ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3716/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Pin cererea

înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ

și fiscal, reclamantul R.V. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții

Autoritatea Națională pentru Cetățenie, Ministerul Justiției și E.N.E., în

calitate de președinte al Autorității Naționale pentru Cetățenie, obligarea

pârâtului Autorității Naționale pentru Cetățenie să analizeze/avizeze de îndată

cererea privind redobândirea cetățeniei române de către reclamant, în termen de

maxim 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii instanței, să-i

comunice, ulterior analizării cererii, ordinul de redobândire a cetățeniei

române prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire la sediul ales în

termen de maximum 30 de zile de la data analizării/avizării cererii de

redobândire a cetățeniei române (indiferent dacă acesta este pozitiv sau

negativ), respectiv să îl programeze pentru depunerea jurământului de credință

față de țară în maximum 30 de zile de la data emiterii ordinului de redobândire

a cetățeniei române și să fie obligați pârâții în solidar la plata sumei de 100

RON pe fiecare zi de întârziere cu titlu de daune interese de la data

introducerii acțiunii și până la data analizării/avizării cererii de redobândire

a cetățeniei române.

În motivarea cererii

sale reclamantul a arătat că în data de 18 decembrie 2009 s-a adresat Secției

Consulare a Ambasadei Române la Milano cu cererea de redobândire a cetățeniei

române, fără însă a primi un răspuns, că în data de 03 martie 2010 a formulat

cerere de urgentare care nu a fost soluționată, iar la revenirile periodice nu

a primit un răspuns satisfăcător.

Prin întâmpinările formulate

în cauză, pârâta Autoritatea Națională pentru Cetățenie a invocat excepția prematurității

cererii reclamantului, față de termenul de 5 luni prevăzut de art. 16 alin. (2)

din Legea nr. 21/1991, republicată, iar pe fond a solicitat respingerea acțiunii

ca neîntemeiată, iar pârâtul Ministerul Justiției a invocat excepția lipsei calității

sale procesuale pasive.

de fond

Prin sentința civilă

nr. 3746 din data de 5 octombrie 2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a

de contencios administrativ și fiscal, a admis în parte acțiunea reclamantului și,

în consecință, a obligat pârâta Autoritatea Națională pentru Cetățenie să procedeze

la analizarea cererii de redobândire a cetățeniei române formulată de reclamant

în termen de 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii și să-i comunice

rezultatul analizei și la plata către reclamant a sumei de 4176,10 RON cu titlu

de cheltuieli de judecată, respingând capătul de cerere privind despăgubirile ca

neîntemeiat, precum și acțiunea formulată împotriva pârâtului Ministerul Justiției

pentru lipsa calității procesuale pasive.

Pentru a hotărî astfel,

prima instanță a reținut că reclamantul s-a adresat Secției Consulare a Ambasadei

Române la Milano la data de 18 decembrie 2009, în temeiul Legii nr. 21/1991, solicitând

redobândirea cetățeniei române, cererea sa fiind înaintată Ministerului Justiției-Direcția

de Cetățenie cu adresa din 04 februarie 2010, apoi Secretariatului Tehnic al Comisiei

pentru Cetățenie din cadrul Autorității Naționale pentru Cetățenie la data de 31

mai 2010, formându-se Dosarul 21435/RD/2010.

A mai reținut că prin

cererea din data de 03 martie 2010 reclamantul s-a adresat din nou Comisiei pentru

Cetățenie din cadrul Autorității Naționale pentru Cetățenie, pentru a se comunica

stadiul soluționării cererii, dar nu a primit nici un răspuns, și a constatat că

până la data închiderii dezbaterilor pârâta nu a soluționat cererea reclamantului,

fiind depășit termenul de 5 luni de la data înregistrării cererii, respectiv 18

decembrie 2009.

