ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5697/2003
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5697/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 206 din 22 iulie 2003 Tribunalul Harghita, a respins ca nefondată cererea de întrerupere a executării pedepsei închisorii formulată de condamnatul A.A. și s-a dispus obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat. S-a reținut că la data de 28 mai 2003 condamnatul A.A. a solicitat întreruperea executării pedepsei ce i-a fost aplicată de Tribunalul Harghita, deoarece casa în care locuia anterior condamnării sale se află într-o avansată stare de degradare și trebuie să o repare, el nefiind ajutat de nimeni în realizarea acestui demers. Analizând probatoriul cauzei s-a reținut că petiționarul condamnat se află în executarea unei pedepse privative de libertate de 10 ani închisoare, dar că deși condamnatul și-a fondat cererea pe dispozițiile art. 455, raportat la art. 453 alin. (1) lit. c) C. proc.
pen., din ancheta socială efectuată la domiciliul său a rezultat că susținerile acestuia sunt conforme realității. S-a reținut că la domiciliul condamnatului locuiește tatăl acestuia, care administrează acest imobil, ce este amenajat corespunzător destinației sale. Din probatoriul cauzei nu rezultă existența vreunei împrejurări speciale care să conducă instanța la adoptarea unei soluții de admitere a cererii promovate de acest condamnat și pe cale de consecință s-a pronunțat soluția anterior menționată. Această hotărâre judecătorească în termen legal a fost atacată cu apel de condamnatul A.A., care a înțeles să solicite, ca în urma admiterii acestei căi de atac și a rejudecării cererii sale, să se dispună pentru o perioadă de 3 luni de zile, întreruperea executării pedepsei.
În motivarea acestei căi de atac s-a arătat că în mod nelegal i s-a respins cererea promovată, deoarece tatăl său în acest anotimp are nevoie de ajutor la muncile câmpului. Prin sentința penală nr. 149 din 12 septembrie 2003 Curtea de Apel Tg. Mureș a respins ca nefondat apelul condamnatului, hotărârea ce a fost recurată în termen legal menționându-se motivele formulate în cererea introductivă. Recursul declarat este nefondat. Examinând hotărârile atacate în raport de critica formulată, Curtea apreciază că motivul de casare invocat este nejustificat. În mod corect cererea a fost respinsă întrucât în raportul de anchetă socială efectuat la domiciliul său, a rezultat că susținerile acestuia nu corespund realității.
Astfel fiind, recursul urmează a fi respins ca nefondat în conformitate cu dispozițiile art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., condamnatul va suporta cheltuielile judiciare către stat, în care se include și onorariul apărătorului desemnat din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul A.A., împotriva deciziei penale nr. 149 din 12 septembrie 2003 a Curții de Apel Târgu Mureș. Obligă pe recurent să plătească statului 700.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 200.000 lei reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată în ședință publică, azi 4 decembrie 2003.
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.