ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2905/2014

Asupra recursului civil de față; Prin acțiunea civilă formulată la data de 22 iunie 2011, reclamanta S.C.D.C.B. Arad a chemat în judecată pârâta SC N.A.D.N.R. SA , prin D.R.D.P. Timișoara și a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 229.121,05 lei, reprezentând despăgubiri pentru prejudiciul cauzat prin preluarea unor suprafețe de teren din administrarea sa pent ru lucrările la Autostrada Arad- T imișoara, tronsonul B.P. Arad. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că pentru lucrările la autostrada Arad-Timișoara, din totalul suprafețelor de teren proprietate de stat, care i-au fost date în administrare conform H.G.

nr. 35/2006 , alături de suprafața expropriată de 413.525 mp, și-a dat acordul pentru a fi folosită la lucrările aut ostrăzii pentru încă 160.324 mp . A arătat că a avut semănată pe aceste parcele o cultură de lucernă cu durata de exploatare de 7 ani, pentru care a făcut cheltuieli pentru înființarea culturii, respectiv cheltuieli pentru lucrările mecanice, la care s-au adăugat cheltuielile anuale cu obținerea și recoltarea producției. Veniturile obținute pentru 1 ha sunt de 7.500 lei. Întrucât s-a semănat lucernă în 2009, mai rămân 5 ani de exploatare a culturi de care a fost lipsită prin predarea terenului către pârâtă. În drept, reclamanta a invocat art. 998 C. civ.

Prin precizarea depusă la dosar pentru termenul din 20 octombrie 2011, reclamanta a chemat în jud ecată M.T.I . Ulterior, în cursul rejudecării, reclamanta a precizat că temeiul juridic al acțiunii sale este reprezentat, alături de art. 998 C. civ, și de prevederile Legii nr. 255/2010 privind exproprierea. Prin sentința civilă nr. 1126 din 18 martie 2013, pronunțată în Dosarul nr. 3369/108/2011*, în rejudecare după casarea dispusă prin Decizia civilă nr. 2270 din 12 noiembrie 2012 a Curții de Apel Timișoara, Tribunalul Arad a admis acțiunea civilă formulată și precizată de reclamanta S.C.D.C.B. Arad împotriva pârâtului Statul R omân, prin SC C.N.A.D.N. SA București, prin D.R.D.P. Timișoara. A obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 234.626 lei, reprezentând despăgubiri materiale rezultate din expropriere.

A obligat pârâtul la plata sumei de 700 lei, reprezentând diferența de onorariu pentru expertul Isai Vasile. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că reclamanta S.C.D.C.B. Arad are calitate procesuală activă, chiar dacă nu este proprietara terenurilor supuse procedurii de expropriere, ci doar administrator al acestora (terenul aflat în administrarea reclamantei fiind domeniul public al statului) în baza H . G . nr. 35 din 12 ianuarie 2006 privind înființarea unor stațiuni de cercetare-dezvoltare agricolă în domeniul zootehniei prin reorganizarea unor stațiuni de cercetare și producție agricolă din domeniul zootehniei. Calitatea procesuală activă a reclamantei derivă inclusiv din dispozițiile art. 26 alin . ( 1 ) - ( 3 ) din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică.

Privitor la calitatea procesuală pasivă a pârâtei, a reținut că în baza dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. a) , alin . ( 2 ) și ( 3 ) din Legea nr. 255/2010, sensul acestei legi, sunt declarate de utilitate publică lucrările de construcție, reabilitare și modernizare de drumuri de interes național, județean și local, expropriator fiind statul român pentru obiectivele de interes național, județele pentru obiectivele de interes județean. Expropriatorul prevăzut la alin. (2) este reprezentat de M.T.I., prin SC C.N.A.D.N.R. SA , pentru toate lucrările de construcție de drumuri de interes național. Pe fond, prima instanță reținut că reclamanta a primit de la SC C.N.A.D.N.R. SA - D.D.P. Timișoara adresa din 02 iunie 2008, prin care i se indicau parcelele de teren ce vor fi afectate de autostradă.

