ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 738/2020

Ședința publică din data de 3 aprilie 2020

Asupra recursului de față;

Din actele dosarului constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Călărași sub nr. x/2017, reclamanta A., prin practician B., desemnat in calitate de lichidator judiciar in dosarul nr. x/2015 aflat pe rolul Tribunalului Calarasi, secția Civila, a solicitat, în contradictoriu cu C. S.R.L., admiterea cererii de repunere în termenul de prescripție cu privire la sumele încasate de pârâtă in baza Acordului de stingere a datoriei din data de 2 aprilie 2014.

A solicitat, totodată: să se constate nulitatea absolută a prevederilor Acordului de stingere a datoriei din data de 2 aprilie 2014, document încheiat intre A. și S.C. C. S.R.L. având ca obiect suma de 770.368,43 RON, în principal pentru încălcarea dispozițiilor imperative ale legii, iar în subsidiar, pentru încălcarea unor norme sancționate cu nulitatea relativă; să se dispună repunerea părților în situația anterioară încheierii Acordului de stingere a datoriilor, prin obligarea pârâtei C. S.R.L. la plata sumei de 770.368,43 RON, încasată în baza Acordului de stingere a datoriilor; să se dispună obligarea pârâtei la plata dobânzii legale și a ratei inflației la suma solicitată de 770.368,43 RON, calculate de la data indisponibilizării sumei de bani și până la data plății efective.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 64 lit. g) și art. 115 din Legea nr. 85/2014, pe dispozițiile C. civ., pe cele ale Legii nr. 571/2003 coroborată cu H.G. nr. 44/2004, pe prevederile din C. proc. civ. precum și pe celelalte dispoziții legale relevante.

Prin încheierea din 11 ianuarie 2018, pronunțată în cauză, Tribunalul Călărași, secția Civilă a admis excepția conexității invocată din oficiu și, în baza dispozițiilor art. 139 C. proc. civ., a dispus conexarea prezentului dosar la dosarul nr. x/2015 al Tribunalului Călărași.

În pronunțarea acestei soluții, instanța a reținut că cererea de anulare a actelor indicate de reclamant în cererea introductivă a constituit obiectul dosarului nr. x/2015, soluționat definitiv la data de 14 septembrie 2017 prin decizia civilă nr. 1346/2017 a Curții de Apel București.

Soluția pronunțată în dosarul anterior menționat a fost aceea de admitere a apelului, de anulare a încheierii din 17 august 2016 și a sentinței civile nr. 173 din data de 30 septembrie 2016 și, în rejudecare, de admitere a excepției prescripției dreptului material la acțiune și de respingere, ca prescrisă, a cererii formulate de lichidatorul judiciar CII B., în contradictoriu cu pârâtele A., S.C. D. S.R.L. și S.C. C. S.R.L..

S-a apreciat că sunt întrunite dispozițiile art. 139 C. proc. civ. întrucât normele speciale se aplică prioritar, în condițiile în care reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile Legii nr. 85/2014.

Prin sentința nr. 106 din 27 iulie 2018 pronunțată în dosarul nr. x/2015, Tribunalul Călărași, secția Civilă, a respins acțiunea formulată de reclamanta A. PRIN C.I.I. B., împotriva pârâtei C. S.R.L.

Împotriva acestei sentințe au formulat apel reclamanta A. PRIN LICHIDATOR JUDICIAR C.I.I. B. și pârâta C. S.R.L.

Prin decizia nr. 2352/A din 22 noiembrie 2018 pronunțată în dosarul nr. x/2015, Curtea de Apel București, secția a VI-a Civilă a respins, ca nefondat, apelul principal formulat de apelanta-reclamantă A. PRIN LICHIDATOR JUDICIAR C.I.I. B. împotriva sentinței civile nr. 106 din 27 iulie 2018, pronunțată de Tribunalul Călărași, secția Civilă în dosarul nr. x/2015.

A admis apelul incident formulat de apelanta-pârâtă C. S.R.L împotriva încheierilor din 4 iulie 2018 și 18 iulie 2018 și împotriva sentinței civile nr. 106 din 27 iulie 2018, pronunțate de Tribunalul Călărași, secția Civilă în dosarul nr. x/2015.

A anulat, în parte, încheierea din data de 4 iulie 2018 și sentința civilă nr. 106 din 27 iulie 2018 și, rejudecând:

A admis excepția prescripției dreptului material la acțiunea în nulitate relativă și a respins, ca prescrisă, acțiunea în nulitate relativă.

