Snagov, din care rezultă că imobilul de care petiționarul face vorbire în cererea de întrerupere a executării pedepsei a fost cumpărat de acesta, conform contractului de vânzare cumpărare, prin procuratorul C.N., situație în care cererea formulată este nefondată, în speță neidentificându-se acele împrejurări speciale care să impună întreruperea executării pedepsei. Pe de altă parte, motivele nu se încadrează nici în prevederile art. 385 9 C. proc. pen., text de lege care cuprinde cazurile în care hotărârile sunt supuse casării.

Examinându-se și din oficiu cauza, în temeiul dispozițiilor art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., nu se constată existența vreunui caz care să impună casarea hotărârii recurate de condamnat. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul revizuient I.S. împotriva deciziei penale nr. 534 din 3 septembrie 2002 a Curții de Apel București, secția a II–a penală. Obligă condamnatul la plata sumei de 650.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 150.000 lei reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată în ședință publică, azi 21 februarie 2003.