Ulterior, reclamanta a încheiat Convenția din 10 iunie 2010 cu pârâta, prin care a permis efectiv accesul constructorului pe aceste terenuri, conformându-se obligațiilor prevăzute de Legea nr. 255/2010 . Conform raportului de expertiză agricol ă efectuat de expertul G.T. , reclamanta a avut semănată o cultură de lucernă pe o suprafață de 8,94 ha, iar valoarea totală a despăgubirii pentru nerealizarea profitului prin pierderea producției pe această suprafață a fost evaluată la suma de 234.626 lei, sumă în care sunt incluse lucrările de pregătire a însămânțării și producția efectiv ă în anii normali de exploatare . Transmiterea terenurilor s-a efectuat pentru realizarea de către pârâtă a obiectivului menționat și a fost obligatorie dată fiind utilitatea publică a lucrării, iar prin preluare, reclamantei i-a fost adus un prejudiciu constând în contravaloarea investiției efectuate pentru cultivarea lucernei necesară hrănirii animalelor din cadrul stațiunii.

Este adevărat că reclamanta nu este proprietara terenurilor, ci doar administrator al acestora, dar în sensul dispozițiilor legale menționate s-a stabilit calitatea procesuală activă de recuperare a costurilor efectuate pentru înființarea și exploatarea culturii de lucernă, care potrivit normelor tehnice specifice se extinde pe o perioadă de 7 ani. Împotriva sentinței civile nr. 1126 din 18 martie 2013 a Tribunalului Arad a declarat apel în termenul legal pârâta SC N.A.D.N.R. SA , prin D.R.D.P. Timișoara (pentru Statul Român). Prin Decizia civilă nr. 33 din 19 martie 2014, Curtea de Apel Timișoara , secția I civilă, a admis apelul declarat de pârâtul Statul Român, prin D.P.I.I.S. , prin SC N.A.D.N.R.

SA , prin D.R.D.P. Timișoara, împotriva sentinței civile nr. 1126 din 18 martie 2013, pronunțată de Tribunalul Arad în Dosarul nr. 3369/108/2011*. A schimbat în parte hotărârea atacată, în sensul că a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamanta S.C.D.C.B. Arad și a obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 55.293,90 lei, cu titlul de despăgubiri. S-au menținut celelalte dispoziții ale hotărârii atacate. A fost obligată reclamanta la plata în favoarea pârâtului a sumei de 3600 lei, cu titlul de cheltuieli de judecată în apel. Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că: Obligarea pârâtei la plata sumei de 700 lei, reprezentând diferența de onor ariu pentru expertul I.V.

, s-a dispus în mod legal, în baza art. 23 alin. (1) din O . G . nr. 2/2000, avându-se în vedere decontul depus la dosar de acest expert (fila 8 din Dosarul nr. 3369/1208/2011 al Tribunalului Arad), nefiind necesară punerea în discuție a acestei chestiuni. La instanța de fond s-a efectuat o a doua experti ză de către expertul I.V. , la cererea pârâtei, care a plătit în avans suma de 500 lei, iar onorariul definitiv a fost stabilit de instanță la 1200 lei, rămânând de achitat astfel suma de 700 lei, care cade în sarcina pârâtei cu atât mai mult cu cât este partea căzută în pretenții. În ceea ce privește introducerea în cauză a D.P.I.I.S. în locul M.T.I. , această înlocuire a fost dispusă de instanța de apel în baza art. 17 alin. (1) din O.U.G.

nr. 96/2012, prin încheierea din 23 octombrie 2013. În privința introducerii în cauză a M.F.P. , în calitate de reprezentant al Statului Român, în mod corect prima instanță a respins această cerere, întrucât Statul Român, în calitate de expropriator, este reprezentat de SC N.A.D.N.R. SA în cazul lucrărilor de construcție de drumuri de interes național, în conformitate cu art. 2 alin. (2) și (3) lit. a) din Legea nr. 255/2010. Pe fondul cauzei, apelul pârâtei este întemeiat numai în ceea ce privește cuantumul despăgubirilor acordate reclamantei. Reclamanta S.C.D.C.B. Arad are dreptul la despăgubiri pentru prejudiciul cauzat prin expropriere, chiar dacă nu este proprietara terenului expropriat, având doar un drept de administrare.

