ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2744/2014

Deliberând asupra cauzei de față, în

condițiile art. 256 C. proc. civ., reține următoarele:

Prin

sentința nr. 20 din 25 martie 2014, Curtea de Apel Oradea, secția I civilă, a

respins cererea de revizuire a Deciziilor nr. 80 din 17 ianuarie 2014 și nr. 629/R/2011,

pronunțate de Tribunalul Bihor, formulată de revizuenții D.S.G., S.C. și S.I.

În motivare, curtea de apel a reținut că Decizia

nr. 80/R/2014 pronunțată de Tribunalul Bihor nu este potrivnică, în înțelesul art.

322 C. proc. civ., cu Decizia civilă nr. 629/R/2011 pronunțată de aceeași

instanță.

Dosarul nr. 5095/271/2008 al Judecătoriei

Oradea, în care s-a pronunțat Decizia nr. 629/R/2011 a Tribunalului Bihor, prin

care s-a evocat fondul cauzei, avea ca obiect Legea nr. 18/1991, iar

revizuenții din prezentul dosar aveau calitatea de reclamanți.

În Dosarul nr. 22662/271/2011 al Judecătoriei

Oradea, în care s-a pronunțat Decizia nr. 80/2014, obiectul cauzei a fost

prestație tabulară promovată de o parte din intimații de azi, respectiv numiții

S.T. și S.M.E.

Prin urmare, nu este îndeplinită în speță

condiția esențială a triplei identități, de părți, obiect și cauză.

S-a arătat și că cele două hotărâri nici nu

sunt contradictorii, cât timp în primul dosar a fost stabilit dreptul de

proprietate cu titlu reconstituire, în baza legii speciale (Legea nr. 18/1991),

în favoarea revizuenților, iar în al doilea dosar s-a recunoscut transmiterea,

de către antecesorul revizuenților, a suprafeței din litigiu în favoarea

intimaților mai sus arătați.

Împotriva acestei sentințe

revizuenții D.S.G., S.C., S.I. au formulat recurs, întemeiat în drept pe art.

304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.

Au arătat că a fost greșit interpretat art. 322

pct. 7 C. proc. civ., pentru că obiectul celor două cereri este identic.

Aparent, obiectul uneia dintre cauze este prestație tabulară și celălalt fond

funciar, dar de fapt ambele se referă la aplicarea Legii nr. 18/1991, prin

aceea că se încearcă valorificarea de către intimați a contractelor de vânzare

cumpărare încheiate cu S.T. la data de 19 octombrie 1999.

În plus, cele două procese au aceleași părți

și au fost pronunțate în recurs de către Tribunalul Bihor.

Revizuenții au arătat că instanța a reținut

greșit că cele două hotărâri nu ar fi contradictorii. În realitate, sunt

contradictorii deoarece interpretează diferit dispozițiile Legii nr. 18/1991,

în raport de dreptul comun.

Analizând excepția de inadmisibilitate a

recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte reține următoarele:

Prin Decizia nr. 80 din 17 ianuarie 2014,

Tribunalul Bihor a admis recursul declarat de recurenții S.T. și S.M.E.

împotriva sentinței civile nr. 15349 din 13 decembrie 2012 pronunțată de

Judecătoria Oradea, pe care a modificat-o în parte, în sensul că a admis, în

parte, cererea de chemare în judecată precizată, a dispus intabularea în C.F. Săldăbagiu

de Munte a titlului de proprietate nr. 3891 din 09 februarie 2004, pentru

suprafața de 2 ha și 1.523 mp/68.235 mp Săldăbagiu de Munte, în favoarea

lui S.C.I.

A constatat că între defunctul S.C. (K.) -

antecesorul defunctului S.C.I. și a pârâților D.S.G., S.C. și S.I., în calitate

de vânzător promitent, pe de o parte și defunctul K.S. - antecesorul pârâtului K.S.G.,

în calitate de cumpărător promitent, pe de alta parte, a intervenit o

promisiune de vânzare-cumpărare sub semnătură privată la data de 22 noiembrie 1949

având ca obiect suprafața de 1 holda, adică 5.755/68.235 mp, înscris în C.F.

Săldăbagiu de Munte.

A constatat că ulterior, între defunctul K.S.,

antecesorul pârâtului K.S.G., în calitate de cumpărător promitent, pe de o

parte și reclamanții S.T. și S.M.E., în calitate de cumpărător promitenți, pe

de alta parte, a intervenit o promisiune de vânzare la data de 20 octombrie 1999,

având ca obiect suprafața 5.755/68.235 mp înscris în C.F. Săldăbagiu de Munte.