A menținut celelalte dispoziții ale încheierii și sentinței atacate.

Împotriva deciziei mai sus menționate a formulat recurs reclamanta A. PRIN LICHIDATOR JUDICIAR CII B., solicitând admiterea căii de atac, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare. În cadrul cererii de recurs, a invocat motivele de casare prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 4, 6 și 8 C. proc. civ.

Intimata-pârâtă S.C. C. S.R.L. a formulat întâmpinare prin care a invocat, în principal, excepția inadmisibilității recursului din perspectiva art. 8 alin. (4) și art. 9 din Legea nr. 85/2014, arătând că pricina a fost soluționată de judecătorul sindic în cadrul procedurii de insolvență. În subsidiar, a invocat excepția nulității recursului, în raport cu dispozițiile art. 488 alin. (2) C. proc. civ.

În cauză, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, magistratul-asistent raportor apreciind că recursul este inadmisibil, întrucât, potrivit art. 43 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, hotărârile curții de apel pronunțate în calea de atac a apelului declarat împotriva hotărârilor judecătorului-sindic sunt definitive.

Prin încheierea din data de 6 decembrie 2019, Înalta Curte, analizând raportul, a dispus comunicarea acestuia, potrivit prevederilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Înalta Curte a fixat termen în completul de filtru, la data de 3 aprilie 2020, fără citarea părților, pentru analizarea admisibilității în principiu a recursului.

Examinând, în temeiul dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., recursul formulat, Înalta Curte constată următoarele:

Conform textului art. 457 alin. (1) din C. proc. civ., hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei.

Revine persoanei interesate obligația de a sesiza jurisdicția competentă, în condițiile legii procesual civile, aceeași pentru subiectele de drept aflate în situații identice.

Aceleași exigențe exclud examinarea în fond a unei cereri sau căi de atac exercitate în alte condiții decât cele determinate de dreptul intern prin legea procesuală.

Se constată că recursul declarat vizează decizia nr. 2352/A din 22 noiembrie 2018 pronunțată în dosarul nr. x/2015, prin care Curtea de Apel București, secția a VI-a Civilă a respins, ca nefondat, apelul principal formulat de apelanta-reclamantă A. PRIN LICHIDATOR JUDICIAR C.I.I. B. împotriva sentinței civile nr. 106 din 27 iulie 2018, pronunțată de Tribunalul Călărași, secția Civilă în dosarul nr. x/2015.

Potrivit art. 483 alin. (1) C. proc. civ., "Hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului", iar potrivit alin. (2) al textului menționat, în forma în vigoare la data introducerii cererii:

"Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) -j), în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 500.000 RON inclusiv. De asemenea, nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului."

În speță, s-a dedus judecății o cerere întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 85/2014, în raport cu dispozițiile căreia s-a stabilit competența materială a tribunalului, în soluționarea în primă instanță a cauzei.

Potrivit art. 8 alin. (4) din Legea nr. 85/2014, hotărârile președintelui tribunalului sau ale judecătorului-sindic pot fi atacate de părți numai cu apel, în termen de 7 zile, iar dispozițiile art. 9 teza a doua din legea menționată prevăd că hotărârile curții de apel sunt definitive.

Prin urmare, dispozițiile Legii nr. 85/2014 recunosc doar calea de atac a apelului ce poate fi exercitat împotriva hotărârilor judecătorești pronunțate în materia reglementată de această lege.

Cum decizia atacată a fost pronunțată în apel, în considerarea argumentelor expuse mai sus rezultă că aceasta are caracter definitiv, nefiind susceptibilă a fi atacată cu recurs.

Recunoașterea unei căi extraordinare de atac în alte situații decât cele prevăzute de lege constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac prevăzut de art. 457 C. proc. civ., precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii, consacrat de art. 16 din Constituția României, motiv pentru care apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 8 alin. (4) și (9) alin. (2) din Legea nr. 85/2014, coroborate cele ale art. 483 alin. (2) teza ultimă din C. proc. civ., în raport și cu textul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurenta-reclamantă A. PRIN LICHIDATOR JUDICIAR CII B. împotriva deciziei nr. 2352/A din 22 noiembrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurenta-reclamantă A. PRIN LICHIDATOR JUDICIAR CII B. împotriva deciziei nr. 2352/A din 22 noiembrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată astăzi 3 aprilie 2020, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.