Acest drept la despăgubiri rezultă, așa cum în mod corect a reținut și prima instanță, din art. 19 alin. (1) din Legea nr. 255/2010, care reglementează plata despăgubirilor pentru imobilele expropriate către titularii drepturilor reale, precum și către orice persoană care justifică un interes legitim. În speță, reclamanta justifică un asemenea interes legitim, întrucât prin H.G. nr. 35/2006 a primit în administrare terenul care a fost ulterior expropriat, teren asupra căruia însă a făcut o serie de investiții pentru cultura de lucernă. În apel instanța a dispus efectuarea unei expertize de specialitate în conformitate cu art. 25 și 26 din Legea nr. 33/1994, Lege cadru la care face trimitere Legea nr. 255/2010.

Prin urmare, a fost efectuat un raport de expertiză judiciară de către trei experți în a gricultură, respectiv B.A. , M.D. și T.V. Conform acestui raport de expertiză, Curtea a redus cuantumul despăgubirilor acordate de Tribunalul Arad reclamantei S.C.D.C.B. Arad. Nu se poate reține însă că prejudiciul cauzat reclamantei prin expropriere este reprezentat de producția de lucernă pentru 7 ani, perioada pentru care a fost înființată cultura de lucernă. Nu se pot acorda despăgubiri decât pentru prejudiciul cert, actual, iar nu și pentru cel viitor. Raportând pretențiile reclamantei la probele administrate în cauză, inclusiv la raportul de expertiză întocmit în apel, rezultă că reclamanta are dreptul în primul rând la despăgubiri pentru cheltuielile anticipate efectuate pentru înființarea și exploatarea culturii de lucernă pentru o perioadă de 7 ani.

Experții au calculat că aceste cheltuieli au fost de 3.365 lei/ha; suprafața expropriată fiind de 8,94 ha, rezultă că suma totală a acestor cheltuieli anticipate a fost de 30.083,10 lei. La acestea se adaugă cheltuielile anticipate suplimentare pentru anul II de cultură, evaluate de experți la 1 . 595 lei/ha; înmulțind această sumă cu 8,94 ha, rezultă un prejudiciu de 14.259,30 lei. Profitul nerealizat parțial în anul II de cultură, când a intervenit exproprierea, este, conform aceluiași raport de expertiză, de 1 . 225 lei/ha, deci de 10.951,50 lei pentru cele 8,94 ha, sumă la care de asemenea are dreptul reclamanta. Nu i se pot însă acorda despăgubiri constând în profitul aferent a încă 5 ani de producție, pentru că ar însemna o îmbogățire fără justă cauză.

În consecință, cuantumul total al despăgubirilor la care are dreptul reclamanta este de 55.293,90 lei, așa cum rezultă din calculele prezentate anterior. Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta SC C.N.A.D.N.R. SA prin D.R.D.P. Timișoara, criticând soluția pentru nelegalitate și invocând în drept dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. O primă critică vizează calitatea procesuală pasivă a M.F.P. , ca reprezentant al Statului Român prin raportarea greșită a instanței la dispozițiile art. 2, alin. (2) și (3) din Legea nr. 255/2010, act normativ care nu este incident în cauză. În speță nu a operat o expropriere propriu-zisă, terenul afectat de investiția Autostrada Timișoara - Arad aflându-se în proprietatea Statului Român, reclamanta având doar un drept de administrare asupra acestuia.

La momentul respectiv nu a avut loc o preluare forțată a terenului pentru cauza de utilitate publică, ci a fost doar transferat dreptul de administrare din favoarea reclamantei, în favoarea noastră. Prin urmare, devin incidente dispozițiile art. 223, alin. (1) C. civ care prevede că "în raporturile civile în care se prezintă nemijlocit, în nume propriu, ca titular drepturi și obligații, statul participă pr in M.F.P.

