ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 930/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 558 din 18 iunie

2002, Tribunalul București, secția I penală, a respins ca nefondată cererea de

întrerupere a executării pedepsei formulată de condamnatul I.S.

Pentru a pronunța această hotărâre,

prima instanță a reținut că, petiționarul se află în executarea unei pedepse de

18 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 433 din 16 decembrie 1998

a Tribunalului București, secția a II-a penală, rămasă definitivă prin decizia

nr. 92 din 17 martie 1999 a Curții de Apel București, și că, a solicitat

întreruperea executării pedepsei pe motive familiale, în sensul că nu mai are

familie care să se ocupe de gospodăria sa, că apartamentul pe care îl deține

este închiriat de la stat, și că în situația în care contractul de închiriere

ar înceta lucrurile pe care le are în apartamentul respectiv, i-ar putea

dispărea.

Din ancheta socială întocmită în

cauză, a rezultat că, recurentul este proprietarul imobilului, garsonieră

situată în satul Snagov, jud. Ilfov, conform contractului de vânzare –

cumpărare cu plata în rate; fiind cumpărat prin procuratorul C.N., situație în

care, tribunalul a apreciat că în speță, nu sunt întrunite cerințele prevăzute

de lege pentru a se putea dispune întreruperea executării pedepsei,

respingând-o, ca atare.

Apelul condamnatului declarat

împotriva sentinței sus-menționate a fost respins de Curtea de Apel București,

secția a II-a penală, prin decizia nr. 534/ A din 3 septembrie 2002,

motivându-se că în cauză nu sunt îndeplinite dispozițiile prevăzute de art. 453

lit. c) C. proc. pen., raportat la art. 455 din același cod.

Împotriva acestei decizii, ca și a

hotărârii primei instanțe, în termen legal a declarat recurs condamnatul, care

a solicitat întreruperea executării pedepsei pentru motivele referitoare la

situația familială.

Recursul declarat este nefondat.

Potrivit dispozițiilor art. 453 lit.

c), raportat la art. 455 C. proc. pen., executarea pedepsei închisorii poate fi

întreruptă când din cauza unor împrejurări speciale executarea imediată a

pedepsei ar avea consecințe grave pentru condamnat, familie sau unitatea la

care lucrează.

Din raportarea acelor prevederi

legale la speța concretă, se reține că, motivele invocate de recurentul

condamnat sunt infirmate de referatul de anchetă socială, înregistrat sub nr.

2507 din 21 martie 2002 al Primăriei comunei Snagov, din care rezultă că

imobilul de care petiționarul face vorbire în cererea de întrerupere a

executării pedepsei a fost cumpărat de acesta, conform contractului de vânzare

cumpărare, prin procuratorul C.N., situație în care cererea formulată este

nefondată, în speță neidentificându-se acele împrejurări speciale care să

impună întreruperea executării pedepsei.

Pe de altă parte, motivele nu se

încadrează nici în prevederile art. 385

9

C. proc. pen., text de lege

care cuprinde cazurile în care hotărârile sunt supuse casării.

Examinându-se și din oficiu cauza,

în temeiul dispozițiilor art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., nu se

constată existența vreunui caz care să impună casarea hotărârii recurate de

condamnat.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de condamnatul revizuient I.S. împotriva deciziei penale nr. 534 din 3

septembrie 2002 a Curții de Apel București, secția a II–a penală.

Obligă condamnatul la plata sumei de

650.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 150.000 lei

reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi

21 februarie 2003.