ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2714/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 812 din 15 decembrie 2003, Tribunalul Timiș l-a condamnat pe inculpatul B.A.R., în baza art. 211 alin. (1) și (2) lit. c), alin. (2 1 ) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 99 C. pen., la 3 ani și 6 luni închisoare, cu aplicarea art. 67 și art. 71 C. pen. Constată că nu există constituire de parte civilă. A fost dedusă reținerea din 15 aprilie 2003. În baza art. 113 C. pen., inculpatul a fost obligat să se prezinte regulat la tratament medical până la însănătoșire la o clinică de specialitate. Inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat. Instanța a reținut, în fapt, că la data de 13 aprilie 2003, inculpatul minor B.A.R.

a intrat în incinta farmaciei SC C.F. SRL din Timișoara și folosindu-se de un cuțit a amenințat-o pe farmacista H.T. să-i dea medicamentul Fortral. Negăsind medicamentul pretins, inculpatul a sustras din casieria unității suma de 3.851.000 lei după care a tăiat cablul de la telefon și a părăsit farmacia. Inculpatul s-a deplasat apoi la martorul P.M., prietenul său, căruia i-a spus ce a făcut și la care și-a lăsat o parte din obiectele de îmbrăcăminte. S-a stabilit că inculpatul este dependent de Fortral, rezultând din ancheta socială că provine dintr-o familie legal constituită însă părinții s-au despărțit, fiind în îngrijirea mamei. Din raportul de expertiză psihiatrică rezultă că inculpatul a avut discernământul mult diminuat, motivat de diagnosticul „dependență de Fortral”.

Împotriva acestei hotărâri, inculpatul a declarat apel, solicitând internarea într-un centru de reeducare sau într-un institut medical educativ iar, în subsidiar, reducerea pedepsei și suspendarea condiționată a executării acesteia. Prin decizia penală nr. 97 din 17 martie 2004, Curtea de Apel Timișoara a respins, ca nefondat, apelul inculpatului, constatând că hotărârea atacată este legală și temeinică. Decizia penală sus-menționată a fost atacată cu recurs de către inculpat, reiterând motive invocate în apel, respectiv aplicarea, în locul pedepsei, a măsurii educative a internării într-un centru de reeducare ori într-un institut medical-educativ iar, în subsidiar, reducerea pedepsei și suspendarea condiționată a executării acesteia.

Verificând hotărârea criticată pe baza materialului de la dosar, Curtea constată că recursul, întemeiat pe cazul de casare prevăzut de art. 385 9 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., este fondat pentru cele ce vor fi arătate în continuare. Situația de fapt a fost corect reținută și nu există nici o îndoială că inculpatul a săvârșit fapta în condițiile descrise, pe care, de altfel, acesta a și recunoscut-o. Încadrarea juridică este legală. La alegerea sancțiunii s-a apreciat justificat, în raport de modalitatea faptică de săvârșire a infracțiunii și gravitatea acesteia, că se impune aplicarea pedepsei închisorii. Inculpatul, pentru a procura medicamentul de care era dependent, a premeditat săvârșirea infracțiunii imputate, înarmându-se cu un cuțit și deplasându-se la farmacie, unde a așteptat până au fost serviți ceilalți clienți și au părăsit unitatea, după care, prin amenințarea farmacistei, în lipsa fortralului, a sustras suma de bani aflată în tejghea.

Pentru a nu fi anunțate operativ alte persoane, inculpatul a tăiat cablul telefonului. La individualizarea pedepsei, însă, nu s-a ținut seama de toate împrejurările de caracterizare a persoanei inculpatului și care se justificau a fi reținute ca circumstanțe atenuante. Astfel, ancheta socială relevă influența negativă a despărțirii părinților, asupra inculpatului, care era puternic atașat de tată. Datorită anturajului nepotrivit a ajuns să consume droguri. Fapta a fost comisă sub impulsul necesității de a-și procura medicamentul, de care era dependent, având discernământul mult diminuat, așa cum rezultă din concluziile raportului de expertiză psihiatrică.

Acestor împrejurări urmează să li se atribuie semnificația circumstanțelor atenuante judiciare generale, cu efectul reducerii pedepsei la 2 ani închisoare, cu executarea în regim privativ de libertate, apreciată, pe de o parte, ca suficientă pentru reeducarea inculpatul iar, pe de altă parte, necesară realizării și a funcției de constrângere a sancțiunii și prevenirii, generale și speciale, săvârșirii de noi infracțiuni.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de inculpatul B.A.R. împotriva deciziei penale nr. 97 din 17 martie 2004 a Curții de Apel Timișoara. Casează hotărârea atacată, precum și sentința penală nr. 812 din 15 decembrie 2003 a Tribunalului Timiș numai cu privire la individualizarea pedepsei aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. c) și alin. (2 1 ) lit. b) C. pen., art. 99 și următoarele C. pen. Face aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen. și reduce pedeapsa de la 3 ani și 6 luni închisoare, la 2 ani închisoare. Menține celelalte dispoziții ale hotărârii atacate. Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a inculpatului, în sumă de 400.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă. Pronunțat în ședință publică, azi 19 mai 2004.