ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2905/2014
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2905/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)
Asupra recursului civil de față;
Prin
acțiunea civilă formulată la data de 22
iunie
2011, reclamanta
S.C.D.C.B.
Arad a chemat în judecată pârâta
SC N.A.D.N.R. SA
, prin
D.R.D.P.
Timișoara și a solicitat obligarea pârâtei la plata
sumei de 229.121,05 lei, reprezentând despăgubiri pentru prejudiciul cauzat
prin preluarea unor suprafețe de teren din administrarea sa pent
ru lucrările la Autostrada
Arad-
T
imișoara, tronsonul B.P.
Arad.
În motivarea acțiunii, reclamanta a
arătat că pentru lucrările la autostrada Arad-Timișoara, din totalul
suprafețelor de teren proprietate de stat, care i-au fost date în administrare
conform
H.G.
nr. 35/2006
, alături de
suprafața expropriată de 413.525 mp, și-a dat acordul pentru a fi folosită la
lucrările aut
ostrăzii
pentru încă 160.324 mp
.
A arătat că a avut semănată pe aceste
parcele o cultură de lucernă cu durata de exploatare de 7 ani, pentru care a
făcut cheltuieli pentru înființarea culturii, respectiv cheltuieli pentru
lucrările mecanice, la care s-au adăugat cheltuielile anuale cu obținerea și
recoltarea producției. Veniturile obținute pentru 1 ha sunt de 7.500 lei. Întrucât
s-a semănat lucernă în 2009, mai rămân 5 ani de exploatare a culturi de care a
fost lipsită prin predarea terenului către pârâtă.
În drept, reclamanta a invocat
art.
998 C. civ.
Prin precizarea depusă la dosar pentru
termenul din 20
octombrie
2011, reclamanta
a chemat în jud
ecată
M.T.I
.
Ulterior, în cursul rejudecării,
reclamanta a precizat că temeiul juridic al acțiunii sale este reprezentat,
alături de
art.
998 C. civ, și de
prevederile Legii
nr.
255/2010 privind
exproprierea.
Prin sentința civilă
nr. 1126 din
18
martie
2013, pronunțată în
Dosarul nr.
3369/108/2011*, în rejudecare după
casarea dispusă prin
Decizia
civilă
nr. 2270 din
12
noiembrie
2012 a Curții de Apel Timișoara,
Tribunalul Arad a admis acțiunea civilă formulată și precizată de reclamanta
S.C.D.C.B.
Arad împotriva pârâtului Statul R
omân, prin SC C.N.A.D.N.
SA
București, prin
D.R.D.P.
Timișoara.
A obligat pârâtul la plata către
reclamantă a sumei de 234.626 lei, reprezentând despăgubiri materiale rezultate
din expropriere.
A obligat pârâtul la plata sumei de
700 lei, reprezentând diferența de onorariu pentru expertul Isai Vasile.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță
a reținut că reclamanta
S.C.D.C.B.
Arad are calitate procesuală activă,
chiar dacă nu este proprietara terenurilor supuse procedurii de expropriere, ci
doar administrator al acestora (terenul aflat în administrarea reclamantei
fiind domeniul public al statului) în baza H
.
G
.
nr. 35 din
12
ianuarie
2006 privind înființarea unor stațiuni
de cercetare-dezvoltare agricolă în domeniul zootehniei prin reorganizarea unor
stațiuni de cercetare și producție agricolă din domeniul zootehniei.
Calitatea procesuală activă a
reclamantei derivă inclusiv din dispozițiile
art.
26 alin
.
(
1
)
-
(
3
)
din Legea
nr.
33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate
publică.
Privitor la calitatea procesuală
pasivă a pârâtei, a reținut că în baza dispozițiilor
art.
2
alin.
(1)
lit. a)
, alin
.
(
2
)
și
(
3
)
din Legea
nr.
255/2010, sensul acestei legi, sunt declarate de
utilitate publică lucrările de construcție, reabilitare și modernizare de
drumuri de interes național, județean și local, expropriator fiind statul român
pentru obiectivele de interes național, județele pentru obiectivele de interes
județean. Expropriatorul prevăzut la
alin. (2) este reprezentat de M.T.I., prin SC
C.N.A.D.N.R. SA
, pentru
toate lucrările de construcție de drumuri de interes național.
Pe fond, prima instanță reținut că
reclamanta a primit de la
SC
C.N.A.D.N.R. SA - D.D.P.
Timișoara adresa
din
02
iunie
2008, prin care i se indicau parcelele
de teren ce vor fi afectate de autostradă.
