ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1580/2020

Cererea de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal la data de 18.08.2016, sub nr. x/2016, reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Poroina Mare, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, a solicitat: 1.anularea procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/23.06.2016 precum și a deciziei nr. 229/01.08.2016 prin care a fost respinsa contestația împotriva procesului-verbal anterior menționat. 2. suspendarea executării actelor administrative contestate potrivit art. 15 alin. (1) până la soluționarea definitivă a cauzei. La data de 03.11.2016, S.C. A. S.R.L. a formulat cerere de intervenție accesorie in interesul reclamantei Unitatea Administrativ Teritorială Poroina Mare, solicitând admiterea cererii reclamantei și anularea actelor administrative contestate.

Soluția instanței de fond Prin sentința nr. 206 din data de 27 martie 2017, Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea formulată de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Poroina Mare, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, având ca obiect anulare act administrativ, precum și cererea de intervenție accesorie formulată de S.C. A. S.R.L. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut, în esență, că în mod corect s-au reținut de către pârâtă indicatorii de fraudă 3.11, 3.12, 3.13, 3.14, 3.16 în cadrul cererii de rambursare nr. x, cu consecința neeligibilității sumei de 89.087,70 RON, reprezentând lucrări aferente contractului nr. x/30.04.2014, constatate a fi neexecutate corespunzător la data efectuării expertizei, lucrări solicitate la plată în cererea de plată nr. x, nefiind justificată solicitarea la rambursare a unor cheltuieli care nu corespund situației reale. S-a mai arătat că, în ceea ce privește susținerile reclamantei în sensul că actele administrative atacate ar trebui anulate întrucât toate aspectele constatate au fost reglate prin cererea de rambursare nr. x, s-a apreciat ca fiind neîntemeiate, având în vedere că în cadrul cererii de rambursare nr. x, reclamanta a solicitat suma de 287.508,66 RON, sumă ce a fost integral autorizată, neexistând nicio corecție aplicată, iar în cadrul cererii de rambursare nr. x finală, reclamanta a solicitat suma de 97.714,94 RON, ce a fost integral autorizată, neexistând nicio corecție aplicată.

Cererile de recurs Împotriva sentinței nr. 206 din 27 martie 2017 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal au formulat recurs reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Poroina Mare și intervenienta S.C. A. S.R.L., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, din perspectiva motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ. 1. Prin recursul formulat reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Poroina Mare a arătat următoarele: - motivând contradictoriu și cu argumente străine de natura cauzei, prima instanță nu a putut să depășească constatările primei vizite în teren și s-a oprit doar la acest punct fără să observe că, ulterior, a existat o corespondență cu intimata pentru reglarea sumelor din contract, că s-a emis dispoziția de șantier nr. 1 din 09.06.2015, iar lucrarea a fost recepționată în totalitate prin procesul-verbal nr. x/01.10.2015. Procedând astfel, instanța a refuzat să intre pe fondul cauzei și să observe că impunerea era lipsită de obiect, sumele din prima situație de plată fiind regularizate cu lucrările ulterior executate pentru care nu s-au mai solicitat decât diferența de sumă rămasă după acoperirea valorii neregularităților imputate. În aceste condiții, prima instanță, în mod străin de natura cauzei care avea ca obiect inexistența temeiului sumelor imputate, a rămas cantonată în motivarea existenței în faza primordială a realizării lucrării a neregularităților, refuzând să cerceteze că s-a realizat compensarea valorică și impunerea nu mai avea obiect. În contradicție cu înscrisurile doveditoare aflate la dosarul cauzei, instanța de fond a respins acțiunea și a menținut decizia de impunere, a cărei lipsă de temei și obiect era demonstrată prin dispoziția de șantier cu anexele aferente și de procesul-verbal de receptie la terminarea lucrărilor. - hotărârea pronunțată a fost dată cu încălcarea normelor de drept material deoarece, instanța de fond nu a dat considerare faptului că raporturile dintre reclamantă și pârâtă aveau la baza un contract de adeziune provenit de la pârâtă care reprezintă legea părților și a cărui interpretare este reglementată de dispozitiile art. 1266-1269 C. civ., actul unilateral de impunere fiind obligatoriu a se subordona contractului, modalităților de interpretare ale acestuia și dovezilor de realizare a obligațiilor. Omițând să observe toate aceste aspecte, prima instanță a ajuns să valideze conținutul actului de impunere care se raporta doar la neregulile din faza incipientă a lucrărilor, fără să mai observe că prin derularea ulterioară neregularitățile au fost remediate, iar valoarea acestora acoperită în lucrări ce nu au mai fost decontate de pârâtă. 2. Prin recursul formulat intervenienta S.C. A. S.R.L. a arătat următoarele: - prima instanță a respins cererea de probatorii a reclamantei pe care o susțineam și a solutionat cauza plecând de la premisa greșită și contrazisă de înscrisurile aflate la dosarul cauzei cum că ar fi rămas o plată nejustificată pentru care pârâta a emis impunere, lucru complet neadevărat deoarece ulterior primei vizite în teren, neregularitățile constatate au fost remediate, compensându-se sumele aferente acestora cu lucrări realizate, iar proiectantul a emis dispoziție de șantier care a modificat devizul inițial fără a fi afectată calitatea lucrărilor, graficul de execuție și termenul de realizare, iar costurile au fost diminuate tocmai pentru a fi acoperită valoarea neregularităților. În aceste condiții era evident că impunerea era lipsită de obiect, iar expertiza tehnică judiciară era pe deplin concludentă și utilă pentru a verifica atât existența, realizarea și întinderea lucrărilor cât și acoperirea din lucrări a sumelor imputate reclamantei. Neluând în considerare aceste aspecte, instanța de fond s-a antepronunțat fără administrarea de probatorii și neavând puterea de înțelegere a conținutului documentației lucrării a confirmat validitatea actului unilateral de impunere fără să efectueze cercetarea judecătorească. - au fost astfel încălcate dispozițiile art. 488 punctele 6 și 8 C. proc. civ., motivarea instanței fiind contradictorie și făcând referire la valoarea impunerii care era deja stinsă ca fiind corectă și actuală, fără să observe că ea nu mai exista urmare celei de-a doua vizite în teren, a dispoziției de șantier și procesului-verbal de recepție la terminarea lucrării. Tot astfel nu s-a avut în vedere că prin normele dreptului contractual stabilite de C. civ. trebuia cercetată întreaga derulare a contractului, interpretate clauzele și actele subsecvente încheiate în derularea acestuia iar, însăși valoarea viramentelor efectuate de pârâtă demonstra pe deplin că nu puteau exista sume suplimentar achitate atâta timp cât lucrarea a fost finalizată în proporție de 100%, neregularitățile au fost remediate, iar pârâta a achitat mai puțin bani decat s-a obligat prin contract!

