ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4985/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 186 din 20

mai 2003 a Tribunalului Mureș, secția penală, a fost condamnat inculpatul N.I.

în baza art. 174 alin. (1) C. pen., la 12 ani închisoare și 2 ani interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

S-au aplicat dispozițiile art. 71 și

art. 64 C. pen., s-a menținut starea de arest a inculpatului și s-a dedus din

pedeapsă durata arestării preventive de la 13 noiembrie 2001, la zi.

Inculpatul a fost obligat, potrivit

art. 113 C. pen., la tratament medical până la însănătoșire.

S-a mai dispus obligarea

inculpatului la plata unei contribuții lunare de 476.330 lei (câte 238.165 lei)

în favoarea minorilor B.A., începând cu data de 13 noiembrie 2001 până la

majoratul minorilor.

Pentru a pronunța această soluție,

instanța a reținut în fapt că victima B.C. și inculpatul N.I., care se

cunoșteau de mai multă vreme și întrețineau relații intime, s-au întâlnit în

seara de 12 noiembrie 2001 pe str. Târgului din municipiul Tg. Mureș și au

intrat într-un imobil nelocuit din str. Kogălniceanu nr. 1 unde au discutat

despre faptul că victima ar fi rămas însărcinată. Cei doi nu s-au pus de acord

cu privire la sarcină, discuțiile degenerând în acte de violență exercitate de

inculpat asupra victimei, pe care a lovit-o cu pumnii și picioarele peste tot

corpul. După aceasta inculpatul a pus victima pe o masă și a ștrangulat-o cu

ajutorul unei sârme, ale cărei capete au fost legate de o țeavă din perete.

Ca urmare a actelor de violență

exercitate, victima a încetat din viață.

Potrivit raportului medico-legal de

autopsie, moartea victimei a fost violentă, ea datorându-se asfixiei mecanice

prin ștrangulare-comprimare cu laț. S-a stabilit că celelalte leziuni de

violență nu au legătură cu decesul și că victima nu era însărcinată.

În cauză a fost efectuată o

expertiză medico-legală psihiatrică, raportul concluzionând că N.I. prezintă

diagnosticul „Epilepsie grand-mall, fond sechelar encefalopat. Intelect

liminar” și că a comis fapta cu discernământ diminuat, recomandând măsuri de

siguranță cu caracter medical, conform art. 113 C. pen.

Sub aspectul laturii civile s-a

reținut că victima avea în întreținere doi copii minori și că aceștia sunt

îndreptățiți la plata unei despăgubiri lunare de câte 238.165 lei pentru

prejudiciul suferit prin moartea mamei lor.

Situația de fapt și vinovăția

inculpatului au fost stabilite în baza procesului verbal de constatare a

infracțiunii întocmit de organele de urmărire penală, a actelor medico-legale

arătate, a declarațiilor martorilor K.A.M. și N.L., probe coroborate cu

recunoașterile depline și amănunțite ale inculpatului.

Curtea de Apel Târgu Mureș, secția

penală, prin decizia nr. 141 din 10 septembrie 2003, a respins apelul declarat

de inculpat împotriva sentinței primei instanțe considerând nefondate

solicitările de aplicare în cauză a dispozițiilor art. 73, 74 și art. 113 C.

pen.

S-a apreciat în raport de probele

administrate că nu sunt incidente dispozițiile art. 73 C. pen., că nu se

justifică reținerea circumstanțelor atenuante și că măsura de siguranță a fost

luată de prima instanță.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs în termen legal inculpatul N.I., care invocând dispozițiile art. 385

9

alin. (1) pct. 18 și art. 14 C. proc. pen. a susținut că în cauză, în mod

greșit nu s-a reținut circumstanța atenuantă a provocării prevăzută de art. 73

lit. b) C. pen. și în subsidiar, că pedeapsa aplicată este prea severă,

impunându-se reducerea ei prin aplicarea dispozițiilor art. 74 C. pen.

Recursul declarat este neîntemeiat.

se constată că instanțele au stabilit în mod corect situația de fapt și

vinovăția inculpatului în săvârșirea la data de 12 noiembrie 2001 a

infracțiunii de omor prevăzută de art. 174 alin. (1) C. pen.

Probele administrate au confirmat că

după o discuție cu victima, care a afirmat că ar fi însărcinată în urma

relațiilor sexuale cu recurentul inculpat, acesta s-a enervat, aplicând

multiple lovituri victimei, în toate zonele corpului, după care a ștrangulat-o

de gât cu ajutorul unei sârme, cauzându-i decesul imediat.

Din materialul probator al cauzei nu

a rezultat existența vreunui fapt ori gest din partea victimei, căruia să îi

fie atribuită semnificația juridică a provocării, în sensul art. 73 lit. b) C.

pen. Așa fiind, actele agresive sunt imputabile exclusiv inculpatului și nu

subzistă eroarea gravă de fapt invocată în recurs.

comisă fapta, de pericolul social al acesteia, de persoana inculpatului și de

starea sa de sănătate, așa cum rezultă din raportul de expertiză medico-legală

psihiatrică, instanțele au concluzionat că acesta a comis fapta cu discernământ

diminuat, individualizând pedeapsa în conformitate cu dispozițiile art. 72 C.

pen., la 12 ani închisoare.

Această pedeapsă este de natură a

asigura, conform art. 52 C. pen., prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni,

constrângerea făptuitorului și reintegrarea sa în comunitate.

Deoarece au fost respectate

cerințele textelor legale arătate, iar în cauză nu rezultă existența unor

împrejurări din cele menționate în art. 74 C. pen., care să justifice răspunderea

penală atenuată, critica inculpatului, în sensul greșitei individualizări a

pedepsei este nefondată.

Întrucât ambele motive de casare

sunt neîntemeiate, iar din examinarea actelor dosarului nu rezultă existența

unor cazuri de casare din cele prevăzute de art. 385

9

alin. (3) C.

proc. pen., care pot fi luate în considerare din oficiu, Curtea, în baza art.

385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a respinge recursul

declarat de inculpat, ca nefondat, cu obligarea acestuia la cheltuielile

judiciare către stat.

Se va deduce din pedeapsă durata

arestării preventive a inculpatului de la 13 noiembrie 2001 la 5 noiembrie

2003, și se va stabili ca onorariul pentru apărătorul din oficiu să fie avansat

din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul N.I. împotriva deciziei penale nr. 141/ A din 10

septembrie 2003 a Curții de Apel Târgu Mureș.

Deduce din pedeapsă, timpul

arestării preventive a inculpatului de la 13 noiembrie 2001, la 5 noiembrie

2003.

Obligă pe inculpat la plata sumei de

1.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei,

reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din

fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi 5

noiembrie 2003.