Examinând speța prin prisma

art. 10 din Convenția Europeană asupra Cetățeniei, Curtea a apreciat că în cauză

nu se justifică nesoluționarea în termen legal a cererii formulate, fiind încălcat

principiul examinării într-un termen rezonabil a cererilor privind dobândirea, păstrarea,

pierderea cetățeniei, redobândirea acesteia sau eliberarea unui atestat de cetățenie.

Instanța de fond a admis

excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Justiției, față de dispozițiile

art. 1 și 9 alin. (1) din O.U.G. nr. 5/2010, respingând excepția prematurității

cererii reclamantului pentru considerentul că până la data soluționării cauzei a

fost depășit termenul de 5 luni prevăzut de art. 16 alin. (2) din Legea nr. 21/1991,

republicată, prin raportare la data înregistrării cererii, și anume 18

decembrie 2009.

în cauză

Împotriva acestei sentințe

a declarat recurs pârâta Autoritatea Națională pentru Cetățenie, criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie, prin invocarea prevederilor art. 304 pct. 9 C. proc.

civ..

În dezvoltarea motivului

de recurs se arată că hotărârea atacată a fost dată cu aplicarea greșită a legii

atât în privința soluționării excepțiilor invocate în apărare cât și a fondului

cauzei.

Astfel, instanța de fond

a interpretat și aplicat greșit dispozițiile Legii cetățeniei române nr. 21/1991,

respectiv art. 16 alin. (2) lit. c), coroborat cu art. 13 alin. (2) și art. 16

alin. (1), atât pe excepția invocată, cât și pe apărările făcute pe fondul cauzei,

deoarece nu se poate reține în sarcina Autorității Naționale pentru Cetățenie un

refuz nejustificat de soluționare a cererii nici în fapt și, mai ales, nici în drept,

în accepțiunea art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea contenciosului administrativ

nr. 554/2004: definit ca „exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinței de

a nu rezolva cererea unei persoane."

Recurenta-pârâtă critică

hotărârea și sub aspectul obligării la plata

către intimatul-reclamant a cheltuielilor

de judecată în cuantum de 4.176,10 RON, reprezentând taxe de timbru și onorariu

avocat, în lipsa fundamentului acordării cheltuielilor de judecată respectiv culpa

sa procesuală, arătând că onorariul de avocat este exagerat de mare și că instanța

de fond conform art. 274 alin. (3) C. proc. civ. ar fi trebuit să-l cenzureze față

de munca depusă de avocat.

4.Apărarea intimatului.

Prin întâmpinarea formulată

în cauză intimata R.V. a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea

ca legală și temeinică a hotărârii recurate, atât în privința criticilor ce vizează

modul de soluționare al excepțiilor cât și a celor legate de fondul cererii cu care

a investit instanța de contencios administrativ privind încălcarea de către Autoritate

a prevederilor imperative ale art. 16 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 21/1991 actualizarea

conform cărora „Comisia va verifica îndeplinirea condițiilor necesare acordării

sau redobândirii cetățeniei române într-un termen care nu va depăși 5 luni de la

data înregistrării cererii”.

II. Considerentele Înaltei

Curți asupra recursului.

Examinând cauza prin prisma

criticilor formulate și a prevederilor art. 304

1

C. proc. civ., Înalta

Curte constată că recursul este fondat și urmează a fi admis în limitele și pentru

considerentele ce vor fi expuse în continuare.

1.Argumentele de fapt

și de drept relevante.

Intimatul-reclamant R.V.

investit instanța de contencios administrativ cu cererea având ca obiect în esență

constatarea refuzului nejustificat al pârâților de soluționare a cererii de redobândire

a cetățeniei române obligarea acestei autorități la analizarea/avizarea cererii

sale în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii judecătorești,

la emiterea și comunicarea ordinului de redobândire a cetățeniei române la sediul

ales în 30 de zile de la avizare, precum și programarea la depunerea jurământului

de credință în 30 de zile de la emiterea ordinului, cu daune interese către intimatul-reclamant

de 100 RON pe fiecare zi de întârziere și cheltuieli de judecată.