Ulterior, reclamanta a încheiat
Convenția din 10
iunie
2010 cu pârâta,
prin care a permis efectiv accesul constructorului pe aceste terenuri,
conformându-se obligațiilor prevăzute de Legea
nr. 255/2010
.
Conform raportului de expertiză
agricol
ă
efectuat de expertul G.T.
,
reclamanta a avut semănată o cultură de lucernă
pe
o suprafață de 8,94 ha, iar valoarea totală a despăgubirii pentru nerealizarea
profitului prin pierderea producției pe această suprafață a fost evaluată la
suma de 234.626 lei, sumă în care sunt incluse lucrările de pregătire a
însămânțării și producția efectiv
ă în anii normali de exploatare
.
Transmiterea terenurilor s-a efectuat
pentru realizarea de către pârâtă a obiectivului menționat și a fost
obligatorie dată fiind utilitatea publică a lucrării, iar prin preluare,
reclamantei i-a fost adus un prejudiciu constând în contravaloarea investiției
efectuate pentru cultivarea lucernei necesară hrănirii animalelor din cadrul
stațiunii.
Este adevărat că reclamanta nu este
proprietara terenurilor, ci doar administrator al acestora, dar în sensul
dispozițiilor legale menționate s-a stabilit calitatea procesuală activă de
recuperare a costurilor efectuate pentru înființarea și exploatarea culturii de
lucernă, care potrivit normelor tehnice specifice se extinde pe o perioadă de 7
ani.
Împotriva sentinței civile
nr. 1126 din
18
martie
2013 a Tribunalului Arad a declarat apel în termenul
legal pârâta
SC
N.A.D.N.R. SA
, prin
D.R.D.P.
Timișoara (pentru Statul Român).
Prin
Decizia
civilă
nr.
33 din 19 martie 2014,
Curtea de Apel Timișoara
,
secția
I
civilă,
a admis apelul declarat de
pârâtul Statul Român, prin
D.P.I.I.S.
, prin
SC N.A.D.N.R. SA
, prin
D.R.D.P.
Timișoara, împotriva sentinței civile
nr. 1126 din
18
martie
2013, pronunțată de Tribunalul Arad în
Dosarul nr.
3369/108/2011*.
A schimbat în parte hotărârea atacată,
în sensul că a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamanta
S.C.D.C.B.
Arad și a obligat pârâtul la plata
către reclamantă a sumei de 55.293,90 lei, cu titlul de despăgubiri.
S-au menținut celelalte dispoziții ale
hotărârii atacate.
A fost obligată reclamanta la plata în
favoarea pârâtului a sumei de 3600 lei, cu titlul de cheltuieli de judecată în
apel.
Pentru a hotărî astfel, instanța a
reținut că:
Obligarea pârâtei la plata sumei de
700 lei, reprezentând diferența de onor
ariu pentru expertul I.V.
, s-a dispus în mod legal, în baza
art.
23
alin. (1)
din O
.
G
.
nr.
2/2000, avându-se în vedere decontul depus la dosar de
acest expert (fila 8 din
Dosarul
nr.
3369/1208/2011 al
Tribunalului Arad), nefiind necesară punerea în discuție a acestei chestiuni.
La instanța de fond s-a efectuat o a
doua experti
ză
de către expertul I.V.
,
la cererea pârâtei, care a plătit în avans suma de 500 lei, iar onorariul
definitiv a fost stabilit de instanță la 1200 lei, rămânând de achitat astfel
suma de 700 lei, care cade în sarcina pârâtei cu atât mai mult cu cât este
partea căzută în pretenții.
În ceea ce privește introducerea în
cauză a
D.P.I.I.S.
în locul
M.T.I.
, această înlocuire a fost dispusă de instanța de apel în
baza
art.
17
alin. (1)
din
O.U.G.
nr.
96/2012, prin încheierea din 23
octombrie
2013.
În privința introducerii în cauză a
M.F.P.
, în calitate de reprezentant al
Statului Român, în mod corect prima instanță a respins această cerere, întrucât
Statul Român, în calitate de expropriator, este reprezentat de
SC N.A.D.N.R. SA
în cazul lucrărilor de construcție de
drumuri de interes național, în conformitate cu
art.
2
alin.
(2) și (3)
lit. a)
din Legea
nr.
255/2010.
Pe fondul cauzei, apelul pârâtei este
întemeiat numai în ceea ce privește cuantumul despăgubirilor acordate
reclamantei.
