ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2744/2014

Deliberând asupra cauzei de față, în condițiile art. 256 C. proc. civ., reține următoarele: Prin sentința nr. 20 din 25 martie 2014, Curtea de Apel Oradea, secția I civilă, a respins cererea de revizuire a Deciziilor nr. 80 din 17 ianuarie 2014 și nr. 629/R/2011, pronunțate de Tribunalul Bihor, formulată de revizuenții D.S.G., S.C. și S.I. În motivare, curtea de apel a reținut că Decizia nr. 80/R/2014 pronunțată de Tribunalul Bihor nu este potrivnică, în înțelesul art. 322 C. proc. civ., cu Decizia civilă nr. 629/R/2011 pronunțată de aceeași instanță. Dosarul nr. 5095/271/2008 al Judecătoriei Oradea, în care s-a pronunțat Decizia nr. 629/R/2011 a Tribunalului Bihor, prin care s-a evocat fondul cauzei, avea ca obiect Legea nr. 18/1991, iar revizuenții din prezentul dosar aveau calitatea de reclamanți.

În Dosarul nr. 22662/271/2011 al Judecătoriei Oradea, în care s-a pronunțat Decizia nr. 80/2014, obiectul cauzei a fost prestație tabulară promovată de o parte din intimații de azi, respectiv numiții S.T. și S.M.E. Prin urmare, nu este îndeplinită în speță condiția esențială a triplei identități, de părți, obiect și cauză. S-a arătat și că cele două hotărâri nici nu sunt contradictorii, cât timp în primul dosar a fost stabilit dreptul de proprietate cu titlu reconstituire, în baza legii speciale (Legea nr. 18/1991), în favoarea revizuenților, iar în al doilea dosar s-a recunoscut transmiterea, de către antecesorul revizuenților, a suprafeței din litigiu în favoarea intimaților mai sus arătați.

Împotriva acestei sentințe revizuenții D.S.G., S.C., S.I. au formulat recurs, întemeiat în drept pe art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ. Au arătat că a fost greșit interpretat art. 322 pct. 7 C. proc. civ., pentru că obiectul celor două cereri este identic. Aparent, obiectul uneia dintre cauze este prestație tabulară și celălalt fond funciar, dar de fapt ambele se referă la aplicarea Legii nr. 18/1991, prin aceea că se încearcă valorificarea de către intimați a contractelor de vânzare cumpărare încheiate cu S.T. la data de 19 octombrie 1999. În plus, cele două procese au aceleași părți și au fost pronunțate în recurs de către Tribunalul Bihor. Revizuenții au arătat că instanța a reținut greșit că cele două hotărâri nu ar fi contradictorii.

În realitate, sunt contradictorii deoarece interpretează diferit dispozițiile Legii nr. 18/1991, în raport de dreptul comun. Analizând excepția de inadmisibilitate a recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte reține următoarele: Prin Decizia nr. 80 din 17 ianuarie 2014, Tribunalul Bihor a admis recursul declarat de recurenții S.T. și S.M.E. împotriva sentinței civile nr. 15349 din 13 decembrie 2012 pronunțată de Judecătoria Oradea, pe care a modificat-o în parte, în sensul că a admis, în parte, cererea de chemare în judecată precizată, a dispus intabularea în C.F. Săldăbagiu de Munte a titlului de proprietate nr. 3891 din 09 februarie 2004, pentru suprafața de 2 ha și 1.523 mp/68.235 mp Săldăbagiu de Munte, în favoarea lui S.C.I.

A constatat că între defunctul S.C. (K.) - antecesorul defunctului S.C.I. și a pârâților D.S.G., S.C. și S.I., în calitate de vânzător promitent, pe de o parte și defunctul K.S. - antecesorul pârâtului K.S.G., în calitate de cumpărător promitent, pe de alta parte, a intervenit o promisiune de vânzare-cumpărare sub semnătură privată la data de 22 noiembrie 1949 având ca obiect suprafața de 1 holda, adică 5.755/68.235 mp, înscris în C.F. Săldăbagiu de Munte. A constatat că ulterior, între defunctul K.S., antecesorul pârâtului K.S.G., în calitate de cumpărător promitent, pe de o parte și reclamanții S.T. și S.M.E., în calitate de cumpărător promitenți, pe de alta parte, a intervenit o promisiune de vânzare la data de 20 octombrie 1999, având ca obiect suprafața 5.755/68.235 mp înscris în C.F.