, afară de cazul în care legea stabilește un alt organ în acest sens". O a doua critică se referă la aplicarea eronată a dispozițiilor legale privind răspunderea civilă delictuală, art. 998-999 C. civil din 1864 și pe cele ale art. 19 din Legea nr. 255/2010, deoarece atâta timp cât nu a existat o expropriere, este evident că nici legea specială nu operează în speță, ci dimpotrivă sunt aplicabile dispozi țiile generale ale C. civ . În consecință, dacă temeiul de drept invocat, nu este aplicabil, pârâta nu datorează către reclamantă plata despăgubirilor stabilite de instanță. Recursul este nefondat. Examinând susținerile pârâtei, Înalta Curte constată că acestea se subsumează dispozițiilor art. 304 pct. 8 și 9 C. proc.

civ. și urmează să fie analizate din acea stă perspectivă. Este neîntemeiată critica pârâtei referitoare la calitatea procesuală pasivă a M.F.P. , ca reprezentant al Statului Român, de vreme ce potrivit art. 2 alin. (3) lit. a) din Legea nr. 255/2010 expropriatorul este reprezenta t de M.T.I., prin C.N.A.D.N.R. SA , pentru toate lucrările de construcție de drumuri de interes național, persoană juridică introdusă în cauză de instanțele anterioare. În ceea ce privește natura juridică a operațiunii de preluare a terenului de la reclamanta S.C.D.C.B. Arad, trebuie subliniat că și în situația în care nu a operat un transfer al dreptului de proprietate de la un subiect de drept la altul, atât în condițiile Legii nr. 33/1994, cât și ale Legii nr. 255/2010, orice titular al unui drept real care justifică un interes legitim, poate solicita despăgubiri.

Așadar, reclamanta are temei juridic în legea specială pentru formularea unei acțiuni în preten ții împotriva expropriatorului. În speță, reclamanta este titulara unui drept real de administrare, conferit în virtutea H.G. nr. 35/2006 privind înființarea unor stațiuni de cercetare-dezvoltare agricolă în domeniul zootehniei prin reorganizarea unor stațiuni de cercetare și producție agricolă din domeniul zootehniei, pe tere nul domeniu public al statului. În măsura în care se poate demonstra că s-a produs un prejudiciu în patrimoniul reclamantei, ca urmare a preluării de către expropriator a terenului pe care îl deținea în administrare, este îndreptățită să solicite despăgubiri, în temeiul legii speciale, nu a dreptului comun, chiar dacă temeiul a fost invocat eronat în fața primei instanțe.

De altfel, atât instanța de fond, cât și cea de apel au stabilit temeiul de drept incident în speță și au calificat corespunzător na tura acțiunii deduse judecății. Așa fiind, în mod corect a reținut instanța de apel că potrivit art. 19 alin. (1) din Legea nr. 255/2010: „Plata despăgubirilor pentru imobilele expropriate se face în baza cererilor adresate de către titularii drepturilor reale, precum și de către orice persoană care justifică un interes legitim” . În speță, reclamanta justifică un asemenea interes legitim, întrucât prin H.G. nr. 35/2006 a primit în administrare terenul care a fost ulterior preluat pentru construcția unei porțiuni de autostradă, teren asupra căruia însă a făcut o serie de investiții pentru cultura de lucernă.

Instanța de apel a stabilit întinderea și cuantumul prejudiciului, în raport de expertiza efectuată și a statuat că suma datorată de pârâtă este de 55. 293, 90 lei, despăgubiri pentru cheltuielile efectuate în primii doi ani de cultură a lucernei pe tere nul în litigiu. Față de aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ. urmează să respingă recursul, ca nefondat. În temeiul dispozițiilor art. 274 C. proc. civ. urmează să respingă cererea de acordare a cheltuielilor de judecată, formulată de intimata-reclamantă, deoarece nu s-a făcut dovada efectuării acestora, în faza procesuală a recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta SC C.N.A.D.N.R. SA prin D.R.D.P. Timișoara împotriva Deciziei nr. 33 din 19 martie 2014 a Curții de Apel Timișoara, secția I civilă. Respinge, ca neîntemeiată, cererea privind acordarea cheltuielilor de judecată formulată de intimata-reclamantă S.C.D.C.B. Arad. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 28 octombrie 2014.