ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 563/2003

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Reclamanta

S.C. E. S.A. Titu a chemat-o în judecată pe pârâta S.N.T.F. Marfă București,

pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunța, aceasta să fie obligată la plata

sumei de 41.254.105 lei pretenții, cu cheltuieli de judecată în sumă de

3.150.246 lei.

Prin

sentința civilă nr. 1074 din 26 octombrie 2000, Tribunalul Dâmbovița, secția

comercială și de contencios administrativ, a respins acțiunea formulată de reclamantă,

ca nefondată.

Pentru

a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că pârâta a efectuat

pentru reclamantă un transport de cocs petrol și că așa-zisa lipsă constatată

la destinație nu se datorează culpei cărăușului întrucât reclamanta nu a

respectat tot prevederile art. 87 pct. 3 și art. 75 pct. 1 din Regulamentul de

transport CFR.

Prin

decizia nr. 174 din 20 februarie 2001, Curtea de apel Ploiești, secția de

contencios administrativ și comercial, a respins, ca nefondat apelul declarat

de reclamantă împotriva sentinței mai sus menționate.

În

motivarea acestei soluții, instanța de apel a reținut că din punct de vedere

tehnic, pe parcursul transportului, ușile vagoanelor nu puteau fi deschise și

deci pe timpul transportului nu s-au produs evenimente de natură a atrage

răspunderea juridică a cărăușului, chiar dacă sigiliile de la ușile vagonului

nu mai existau; pe de altă parte, marcajul făcut la predarea mărfii cărăușului

a fost găsit intact la destinație.

Împotriva

deciziei curții de apel a declarat recurs reclamanta, criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie și solicitând casarea celor două hotărâri, iar pe

fond admiterea acțiunii și obligarea pârâtei la plata sumei de 41.254.105 lei.

Recurenta-reclamantă

susține astfel că greșit i-a fost respinsă acțiunea, având în vedere că procesele

verbale de constatare au fost încheiate în prezența reprezentantului CFR - Titu,

care a semnat fără obiecțiuni lipsurile constatate; din conținutul acestora nu

reiese faptul că marcajul a fost intact, iar marfa era așezată neuniform și cu

goluri în dreptul ușilor, lipsurile pe timpul transportului apărând evidente și

prin aceea că au survenit la anumite vagoane și nu la lotul întreg supus

transportului.

Recursul

nu este fondat.

Din

examinarea actelor dosarului, se constată următoarele:

În

speță, reclamanta a beneficiat de un transport de marfă, constând în diferite

cantități de cocs de petrol, transport executat de pârâtă, pe ruta Brazi - Titu,

cu vagoane descoperite.

În

conformitate cu Regulamentul de transport pe CFR , respectiv cu art. 65.12

“mărfurile care se transportă în vrac în vagoane descoperite se marchează cu

vopsea de var, cu șipci, sârmă sau în alt mod asemănător”.

Cantitatea

de marfă transportată a fost determinată de către expeditor prin mijloace

proprii și tot expeditorul a efectuat, asigurarea mărfii, dovada contând în

mențiunile făcute pe avizele de însoțire a mărfii, respectiv “vagoanele sunt

nivelate și date cu var”.

Vagoanele

au sosit la destinație fără urme de sustragere din conținut, marcajele fiind intacte

și s-a procedat la eliberarea mărfii către destinatar, acesta preluând-o fără

obiecțiuni.

În

momentul preluării mărfurilor în cazul unui transport de felul celui în

discuție, destinatarul trebuia să procedeze conform art. 75 din Regulamentul de

transport, potrivit căruia:

“…când

o pierdere parțială sau o avarie este descoperită sau presupusă de calea ferată

sau când ea este invocată de către cel îndreptățit, trebuie să se întocmească

fără întârziere un proces verbal de constatare”.

Acest

proces verbal se întocmește potrivit anexei nr. 17 NUT, trebuind să poarte

număr de la stația în care s-a întocmit, toate semnăturile celor care au

participat și ștampila rotundă a stației.

Or,

în speță, procesele verbale de constatare pe care își întemeiază reclamanta

pretențiile nu sunt întocmite în conformitate cu dispozițiile legale mai sus

menționate, ci sunt întocmite de aceasta la sediul unității sale.

Astfel

fiind, având în vedere că aceste acte nu îndeplinesc cerințele de formă și de

fond prevăzute de lege, nu pot fi opozabile pârâtei și nu sunt de natură să

antreneze răspunderea acesteia în condițiile legii, - așa încât se reține că

acțiunea reclamantei corect a fost respinsă de instanțele care s-au pronunțat

în cauză.

Ca

atare, recursul reclamantei fiind nefondat va fi respins în consecință și vor

fi menținute hotărârile date, ca fiind legale și temeinice.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta S.C. E.

S.A. Titu împotriva deciziei nr. 174 din 20 februarie 2001 a Curții de Apel

Ploiești, secția comercială și de contencios administrativ.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 3 februarie 2003.