ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 504/2020

Ședința publică din data de 3 martie 2020

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Corabia la 24 octombrie 2017, sub nr. x/2017, reclamata S.C. Grup Exploatare și Întreținere Palat CFR S.A. a chemat în judecată pe pârâtul A. și a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună:

- constatarea nulității absolute a art. 3.8 și art. 3.9 din Contractul de mandat x/09.05.2014 pentru încălcarea dispozițiilor imperative ale O.U.G. nr. 109/2011 modificată;

- repunerea părților în situația anterioară prin obligarea pârâtului la restituirea sumelor încasate, respectiv a sumei de 4.773,75 de RON (compusă din 3263 RON contravaloare chirie, cote sociale angajator aferente în sumă de 906 RON și 604,75 RON contravaloare carburant), actualizată cu indicele de inflație plus dobânda legală pentru lipsa de folosință până la achitarea efectivă a debitului și a cheltuielilor de judecată.

În drept, au fost invocate prevederile art. 1236, 1238, 1247, 1254 și următoarele din C. civ.

Prin sentința civilă nr. 99 din 14 februarie 2018, pronunțată de Judecătoria Corabia, în dosarul nr. x/2017, a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Olt, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Olt, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, la 26 martie 2018.

Prin sentința civilă nr. 414/2018 din 25 aprilie 2018 pronunțată de Tribunalul Olt, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2017, s-a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta S.C. Grup Exploatare și Întreținere Palat CFR S.A., în contradictoriu cu pârâtul A., ca neîntemeiată.

În pronunțarea acestei soluții instanța de fond a reținut, în esență, că reglementarea specială instituită prin dispozițiile art. 38 și 39 din O.U.G. nr. 109/2011 privind guvernanța corporativă a întreprinderilor publice, în forma în vigoare la data încheierii contractului a cărui nulitate se solicită, vizează remunerația, nicidecum alte avantaje acordate acestora, dispoziția legală eliminând posibilitatea cumulului de indemnizație în cazul în care un director este și administrator.

Pe de altă parte, instanța de fond a statuat asupra faptului că dispozițiile speciale din O.U.G. nr. 109/2011 privind guvernanța corporativă a întreprinderilor publice, forma în vigoare la data încheierii contractului, nu conține vreo interdicție privind acordarea unor alte avantaje, ci dimpotrivă permite existența și deci acordarea acestora astfel cum rezultă din textul art. 39, putând fi acordate cumulativ administratorilor - directori:

"remunerația și celelalte avantaje".

Instanța nu a putut reține susținerile reclamantei în sensul că prin Contractul de mandat nr. x/09.05.2014 au fost încălcate dispozițiile art. 1247 și respectiv 11 C. civ. întrucât a apreciat că legea nu interzice în mod expres acordarea altor avantaje, ci dimpotrivă permite acordarea acestora, cu obligația consemnării acestora în situațiile financiare anulare și în raportul anual al comitetului de nominalizare și remunerare.

Nu a putut fi primită nici aserțiunea reclamantului cu privire nulitatea absolută a contractului de mandat în raport cu decizia Curții de Conturi nr. III/28/24.03.2015, instanța reținând că o astfel de decizie, emisă în exercitarea atribuțiilor sale de control, prin care s-a stabilit că anumite drepturi prevăzute n contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul unei instituții publice finanțate integral din venituri proprii au fost acordate nelegal, raportat la prevederile legale privind salarizarea in instituțiile publice, nu lipsește de efecte clauzele contractului colectiv de muncă, prin care acele drepturi au fost stabilite, a căror nulitate nu a fost constatată de către instanțele judecătorești, în condițiile legii.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta GRUP EXPLOATARE SI INTRETINERE PALAT C.F.R. S.A.

Apelanta a considerat că instanța de fond nu a apreciat în mod corect dispozițiile art. 38 din O.U.G. nr. 109/2011 privind guvernanța corporativă a întreprinderilor publice, singurul articol care determină beneficiile pe care le pot avea directorii unei societăți cu capital de stat, sumele solicitate prin acțiune neputând fi încadrate în niciuna din situațiile stabilite de legiuitor, acestea excedând cadrul legal aplicabil.