Reclamanta
S.C.D.C.B.
Arad are dreptul la despăgubiri
pentru prejudiciul cauzat prin expropriere, chiar dacă nu este proprietara
terenului expropriat, având doar un drept de administrare.
Acest drept la despăgubiri rezultă,
așa cum în mod corect a reținut și prima instanță, din
art.
19
alin. (1)
din Legea
nr.
255/2010, care reglementează plata despăgubirilor pentru
imobilele expropriate către titularii drepturilor reale, precum și către orice
persoană care justifică un interes legitim.
În speță, reclamanta justifică un
asemenea interes legitim, întrucât prin
H.G. nr. 35/2006
a primit în administrare terenul care
a fost ulterior expropriat, teren asupra căruia însă a făcut o serie de
investiții pentru cultura de lucernă.
În apel instanța a dispus efectuarea
unei expertize de specialitate în conformitate cu
art.
25 și 26 din Legea
nr.
33/1994,
Lege
cadru
la care face trimitere Legea
nr.
255/2010.
Prin urmare, a fost efectuat un raport
de expertiză judiciară de către trei experți în a
gricultură, respectiv B.A.
,
M.D.
și
T.V.
Conform acestui raport de expertiză,
Curtea a redus cuantumul despăgubirilor acordate de Tribunalul Arad reclamantei
S.C.D.C.B.
Arad.
Nu se poate reține însă că prejudiciul
cauzat reclamantei prin expropriere este reprezentat de producția de lucernă
pentru 7 ani, perioada pentru care a fost înființată cultura de lucernă. Nu se
pot acorda despăgubiri decât pentru prejudiciul cert, actual, iar nu și pentru
cel viitor.
Raportând pretențiile reclamantei la
probele administrate în cauză, inclusiv la raportul de expertiză întocmit în
apel, rezultă că reclamanta are dreptul în primul rând la despăgubiri pentru
cheltuielile anticipate efectuate pentru înființarea și exploatarea culturii de
lucernă pentru o perioadă de 7 ani. Experții au calculat că aceste cheltuieli
au fost de 3.365 lei/ha; suprafața expropriată fiind de 8,94 ha, rezultă că
suma totală a acestor cheltuieli anticipate a fost de 30.083,10 lei.
La acestea se adaugă cheltuielile
anticipate suplimentare pentru anul II de cultură, evaluate de experți la 1
.
595 lei/ha; înmulțind această sumă cu
8,94 ha, rezultă un prejudiciu de 14.259,30 lei.
Profitul nerealizat parțial în anul II
de cultură, când a intervenit exproprierea, este, conform aceluiași raport de
expertiză, de 1
.
225 lei/ha, deci de 10.951,50 lei
pentru cele 8,94 ha, sumă la care de asemenea are dreptul reclamanta.
Nu i se pot însă acorda despăgubiri constând
în profitul aferent a încă 5 ani de producție, pentru că ar însemna o
îmbogățire fără justă cauză. În consecință, cuantumul total al despăgubirilor
la care are dreptul reclamanta este de 55.293,90 lei, așa cum rezultă din
calculele prezentate anterior.
Împotriva acestei decizii a declarat
recurs pârâta
SC
C.N.A.D.N.R. SA
prin
D.R.D.P.
Timișoara, criticând soluția pentru
nelegalitate și invocând în drept dispozițiile
art.
304
pct.
8 și 9 C. proc. civ.
O primă critică vizează calitatea
procesuală pasivă a
M.F.P.
, ca reprezentant al Statului Român
prin raportarea greșită a instanței la dispozițiile
art.
2,
alin.
(2) și (3)
din Legea
nr.
255/2010, act normativ
care nu este incident în
cauză.
În speță nu a operat o expropriere
propriu-zisă, terenul afectat de investiția Autostrada Timișoara - Arad
aflându-se în proprietatea Statului Român, reclamanta având doar un drept de
administrare asupra acestuia. La momentul respectiv nu a avut loc o preluare
forțată a terenului pentru cauza de utilitate publică, ci a fost doar
transferat dreptul de administrare din favoarea reclamantei, în favoarea
noastră.
Prin urmare, devin incidente
dispozițiile
art.
223,
alin. (1)
C. civ care prevede că "în
raporturile civile în care se prezintă nemijlocit, în nume propriu, ca titular
drepturi și obligații, statul participă pr
in M.F.P.
, afară de cazul în care legea
stabilește un alt organ în acest sens".
O a doua critică se referă la
aplicarea eronată a dispozițiilor legale privind răspunderea civilă delictuală,
art.