Apărările intimatului Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimatul a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând că motivele de casare invocate, prevăzute de dispozițiile art. 488 pct. 6 și 8 C. proc. civ. nu pot fi primite. Nu se pot reține criticile referitoare la contradictorialitatea motivării și nici la emiterea unor argumente străine de natura pricinii, câta vreme nici măcar recurenta reclamantă nu le-a putut enunța cel puțin cu titlu declarativ. În mod corect a reținut judecătorul fondului situația de fapt care a rezultat din probatoriul încuviințat în mod legal în cauză.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Analizând sentința recurată prin prisma motivelor de casare invocate, a actelor dosarului și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată următoarele: Recurenta-reclamantă Unitatea Administrativ Teritorială Poroina Mare a investit instanța de contencios administrativ și fiscal, pe calea prevăzută de art. 51 alin. (2) din O.U.G. nr. 66/2011, cu o acțiune îndreptată împotriva deciziei nr. 229/01.08.2016 prin care a fost respinsă contestația împotriva procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/23.06.2016, solicitând instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună anularea și suspendarea acestor acte administrative. Prima instanță, pentru motivele arătate pe scurt la punctul 2, a respins acțiunea formulată de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Poroina Mare, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, având ca obiect anulare act administrativ, precum și cererea de intervenție accesorie formulată de S.C. A. S.R.L. Împotriva sentinței nr. 206 din 27 martie 2017 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal au formulat recurs reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Poroina Mare și intervenienta S.C. A. S.R.L., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, din perspectiva motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ.. Cum motivele de recurs formulate de cele două recurente sunt comune, vor fi analizate împreună. Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ. se referă la faptul că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei. Deși aparent am fi în prezența unor motive distincte, în realitate este vorba de ipoteze diferite ale aceluiași motiv de casare - nemotivarea hotărârii -, deoarece astfel trebuie calificată și o hotărâre care nu este deloc motivată și una care cuprinde motive contradictorii ori motive care sunt străine pricinii. Potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., în considerentele hotărârii judecătorul trebuie să arate motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și motivele pentru care s-au respins cererile părților. Motivarea este de esența hotărârilor și este necesară pentru a o face înțeleasă și acceptată de părți, dar și pentru a permite instanței de control judiciar să verifice, după caz, stabilirea situației de fapt și a aplicării legii sau numai aplicarea legii. Câmpul noțiunii de "neregulă", conform definiției cuprinse în art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011, presupune ca abaterea de la legalitate, regularitate sau conformitate să rezulte dintr-o acțiune sau o inacțiune a beneficiarului finanțării. În acest sens trebuie administrat un probatoriu complet din care să rezulte cu certitudine fapta cauzatoare de prejudicii ce se impută beneficiarului finanțării și situația de fapt dedusă judecății. În cauză, între Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, în calitate de Autoritate de Management și Comuna Poroina Mare, în calitate de beneficiar, s-a încheiat contractul de finanțare nr. x/29.10.2014, având ca obiect acordarea finanțării nerambursabile de către AM POR, pentru implementarea Proiectului nr. SV/1/3/3.4/26/05.05.2014 cod SMIS 54132 intitulat: "Reabilitare, modernizare și echipare Școala primară din Sat Stignita, Comuna Poroina Mare, județul Mehedinți", valoarea contractului fiind de 511.380,96 RON . Prin procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/23.06.2016 