A constatat că între defunctul S.C. (K.) -

antecesorul defunctului S.C.I. si a pârâților D.S.G., S.C. și S.I., în calitate

de vânzător promitent, pe de o parte și defuncții U.J. si soția V.R. -

antecesorii defunctului U.I. și a pârâților U.E. și J.J.E. în calitate de cumpărător

promitent, pe de alta parte, a intervenit o promisiune de vânzare-cumpărare sub

semnătură privată la data de 12 septembrie 1949, având ca obiect suprafața de

800 stp. adică 2.877,5/68.235 mp înscris în C.F. Săldăbagiu de Munte.

A constatat că ulterior între defunctul U.I.

- antecesorul pârâților U.E. și J.J.E., in calitate de vânzător promitent, pe

de o parte și reclamanții S.T. și S.M.E., în calitate de cumpărător promitenți

pe de alta parte, a intervenit o promisiune de vânzare-cumpărare la data de 19

octombrie 1999, având ca obiect suprafața 2.877,5/68.235 mp înscris în C.F.

Săldăbagiu de Munte.

S-a dispus ca hotărârea să țină loc de act

autentic de vânzare-cumpărare, precum și intabularea drepturilor de proprietate

în cartea funciară și au fost respinse celelalte cereri.

Prin Decizia nr. 629 din 19 septembrie 2011

Tribunalul Bihor a admis recursurile formulate de S.C. și D.S.G. împotriva

sentinței nr. 729 din 24 ianuarie 2011 pronunțată de Judecătoria Oradea, pe

care a modificat-o, în sensul că a constatat nulitatea absolută parțială și a T.P.

din 2000 privind cota de 3.461/69.235 din numărul topografic înscris în C.F.

Săldăbagiu de Munte și cota de 1.669/2.294 părți din numărul topografic înscris

în C.F. Săldăbagiu de Munte, a constatat nulitatea absolută parțială și a T.P. din

1999 pentru cota de 8.632/68.236 părți înscris în C.F. Săldăbagiu de Munte. S-a

dispus rectificarea înscrierilor din C.F. Săldăbagiu de Munte, în sensul

radierii înscrierilor efectuate în baza celor două titluri de proprietate

anulate parțial.

Cele două hotărâri judecătorești mai sus

amintite au fost pronunțate în recurs, iar art. 377 alin. (2) C. proc. civ.

prevede că hotărârile date în recurs sunt irevocabile.

Art. 328 alin. (1) C. proc. civ. prevede că

„hotărârea asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de Lege pentru

hotărârea revizuită”.

În alin. (2) al aceluiași articol se arată că

„dacă revizuirea s-a cerut pentru hotărâri potrivnice, calea de atac este

recursul, cu excepția cazurilor când instanța de revizuire este Înalta Curte de

Casație și Justiție”.

Înalta Curte a reținut că recursul declarat

împotriva hotărârii prin care se soluționează cererea de revizuire ar fi

admisibil numai dacă a doua hotărâre atacată cu revizuire era susceptibilă de

apel sau recurs. Aceasta deoarece, în caz de contrarietate de hotărâri, art. 327

alin. (1) C. proc. civ. impune anularea celei de a doua hotărâri, ceea ce

înseamnă că admisibilitatea căii de atac se determină în raport cu cea de a

doua hotărâre.

Ca urmare, sentința nr. 20 din 25 martie 2014

pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția I a civilă, prin care s-a respins

cererea de revizuire a Deciziilor nr. 80 din 17 ianuarie 2014 și nr. 629/R/2011

ale Tribunalul Bihor, este tot irevocabilă, și nu este supusă căii de atac a

recursului, cum greșit s-a menționat în respectiva hotărâre.

Potrivit dispozițiilor art. 299 C. proc. civ.,

sunt supuse recursului hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel,

precum și în condițiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu

activitate jurisdicțională, iar conform art. 377 alin. (2) C. proc. civ.,

hotărârile date în recurs sunt irevocabile.

Față de aceste dispoziții, recursul declarat

împotriva unei decizii irevocabile este inadmisibil, o asemenea hotărâre

nefiind susceptibilă de a mai fi atacată cu recurs.

Această concluzie derivă din regula

unicității dreptului de a folosi o cale de atac și, cum un asemenea drept este

unic, se epuizează chiar prin exercițiul lui; o persoană nu se poate judeca de

mai multe ori în aceeași cale de atac, iar recunoașterea unei căi de atac în

alte situații constituie o încălcare a principiilor legalității și egalității

în fața legii.

Față de cele arătate mai sus, recursul

formulat în cauză este inadmisibil, urmând a fi respins în consecință, în baza art.

312 alin. (1) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de

revizuenții D.S.G., S.C., S.I. împotriva sentinței civile nr. 20/PI din 25

martie 2014 a Curții de Apel Oradea, secția I civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 16

octombrie 2014.