998-999 C. civil din 1864 și
pe
cele ale
art.
19 din Legea
nr.
255/2010, deoarece atâta timp cât nu a
existat o expropriere, este evident că nici legea specială nu operează în
speță, ci dimpotrivă sunt aplicabile dispozi
țiile generale ale C. civ
. În consecință, dacă temeiul de drept
invocat, nu este aplicabil, pârâta nu datorează către reclamantă plata
despăgubirilor stabilite de instanță.
Recursul este nefondat.
Examinând susținerile pârâtei, Înalta
Curte constată că acestea se subsumează dispozițiilor
art.
304
pct.
8 și 9
C. proc. civ.
și urmează să fie analizate din acea
stă perspectivă.
Este neîntemeiată critica pârâtei
referitoare la calitatea procesuală pasivă a
M.F.P.
, ca reprezentant al Statului Român, de vreme ce potrivit
art.
2
alin.
(3)
lit.
a)
din Legea
nr.
255/2010 expropriatorul este reprezenta
t de M.T.I., prin
C.N.A.D.N.R. SA
, pentru
toate lucrările de construcție de drumuri de interes național, persoană
juridică introdusă în cauză de instanțele anterioare.
În ceea ce privește natura juridică a
operațiunii de preluare a terenului de la reclamanta
S.C.D.C.B.
Arad, trebuie subliniat că și în
situația în care nu a operat un transfer al dreptului de proprietate de la un
subiect de drept la altul, atât în condițiile Legii
nr.
33/1994, cât și ale Legii
nr.
255/2010, orice titular al unui drept real care justifică
un interes legitim, poate solicita despăgubiri. Așadar, reclamanta are temei
juridic în legea specială pentru formularea unei acțiuni în preten
ții împotriva
expropriatorului.
În speță, reclamanta este titulara
unui drept real de administrare, conferit în virtutea
H.G. nr. 35/2006
privind înființarea unor stațiuni de
cercetare-dezvoltare agricolă în domeniul zootehniei prin reorganizarea unor
stațiuni de cercetare și producție agricolă din domeniul zootehniei, pe tere
nul domeniu public al
statului.
În măsura în care se poate demonstra
că s-a produs un prejudiciu în patrimoniul reclamantei, ca urmare a preluării de
către expropriator a terenului pe care îl deținea în administrare, este
îndreptățită să solicite despăgubiri, în temeiul legii speciale, nu a dreptului
comun, chiar dacă temeiul a fost invocat eronat în fața primei instanțe. De
altfel, atât instanța de fond, cât și cea de apel au stabilit temeiul de drept
incident în speță și au calificat corespunzător na
tura acțiunii deduse judecății.
Așa fiind, în mod corect a reținut
instanța de apel că potrivit
art.
19
alin. (1)
din Legea
nr.
255/2010: „Plata despăgubirilor pentru imobilele
expropriate se face în baza cererilor adresate de către titularii drepturilor
reale, precum și de către orice persoană care justifică un interes legitim”
.
În speță, reclamanta justifică un
asemenea interes legitim, întrucât prin
H.G. nr. 35/2006
a primit în administrare terenul care
a fost ulterior preluat pentru construcția unei porțiuni de autostradă, teren
asupra căruia însă a făcut o serie de investiții pentru cultura de lucernă.
Instanța de apel a stabilit întinderea
și cuantumul prejudiciului, în raport de expertiza efectuată și a statuat că
suma datorată de pârâtă este de 55. 293, 90 lei, despăgubiri pentru
cheltuielile efectuate în primii doi ani de cultură a lucernei pe tere
nul în litigiu.
Față de aceste considerente, Înalta
Curte, în temeiul dispozițiilor
art.
312
alin. (1)
C. proc. civ.
urmează să
respingă recursul, ca nefondat.
În temeiul dispozițiilor
art.
274
C. proc. civ.
urmează să respingă cererea de
acordare a cheltuielilor de judecată, formulată de intimata-reclamantă,
deoarece nu s-a făcut dovada efectuării acestora, în faza procesuală a
recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca
nefondat, recursul declarat de pârâta SC C.N.A.D.N.R. SA prin D.R.D.P.
Timișoara împotriva Deciziei nr. 33 din 19 martie 2014 a Curții de Apel
Timișoara, secția I civilă.
Respinge, ca
neîntemeiată, cererea privind acordarea cheltuielilor de judecată formulată de
intimata-reclamantă S.C.D.C.B. Arad.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 28 octombrie 2014.