Prin decizia civilă nr. 932/2018 din 18 septembrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă a fost respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta S.C. Grup Exploatare și Întreținere Palat CFR S.A. împotriva sentinței civile nr. 414/2018 din 25 aprilie 2018 pronunțate de Tribunalul Olt, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

În fundamentarea acestei decizii instanța de apel a reținut că judecătorul de primă instanță a realizat o corectă interpretare și aplicare a dispozițiilor O.U.G. nr. 109/2011, față de faptul că sumele acordate intimatului pârât în temeiul disp. art. 3.8 și 3.9 din contractul de mandat nr. x/09.05.2014 se circumscriu noțiunii de avantaje patrimoniale, reglementată de art. 39 O.U.G. nr. 109/2011 și, astfel, contrar alegațiilor apelantului, nu încalcă disp. art. 38 din același act normativ.

Împotriva deciziei civile nr. 932/2018 din 18 septembrie 2018 pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă a declarat recurs reclamanta S.C. Grup Exploatare și Întreținere Palat CFR S.A., în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului și casarea decizie atacate.

În motivarea recursului s-a susținut că instanța de apel nu a aplicat în mod corect dispozițiile art. 38 din O.U.G. nr. 109/2011 privind guvernanța corporativă a întreprinderilor publice, normă care determină beneficiile pe care le pot avea directorii unei societăți cu capital de stat, și care sunt: remunerația fixă, cota de participare la profitul societății, schema de pensii și o altă formă de remunerare stabilită pe baza indicatorilor de performanță.

A susținut recurenta că sumele care fac obiectul prezentului litigiu nu pot fi încadrate în niciuna din situațiile stabilite de legiuitor, întrucât acestea exced cadrului legal aplicabil și că astfel, în mod eronat, s-a dat eficiență prevederilor art. 39 din O.U.G. nr. 109/2011 privind guvernanța corporativă a întreprinderilor publice, ca fiind norma ce stabilește alte forme de remunerare, deoarece prin această prevedere legiuitorul a stabilit modul de înregistrare a beneficiilor în situațiile financiare și publicitatea acestora.

A apreciat recurenta că sunt neîntemeiate considerentele instanței de fond conform cărora beneficiile pot fi suplimentate sau stabilite convențional, în baza contractului de mandat, față de faptul că legea specială - O.U.G. nr. 109/2011 privind guvernanța corporativă a întreprinderilor publice este de strictă interpretare, intenția legiuitorului fiind aceea de a stabili un cadrul legislativ transparent și limitativ în stabilirea beneficiilor acordate directorilor.

A concluzionat recurenta că, în cauză, interpretarea și aplicarea actelor normative incidente este eronată, fiind ignorată starea de fapt și intenția legiuitorului de a proteja interesele statului.

Intimatul-pârât A. a depus la dosar întâmpinare, prin care a invocat excepția de netimbrare a recursului iar pe fond apărări ce au privit autoritatea de lucru judecat în ceea ce privește cererea de chemare în judecată formulată de reclamantă, în raport cu art. 431 alin. (1) C. proc. civ., motivat de faptul că între părți a mai existat un litigiu ce a format obiectul dosarului nr. x/2015, soluționat definitiv de către Curtea de Apel Craiova, prin decizia nr. 908 din 1 noiembrie 2016, în sensul respingerii acțiunii reclamantului privind restituirea sumei de 4.773,75 RON de către pârât.

Recurenta-reclamantă S.C. Grup Exploatare și Întreținere Palat CFR S.A. a depus la dosar răspuns la întâmpinarea formulată de intimatul-pârât A., prin care a solicitat respingerea excepției autorității de lucru judecat, întrucât nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 431 C. proc. civ., având în vedere că nu există identitate de obiect și cauză.

Totodată, s-a solicitat respingerea argumentelor intimatului-pârât, fiind reluate susținerile pe fondul litigiului.

Prin încheierea pronunțată în complet de filtru la data de 17 septembrie 2019, Înalta Curte a dispus comunicarea către părți a raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, cu mențiunea că părțile pot depune puncte de vedere la raport în termen de 10 zile de la comunicare.

Prin încheierea pronunțată în complet de filtru la data de 14 ianuarie 2020, Înalta Curte a respins excepția netimbrării recursului, invocată de intimată prin întâmpinare, a admis în principiu recursul declarat de reclamanta Grup Exploatare și Întreținere Palat C.F.R. S.A., împotriva deciziei civile nr. 932/2018 din 18 septembrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă și a stabilit termen de judecată la 14 ianuarie 2020. Înalta Curte, examinând decizia recurată din perspectiva criticilor formulate și a temeiurilor de drept incidente, constată că recursul este nefondat pentru motivele ce se vor arăta.