s-au identificat nereguli constând în cheltuieli neeligibile în cuantum de 89.087,70 RON, aferente contractului de lucrări nr. x/30.04.2014 încheiat de Comuna Poroina Mare cu S.C. A. S.R.L.. Recurenta reclamantă nu contestă "neregula" reținută prin procesul-verbal mai sus menționat, ci susține că această creanță bugetară fost recuperată deja de intimatul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, întrucât prin cererea de rambursare nr. x finală a dedus suma imputată. Valoarea contractului de finanțare a fost de 511.380,96 RON, în cadrul cererii de rambursare nr. x recurenta a solicitat suma de 287.508,66 RON, sumă ce a fost integral autorizată, neexistând nicio corecție aplicată, iar în cadrul cererii de rambursare nr. x finală, recurenta a solicitat suma de 97.714,94 RON ce a fost integral autorizată, neexistând nicio corecție aplicată. Or, suspiciunea de neregulă și verificarea documentată a demarat la data de 24.04.2015, astfel cum rezultă din procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/23.06.2016. Aflând de neregulile imputate, recurenta Comuna Poroina Mare a început remedierea acestora cu sprijinul dirigintelui de șantier la 9.06.2015 . Prin punctul de vedere la proiectul de procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare, înregistrat sub nr. x/24.06.2016, recurenta precizează că sumele decontate eronat în Cererea de plată nr. x au fost corectate în minus prin Cererea de plată nr. 2 . Potrivit dispozițiilor art. 17 din Norma metodologică de aplicare a prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea și sancționarea neregulilor apărute în obținerea și utilizarea fondurilor europene și/sau a fondurilor publice naționale aferente acestora din 31.08.2011: "(1)Deducerea creanțelor bugetare din plățile/rambursările la care beneficiarul are dreptul se realizează cu condiția emiterii în prealabil a unui titlu de creanță. (2) În situația în care beneficiarul își exprimă acordul scris, deducerea poate fi aplicată și înaintea expirării termenului de plată corespunzător titlului de creanță emis de către structura de control prevăzută la art. 20 din ordonanță; în acest caz deducerea se aplică la suma solicitată la rambursare." Cum aceste dispoziții legale au fost inserate chiar în cuprinsul procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x/23.06.2016 și ținând seama de situația de fapt mai sus prezentată, se impunea ca prima instanță să facă o reală cercetare a modului în care s-au făcut plățile pentru a nu fi suportată creanța bugetată de două ori de către recurenta reclamantă, cu încălcarea evidentă a principiului proporționalității. Înalta Curte reține temeinicia criticilor recurentelor din perspectiva art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, constatând că prima instanță nu a făcut o veritabilă cercetare a fondului cauzei dedusă judecății mai ales în contextul în care sancțiunea aplicată beneficiarului finanțării este foarte împovărătoare. În acest context se impunea verificarea, chiar cu expertiză de specialitate, a sumelor ce rezultau din actele ce au stat la baza formulării cererilor de plată. Așa fiind, casarea cu trimitere corespunde unei nevoi reale de a se respecta principiile ce guvernează desfășurarea procesului civil, cu referire directă la principiul contradictorialității și totodată este impusă de necesitatea aplicării efective, iar nu doar formale, a dreptului părților la dublul grad de jurisdicție. Instanța de rejudecare urmează a analiza și celelalte motive de recurs ale recurentei, ce vizează fondul cauzei, ca apărări de fond.

Soluția instanței de recurs și temeiul juridic al acesteia Pentru aceste considerente și în temeiul art. 20 din Legea contenciosului administrativ nr. 544/2004 și art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursurile declarate de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Poroina Mare și de intervenienta S.C. A. S.R.L. împotriva sentinței nr. 206 din data de 27 martie 2017 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, va casa sentința atacată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.