Din probele administrate,

Curtea reține că intimatul-reclamant a depus cerere de redobândire a cetățeniei

române la Secția consulară a Ambasadei Române la Milano, în data de 18

decembrie 2009.

Conform art. 13 din Legea

cetățeniei române nr. 21/1991.

Cererea de acordare sau,

după caz, de redobândire a cetățeniei române se formulează în limba română, se adresează

Comisiei pentru cetățenie și se depune personal sau, în cazuri temeinic justificate,

prin mandatar cu procură specială și autentică la sediul Autorității Naționale pentru

Cetățenie, fiind însoțită de acte care dovedesc îndeplinirea condițiilor prevăzute

de prezenta lege.

Cererile de redobândire

sau de acordare a cetățeniei române întemeiate pe dispozițiile art. 10 alin. (1)

și art. 11 pot fi depuse și la misiunile diplomatice sau la oficiile consulare ale

României. în cazul în care cererile au fost depuse la misiunile diplomatice sau

la oficiile consulare ale României, acestea vor fi trimise de îndată Comisiei pentru

cetățenie din cadrul Autorității Naționale pentru Cetățenie.

În baza art. 16 din lege,

cererea a fost înregistrată la autoritatea cu atribuții executive a acestei materii

din 31 mai 2010 iar la data

de 29 octombrie 2010, Președintele Autorității Naționale

pentru Cetățenie a emis Ordinul nr. 168/P privind aprobarea redobândirii cetățeniei

române unui număr de 431 persoane, intimatul R.V. figurând în Anexa nr. 1 (persoane

care solicită redobândirea cetățeniei române cu menținerea domiciliului în străinătate),

ordin ce a fost comunicat intimatului, la domiciliul ales.

Reținând că potrivit legii

cetățeniei române, cererea de redobândire a cetățeniei române a fost analizată în

termen de 5 luni de la data înregistrării acesteia la comisia pentru cetățenie din

cadrul Autorității Naționale pentru Cetățenie având în vedere și reorganizarea acestei

autorității publice în cauză nu poate fi reținut un refuz nejustificat de soluționare

a cererii intimatului-reclamant, potrivit art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea contenciosului

administrativ nr. 554/2004, constând în „exprimarea explicită cu exces de putere,

a voinței de a nu rezolva cererea unei persoane”.

Din aceste motive, se

impunea respingerea acțiunii reclamantului ca neîntemeiată atât sub aspectul soluționării

cererii ce viza actul administrativ asimilat, în condițiile procedurii speciale

prevăzute de dispozițiile Legii cetățeniei nr. 21/1991, republicată, cât și a capătului

de cerere accesoriu ce viza aplicarea art. 274 C. proc. civ. respectiv plata cheltuielilor

de judecată, în lipsa culpei procesuale și față de soluția ce viza fondul cauzei.

În raport de această situație

de fapt și reținând aplicarea prevederilor art. 13 alin. (2) din lege, excepția

prematurității acțiunii cât și a lipsei calității procesual pasive a Ministerului

Justiției, au fost corect soluționate, soluția fondului urmând a fi menținută sub

acest aspect.

2.Temeiul legal al soluției

instanței de recurs.

Prin urmare, Înalta Curte

va admite recursul pârâtei Autoritatea Națională pentru Cetățenie și în temeiul

art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, va modifica sentința atacată în parte

în sensul respingerii acțiunii ca nefondate, menționând celelalte dispoziții, pentru

motivele arătate la pct. 11.1 din decizie.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat

de Autoritatea Națională pentru Cetățenie împotriva sentinței civile nr. 3746 din

data de 5 octombrie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios

administrativ și fiscal.

Modifică sentința recurată

în sensul că respinge acțiunea în întregime ca nefondată.

Menține dispozițiile privind soluționarea excepțiilor.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 24 iunie

2011.