Săldăbagiu de Munte. A constatat că între defunctul S.C. (K.) - antecesorul defunctului S.C.I. si a pârâților D.S.G., S.C. și S.I., în calitate de vânzător promitent, pe de o parte și defuncții U.J. si soția V.R. - antecesorii defunctului U.I. și a pârâților U.E. și J.J.E. în calitate de cumpărător promitent, pe de alta parte, a intervenit o promisiune de vânzare-cumpărare sub semnătură privată la data de 12 septembrie 1949, având ca obiect suprafața de 800 stp. adică 2.877,5/68.235 mp înscris în C.F. Săldăbagiu de Munte. A constatat că ulterior între defunctul U.I. - antecesorul pârâților U.E. și J.J.E., in calitate de vânzător promitent, pe de o parte și reclamanții S.T. și S.M.E., în calitate de cumpărător promitenți pe de alta parte, a intervenit o promisiune de vânzare-cumpărare la data de 19 octombrie 1999, având ca obiect suprafața 2.877,5/68.235 mp înscris în C.F.

Săldăbagiu de Munte. S-a dispus ca hotărârea să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare, precum și intabularea drepturilor de proprietate în cartea funciară și au fost respinse celelalte cereri. Prin Decizia nr. 629 din 19 septembrie 2011 Tribunalul Bihor a admis recursurile formulate de S.C. și D.S.G. împotriva sentinței nr. 729 din 24 ianuarie 2011 pronunțată de Judecătoria Oradea, pe care a modificat-o, în sensul că a constatat nulitatea absolută parțială și a T.P. din 2000 privind cota de 3.461/69.235 din numărul topografic înscris în C.F. Săldăbagiu de Munte și cota de 1.669/2.294 părți din numărul topografic înscris în C.F. Săldăbagiu de Munte, a constatat nulitatea absolută parțială și a T.P.

din 1999 pentru cota de 8.632/68.236 părți înscris în C.F. Săldăbagiu de Munte. S-a dispus rectificarea înscrierilor din C.F. Săldăbagiu de Munte, în sensul radierii înscrierilor efectuate în baza celor două titluri de proprietate anulate parțial. Cele două hotărâri judecătorești mai sus amintite au fost pronunțate în recurs, iar art. 377 alin. (2) C. proc. civ. prevede că hotărârile date în recurs sunt irevocabile. Art. 328 alin. (1) C. proc. civ. prevede că „hotărârea asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de Lege pentru hotărârea revizuită”. În alin. (2) al aceluiași articol se arată că „dacă revizuirea s-a cerut pentru hotărâri potrivnice, calea de atac este recursul, cu excepția cazurilor când instanța de revizuire este Înalta Curte de Casație și Justiție”.

Înalta Curte a reținut că recursul declarat împotriva hotărârii prin care se soluționează cererea de revizuire ar fi admisibil numai dacă a doua hotărâre atacată cu revizuire era susceptibilă de apel sau recurs. Aceasta deoarece, în caz de contrarietate de hotărâri, art. 327 alin. (1) C. proc. civ. impune anularea celei de a doua hotărâri, ceea ce înseamnă că admisibilitatea căii de atac se determină în raport cu cea de a doua hotărâre. Ca urmare, sentința nr. 20 din 25 martie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția I a civilă, prin care s-a respins cererea de revizuire a Deciziilor nr. 80 din 17 ianuarie 2014 și nr. 629/R/2011 ale Tribunalul Bihor, este tot irevocabilă, și nu este supusă căii de atac a recursului, cum greșit s-a menționat în respectiva hotărâre.

Potrivit dispozițiilor art. 299 C. proc. civ., sunt supuse recursului hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum și în condițiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională, iar conform art. 377 alin. (2) C. proc. civ., hotărârile date în recurs sunt irevocabile. Față de aceste dispoziții, recursul declarat împotriva unei decizii irevocabile este inadmisibil, o asemenea hotărâre nefiind susceptibilă de a mai fi atacată cu recurs. Această concluzie derivă din regula unicității dreptului de a folosi o cale de atac și, cum un asemenea drept este unic, se epuizează chiar prin exercițiul lui; o persoană nu se poate judeca de mai multe ori în aceeași cale de atac, iar recunoașterea unei căi de atac în alte situații constituie o încălcare a principiilor legalității și egalității în fața legii.

Față de cele arătate mai sus, recursul formulat în cauză este inadmisibil, urmând a fi respins în consecință, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca inadmisibil recursul declarat de revizuenții D.S.G., S.C., S.I. împotriva sentinței civile nr. 20/PI din 25 martie 2014 a Curții de Apel Oradea, secția I civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 octombrie 2014.