Nulitatea reprezintă una dintre sancțiunile de drept civil care afectează un contract încheiat cu încălcarea dispozițiilor legale reglementând condițiile de formă și/sau de fond ale valabilității acestuia, cauzele de nulitate fiind enumerate de art. 1250 - 1251 C. civ.

În cauză prezintă relevanță dispozițiile articolului 3.8 și 3.9 din contractul de mandat din Secțiunea intitulată "Drepturile Mandatarului" - care constituie temeiul juridic al acțiunii - potrivit cărora mandatarul are dreptul să beneficieze de decontarea cheltuielilor aferente închirierii unui imobil de pe piața liberă până la suma de 2200 RON/lună și dreptul la mașină de serviciu cu o cotă de carburant alocată lunar de 200 litri."

Din reglementarea specială instituită prin dispozițiile art. 38 și 39 din O.U.G. nr. 109/2011 privind guvernanța corporativă a întreprinderilor publice, în forma în vigoare la data încheierii contractului a cărui nulitate se solicită, instanța a reținut că remunerația directorilor " este unica formă de remunerație pentru directorii care îndeplinesc și calitatea de administratori" dar reglementarea vizează remunerația, nicidecum alte avantaje acordate acestora. Dispoziția legală elimină posibilitatea cumulului de indemnizație în cazul în care un director este și administrator.

Pe de altă parte, dispozițiile cu caracter derogatoriu din O.U.G. nr. 109/2011 privind guvernanța corporativă a întreprinderilor publice nu conțin nicio interdicție privind acordarea unor alte avantaje, dimpotrivă permit existența și deci acordarea acestora așa cum rezultă din textul art. 39:

"Remunerația și celelalte avantaje oferite administratorilor și directorilor în cadrul sistemului unitar, respectiv membrilor consiliului de supraveghere și membrilor directoratului, în cazul sistemului dualist, vor fi consemnate în situațiile financiare anuale și în raportul anual al comitetului de nominalizare și remunerare". Din acest text de lege rezultă, în mod nesusceptibil de interpretare, că pot fi acordate cumulativ administratorilor - directori:

"remunerația și celelalte avantaje".

Obiectul cauzei deduse judecății îl constituie constatarea nulității parțiale a contractului de mandat nr. x/09.05.2014 pe care reclamanta l-a încheiat în data de 09.05.2014 cu pârâtul, ca urmare a încălcării dispozițiilor cuprinse în art. 38 O.U.G. nr. 109/2011 privind guvernanța corporativă a întreprinderilor publice.

În concluzie, art. 38 din O.U.G. nr. 109/2011(în forma în vigoare la data încheierii contractului) reglementează remunerația de care beneficiază directorii pentru activitatea prestată, acesta fiind temeiul în baza căruia părțile în litigiu au convenit ca mandatarul să beneficieze pentru activitatea desfășurată în calitate de membru provizoriu al Directoratului, de o remunerație lunară; art. 39 din același act normativ reglementează posibilitatea de a acorda membrilor directoratului, distinct de remunerație, o serie de avantaje de natură patrimonială, acestea urmând a fi evidențiate în situațiile financiare anuale și în raportul anual al comitetului de nominalizare și remunerare. Acest articol a constituit temeiul în baza căruia intimatului-pârât i s-au acordat sumele indicate la art. 3.8 și 3.9 din contractul de mandat nr. x/09.05.2014, titlul cu care au fost acordate aceste sume integrându-se în noțiunea de avantaje patrimoniale avută în vedere de art. 39 O.U.G. nr. 109/2011.

În considerarea celor ce preced, Înalta Curte, constatând că instanța de apel a realizat o corectă aplicare și interpretare a dispozițiilor O.U.G. nr. 109/2011 privind guvernanța corporativă a întreprinderilor publice, hotărârea recurată nefiind astfel susceptibilă susceptibilă de a fi cenzurată din perspectiva criticilor de nelegalitate formulate, va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta Grup Exploatare și Întreținere Palat C.F.R. S.A., împotriva deciziei civile nr. 932/2018 din 18 septembrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 3 martie 2020.